In luna februarie a acestui an aparea in revista de afaceri a lui Asahi Shimbun „Aera” un articol excelent scris de veteranul Kanazawa Makoto, care explica situatia actuala a industriei japoneze de film, si perspectivele acesteia. Sa vedem ce are de spus o revista profesionista despre o adevarata industrie aducatoare de profit, in secolul XXI.

In 2006, filmul japonez a atins o cota de piata de 53,2 %, fiind pentru prima data in ultimii 21 de ani cand box-office-ul din Japonia a ajuns sa nu mai fie dominat de filmele straine. In 2006, incasarile la filmele autohtone au depasit bariera celor 100 de bilioane de yeni, ruland in cinematografele japoneze un numar de 417 filme autohtone (noi sau clasice), adica de 1,5 ori mai multe decat in ultimii 10 ani ! In 2007, productia locala de film s-a apropiat, in prima jumatate a anului, de cota de 50% din piata. Daca ar fi sa ne luam dupa cifrele inregistrate in ultimii ani, am putea spune ca un alt „boom” este de asteptat in anii urmatori, insa deja exista voci ce sustin ca totul nu e decat un balon de sapun si de iluzii, unii manifestand serioase indoieli in privinta anilor ce vor urma.

Complexele de cinematografe multiplex s-au inmultit in ultimii ani, in 2006 pentru prima oara in ultimii 36 de ani atingandu-se cifra de 3.000 de cinematografe pe intreg teritoriul Japoniei. Cu toate acestea, numarul de spectatori a ramas constant, la fel si incasarile inregistrate. Cu o astfel de piata care a esuat in obiectivul de a se extinde, si cu un mare numar de filme luptandu-se pentru o felie din tort, o veritabila inegalitate a devenit evidenta, confirmand aparentele. Dintre filmele japoneze din top 10 al box-office-ului, aproape jumatate, conform statisticilor din 2006 (Tales from Earthsea, Limit of Love: Umizaru, The Uchoten Hotel si The Sinking of Japan) au fost distribuite de compania Toho. Pana si o privire retrospectiva asupra filmelor cu cele mai mari incasari in intervalul 2001-2006 din Japonia arata ca 44 din cele 59 de filme care au avut incasari de peste 2 bilioane de yeni (adica peste 70% din ele) au fost distribuite de Toho.

De la „Godzilla: Final Wars” din 2004, Toho a incetat sa produca filme, axandu-se exclusiv pe promovarea si distribuirea lor. La 1 martie 2008, Toho Group a ajuns sa controleze 559 din cele peste 3.000 de cinematografe din Japonia, fiind numarul 1 in aceasta privinta, ca companie. In felul acesta, filmele distribuite pe teritoriul Japoniei de catre Toho au asigurata o „desfacere” in 559 de locatii diferite. Iar cum Toho este o companiei care are istoria de partea ei, majoritatea filmelor straine de succes ajung pe mana ei, in vederea distribuirii.

O caracteristica recenta a productiilor de casa este implicarea posturilor de televiziune in realizarea lor. Motivul este evident: o reclama pe masura poate duce la o promovare de succes. Iar cea mai eficienta cale de promovare este, desigur, la televizor. De asta trebuie sa se tina cont cand vorbim de Japonia, Coreea de Sud sau China, unde productiile de televiziune sub forma serialelor fac o concurenta serioasa filmelor autohtone produse pentru marele ecran. Reprezentanti ai principalelor canale de televiziune sunt cooptati in echipele de productie ale filmelor pentru marele ecran, din considerente strategic-financiare. Si in acest domeniu, Toho pare privilegiata. Este cunoscuta relatia ei cimentata de-a lungul timpului cu Fuji Television, in timp ce studiourile Ghibli colaboreaza intens cu Nihon Television (a se vedea „Spirited Away” sau „Always – Sunset on Third Street 2”).

O asemenea orientare a dus la un declin al surselor originale de inspiratie a filmelor produse. Din cele 27 de filme japoneze distribuite de Toho in 2006, doar 3 nu erau adaptate dupa romane, manga, jocuri video sau seriale de televiziune. Aceasta induce ideea ca s-a ajuns la o departare de sursele originale de scenariu, nefiind vorba de altceva decat de o adaptare, de o preluare a unor surse audio sau video anterioare, de o procesare a lor pe celuloid, deci pe un alt suport. Acest lucru nu are cum sa stimuleze originalitatea. Filmul, prin definitie, trebuie sa fie mediul prin care ideile originale ale unor creatori sunt transformate in imagini vii, in miscare. Actualul context nu stimuleaza spiritul adevarat care a facut istorie in cinematografia japoneza prin marii ei regizori de altadata.