Partea a doua a articolului despre acest indragit serial va dezvaluie lucruri greu de crezut, dar care totusi se intampla in lumea secolului XXI. El poate oferi cu certitudine raspuns tuturor celor care se intrebau de ce acest serial nu are o continuare.

In urma descoperirii unui ornament (un clopot in miniatura) ca urmare a unor excavatii in provincia Jilin, in locul unde se credea ca se afla mormantul regelui Kwanggaeto, un cercetator din cadrul Universitatii Woosuk a facut analize, al caror rezultat a fost publicat intr-un studiu. Acesta a confirmat, din inscrisul de pe obiect, ca pare a fi vorba de o un clopotel facut de şamanul lui „Hotaewang” sau „Marele Rege Ho” (cum i se mai spunea lui Kwanggaeto), fiind datat undeva in anul 391 e.n. Mormantul in care s-a gasit vestigiul era de mult timp suspectat ca apartinand regelui Kwanggaeto. Pana la aceasta descoperire, exista doar o caramida pe care erau inscriptionate cuvintele „Marele Rege”, acesta fiind singurul indiciu, nu insa si dovada clara.

Descoperirea este cruciala pentru aceasta perioada de timp. Insemnatatea descoperirii reiese din faptul ca japonezii pretindeau ca au stapanit tinuturile sudice ale peninsulei coreene, in acele vremuri, ceea ce aceasta descoperire infirma. Mai mult, cercetatorul care a studiat aceasta problema e de parere ca anul insemnat pe respectivul clopotel e unul in care regele Kwanggaeto a facut ceva demn a fi pomenit. Nu e exclus, spune acesta, ca in 391 regele coreean sa fi trecut marea si sa ii fi invins pe japonezi, o teorie extrem de indrazneata, exact opusul a ceea ce sustin japonezii, anume ca in acel an, triburile japoneze ar fi trecut marea si ar fi ocupat si supus Baekje si Shilla (lucru care, de altfel, e demonstrat, nu e o simpla ipoteza). Dincolo de politizarea subiectului, specialistii au realizat, in baza descoperirilor arheologice din zona, o restaurare digitala a mormantului acestuia, care ar fi aratat foarte probabil ca in poza alaturata.

Nu doar Japonia a politizat subiectul domniei acestui rege. Pentru cei care nu cunosc problema, stravechiul regat Goguryeo era situat, partial, pe teritoriul Chinei de astazi. Visul marilor regi coreeni ai acestei dinastii, urmarit de la Jumong intemeietorul pana la ultimul monarh al dinastiei, Pojang (in 668 Goguryeo e cucerit de Shilla cu sprijinul dinastiei chineze Tang) a fost crearea unui regat intins, unificat. Goguryeo-ul din timpul lui Kwanggaeto a atins apogeul expansiunii teritoriale (neatins vreodata de vreunul din cei 28 de monarhi ai dinastiei), cuprinzand nordul si centrul peninsulei coreene si o parte din nord-estul Chinei.

Dar adevarul istoric deranjeaza, iar pretentiile Japoniei aratate mai sus au fost dublate de o reticenta pozitie afisata de China comunista. China nu recunoaste faptul ca o parte din teritoriul ei ar fi fost stapanit de vreun rege coreean, asta cu toata ca istoria neaga pozitia ei, si cu toate ca si in zilele noastre exista zone din China (Harbin, spre exemplu) unde chinezo-coreeni sunt vorbitori de coreeana de secole. In consecinta, serialul „The Great King” a fost interzis in China. Guvernul chinez a impus un embargo in presa legat de acest serial, iar televiziunilor li s-a interzis difuzarea lui. Acest lucru, insa, nu a putut impiedica milioane de chinezi sa vada serialul, pe alte cai.

