Printul San e anuntat cu groaza de sambelanul regelui ca acesta nu e nicaieri in palat, si nimeni nu stie unde este. Roba regala e frumos impaturita pe scaun si cuvintele batranului incep sa rasune in urechile printului: „Stiu unde voi muri. Voi muri acolo, orice s-ar intâmpla.” Iar regele se indreapta spre acel loc, imbracat in haine simple, simtind pentru ultima oara dragostea poporului sau, care il binecuvanteaza, fara sa stie ca e printre ei si ii aude. ” Se pare ca prostanacul acela batran nu a trait degeaba” spune el, glumind cu ultimele puteri si merge mai departe, constient ca in urma lui palatul a devenit un adevarat haos.