Filme precum „Crying Out Love – in the Center of the World” sau „Densha Otoko” au fost mari succese, la vremea lor. Filmele au fost produse cu o serioasa implicare din partea televiziunii partenere a Toho. In 2008, best-sellerul din 2007, „The Homeless Student” este adaptat de Toho si are un important succes. Dupa modelul companiei Toho, si alte companii isi produc propriile lor adaptari dupa opere originale, cu potential in privinta captarii atentiei posibililor spectatori. In paralel, numarul de cinematografe din Japonia se apropie de punctul de saturatie. Mycal Cinemas Higashi Kishiwada, un lant de cinematografe din Osaka, s-a inchis in februarie 2008 din cauza competitiei dure de pe piata. In ciuda acestei acerbe competitii dintre multiplexurile suburbane lipite de marile centre comerciale, complexele de cinematografe din mediul urban s-au inmultit foarte mult. Iar in curand acest lucru s-ar parea ca va avea si un revers.
In Japonia exista un termen care desemneaza foarte bine ceea ce se intampla in prezent in industria filmului. Acesta este „media-mix”. Termenul se refera la succesul atins de unele adaptari dupa alte surse media deja existente, care au avut succes in domeniul lor, cum sunt manga, jocurile video sau seriale de televiziune. Adaptarea acestora se face cu scopul capitalizarii popularitatii deja demonstrate a lor, a maximizarii castigurilor. In spatele industriei japoneze contemporane de film se dezvolta acest curent numit „media-mix”, menit a securiza accesul la felia de tort a companiei producatoare sau distribuitoare. Acest lucru are repercusiuni asupra calitatii ecranizarilor (care deseori raportate la sursa de inspiratie pot dezamagi – a se vedea numeroasele ecranizari dupa manga de succes, despre care cei mai fideli fani nu pot sa-si aminteasca decat gustul amar cu care au ramas in urma vizionarii filmelor) dar si a stimularii talentului creativ.
Luand in considerare starea de fapt a lucrurilor, constatam un adevar trist, dar mai adevarat ca niciodata. Kanazawa Makoto, realizatorul acestui articol, ridica o intrebare capitala, care ar trebui sa dea de gandit producatorilor: ce se va intampla in cazul in care audienta se va satura de aceste continue adaptari dupa acest sistem „media-mix” ? El este de parere ca, in ciuda eforturilor de promovare a acestor productii prin intermediul televiziunilor, publicul pentru acest gen de filme va ramane constant, si asta chiar daca va exista o ipotetica lipsa de atractivitate a ecranizarilor. Exemplul invocat de acesta este unul elocvent: Akira Kurosawa. Opera lui a ramas la fel de vizionata ca pe vremuri, chiar daca acesta a incetat din viata, chiar daca are filme reusite sau mai putin reusite. In mijlocul acestui asa-numit „boom”, spune Makoto, a sosit timpul ca industria, ca un tot unitar, sa devina serioasa si sa infrunte aceasta umbra care ii ameninta stabilitatea si viitorul.
Articol realizat de cris999 © asiacinefil.com
1 Comments
Post your comment
Poate am avut noroc si am vazut eu acele filme japoneze, de finete spirituala, de substanta, de mare traire emotionala. Ceea ce am vazut eu ex[rima mai mult decat o filosofie de viata. Eu am inteles din acele filme ca trebuie mai intai de toate sa fim umani, pe langa faptul ca suntem oameni. Poate am avut sansa sa aleg din multitudinea de perle puse pe tipsia ecranului, exact pe acelea pe gustul meu. Daca suntem atat de diferiti si eu am gasit ceva pe placul meu, altcineva a gasit altceva, asta nu poate insemna decat ca filmul japonez, fie el istoric, fie el modern, are multe de oferit.