In ciuda acestui fapt, serialul a starnit o adevarata disputa intre „netizens” din Coreea si cei din China, care a aratat, din punctul nostru de vedere, al spectatorului neutru, limitarea si gradul de indoctrinare al chinezilor (unii utilizatori chinezi negau peste 600 de ani de istorie si de relatari scrise, ca si existenta de artefacte sau de dovezi clare ale stapanirii coreene in nord-estul Chinei). Nu trebuie uitat nici faptul ca, in 2002, statul chinez a inceput sa puna in aplicare o politica de stergere a materialelor istorice „incomode”, care contesta istoria „oficiala” a Chinei. Aceasta politica constienta, de-a dreptul criminala la adresa istoriei, nu poate decat sa explice limitarea in gandire a produsului unei asemenea societati, iar noi, romanii, care am avut parte de mai mult de 4 decenii de comunism, intelegem foarte bine asta.

In fata atitudinii statului comunist chinez de negare a unei parti cruciale a istoriei Coreei, guvernul coreean in exercitiu in 2007 a dispus crearea unei comisii guvernamentale prezidata de insusi ministrul de externe coreean, care urma sa ia masuri impotriva distorsionarii istoriei de catre China. Guvernul coreean si-a manifestat dorinta de a acorda un mai mare sprijin Fundatiei de Cercetare a istoriei Goguryeo-ului cu scopul de a intari pozitia logica a Coreei in disputa istorica cu China. Relatiile politice dintre cele 2 state s-au inrautatit serios in 2008, cand s-a aflat ca, la interventia ministerului de externe chinez, a fost stearsa istoria statului Goguryeo (unul din cele 3 stravechi regate coreene) dintr-o introducere in istoria Coreei publicata in China. Mai mult decat atat, China reclama Goguryeo ca apartinand propriei sale istorii, agentia oficiala de presa Xinhua afirmand ca in Goguryeo exista „o administratie locala” ce a primit autoritate de la dinastiile chineze. In semn de protest la aceste aberatii, guvernul coreean si-a retras, la acea data ambasadorul de la Beijing, inaintand un protest oficial partii chineze.

Pentru a intelege si mai bine ce furtuna a starnit „The Great King”, trebuie sa amintim faptul ca oficiali sud-coreeni si experti in domeniu au declarat, pe atunci, public, ca atat Coreea de Sud, cat si cea de Nord, ar trebui sa se uneasca in fata acestei plasmuiri a istoriei lor. In replica, „Choson Shinbo”, ziarul oficial pro-nord-coreean ce apare in Japonia, a declarat, in editia sa online, ca atitudinea partii chineze este „o distorsionare pe fata a istoriei”, pe care coreenii nu o pot tolera. A fost unul din rarele momente cand un organ de presa pro-nord-coreean a denuntat China, un aliat comunist cheie. In conditiile in care artefactele Goguryeo-ului stravechi sunt raspandite mult prea putin pe teritoriul Coreei de Sud, si mai ales pe cel al Coreei de Nord si al Chinei, Coreea de Sud a obtinut, recent, instituirea patronajului UNESCO asupra acestora, punand, astfel, o importanta piedica in calea politicii duse de China de stergere a istoriei Goguryeo-ului.

Asadar, dupa cum se observa, „The Great King” a fost mai mult decat un simplu serial de fantezie. Acesta a starnit pasiuni aprinse nu atat pentru actorii interpreti, cat si pentru altfel de aspecte, care privesc istoria si insasi existenta statala a Coreei. Poate ca recentul val de seriale istorice coreene ar trebui privit si din aceasta perspectiva a implicarii politicului; presiunea externa a politicii de stergere a istoriei Coreei de catre China e posibil sa fi determinat o dorinta disperata a coreenilor de a arata lumii intregi istoria sa, frumusetea ei, justificand 600 de ani de istorie ce nu poate fi constestata de nimeni in afara unui regim totalitar ultra-nationalist orb, cum este cel chinez.

VA URMA

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com, cu sprijinul lui maman_12003