In 1950, Akira Kurosawa revenea in atentia lumii cinematografice cu o noua productie desprinsa din realitatile contemporane ale Japoniei postbelice: „Scandal”. Filmul este unul la care criticii s-au referit mai putin, de-a lungul timpului si s-au ferit sa il ridice in slavi atat datorita subiectului (un atac fatis la adresa presei) cat si a prestatiei actorilor, deseori criticata (nu neaparat datorita calitatii interpretarii, care pe alocuri este de-a dreptul senzationala in cazul catorva actori). Nici faptul ca filmul s-a lansat dupa succesul urias al lui „Rashomon” nu a constituit un imbold pentru critici in a-l considera vreodata o adevarata capodopera. In rolurile principale au fost distribuiti legendarul Toshiro Mifune, actorul de suflet al lui Kurosawa; frumoasa Shirley Yamaguchi (un nume cunoscut la acea data, retrasa din cariera cinematografica la nici 40 de ani, ajunsa in prezent are venerabila varsta de 89 de ani) si, nu in ultimul rand, Takashi Shimura) al actor obisnuit al filmelor lui Kurosawa), un mare actor japonez (peste 200 filme la activ), care are, in „Scandal”, o prestatie care i-a adus numeroase elogii, peste 2 ani maestrul distribuindu-l in rolul lui Kanji Watanabe din extraordinarul „Ikiru”.

In Japonia postbelica, Aoe (Aoye) (interpretat de Toshiro Mifune) este un cunoscut pictor, care are obiceiul de a se deplasa cu motocicleta lui zgomotoasa in natura, pentru a picta peisaje. In timpul unei asemenea escapade o cunoaste pe Miyako Saijo (Shirley Yamaguchi), o cantareata la fel de celebra. Cum drumul lor de intoarcere ducea spre aceeasi statiune montana, Aoe decide sa o conduca cu motocicleta pe frumoasa Miyako. Cazati la acelasi hotel, in timp ce cei doi stau si admira peisajul in balcon, doi ziaristi de la o revista de scandal, „Intrigi amoroase”, ii surprind intr-o fotografie, care a doua zi ajunge sa tina prima pagina a ziarului, starnind curiozitatea intregii opinii publice. In fata insinuarilor presei cum ca intre cei doi ar exista ceva, Aoe decide sa dea in judecata revista „Intrigi amoroase”, convins ca isi va spala reputatia astfel patata. Din senin apare un avocat ratat, Hiruta (Takashi Shimura), care se ofera sa-l apere in acest proces. Dar Hiruta, mai mereu beat si macinat de patima pariurilor sportive, incheie un „pact cu diavolul” sub pretextul binelui fiicei sale.

Filmul aduce in prim plan poate mai mult decat o idee de actualitate (cea a hartuirii vedetelor de catre presa de scandal) portretul unui om simplu, corect, care ajunge sa fie macinat de propriile vicii. Hiruta, „avocatul diavolului”, este un om bland, docil, insa incapabil sa ia decizia potrivita in conformitate cu firea sa si mai ales cu sufletul sau. In momentele de betie atinge sinceritatea maxima, realizand ca „oamenii simt nevoia de a-si descarca sufletul. Daca ar tine totul in inima lor, n-ar mai putea sa traiasca„. Aceasta slabiciune il va macina de la inceput pana la sfarsit, constituindu-se intr-o povara mult prea apasatoare pentru sufletul sau greu incercat.

Kurosawa aduce, prin personajele sale, foarte multe idei generale pe care le imbraca in haina sufletului personajelor sale. Deseori acestea ajung la o dilema, si trebuie sa se descurce cu orice pret; in „Scandal”, ca si in alte filme ale sale, cei slabi si corecti au mentalitatea eternilor invinsi in fata celor puternici si descurcareti. Hiruta incearca sa se elibereze de aceasta prejudecata, dar realizeaza ca nu are cum. De fapt, prin aceasta boala pe care regizorul o transfera intentionat asupra personajelor sale, asistam la o radiografie a lumii in cateva cuvinte intelepte puse in gura unui om ce-si recunoaste infrangerea si neputinta in fata vietii. Nu de putine ori spectatorul asista, privindu-l pe acest neputincios avocat, la dezumanizarea acestuia. La un moment dat, Hiruta are un moment de luciditate, in betie, si spune: „Asta e drama omului… e o fiinta vrednica de mila. Si foarte fragila. Dar cu toate ca e fragil, se preface a fi puternic. Si asta e periculos„. Asumarea unor calitati absente duce la dezumanizare, la transformare psihica si morala intr-o umbra a fiintei de altadata. O meditatie tipic iluminista inserata perfect, cu talentul unui mare cineast, de Kurosawa, intr-o adevarata capodopera cinematografica mereu de actualitate.

Dar in tot acest peisaj sumbru intervine Aoe, care are o cu totul alta gandire, pe cea a unui luptator care niciodata nu are ce pierde. El aduce ideea salvatoare, care are sarcina de a insufla speranta si incredere nefericitului Hiruta. El e cel care crede ca fiecare om este o stea, si ca va veni o zi in care steaua fiecaruia va straluci.

Filmul a fost descris de Kurosawa insusi ca un protest la adresa „cresterii puterii presei in Japonia si a obisnuitei confuzii pe care aceasta o face intre libertate si ceea ce e permis„. Oarecum subiectul reflectat in film este inspirat dintr-o experienta personala a regizorului, care in 1941, cand colabora cu actrita Hideko Takamine la filmul „Horses”, a avut de suferit din partea presei acuze similare cu cele aduse in „Scandal” la adresa lui Aoe. Astfel ca nu e intamplatoare coincidenta ca Aoe e, in film, pictor (insusi Kurosawa picta, inainte de a se apuca de regizorat), acest amanunt marcand nota de implicare personala a lui Kurosawa in aceasta realizare. Una peste alta ramane un film memorabil, captivant si impresionant sub aspectul prestatiei lui Takashi Shimura. Si, nu in ultimul rand, un film de actualitate, care incearca sa stabileasca o granita pana unde poate merge libertatea cuvantului pentru a nu se ajunge la manipulare.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com