Kiyoshi Kurosawa, maestrul japonez al misterului si explorarii zonelor intunecate ale psihicului uman, revine in atentia intregii lumi cinematografice cu un film atipic. „Tokyo Sonata” nu face decat sa confirme valoarea regizorului, care in constiinta publicului de la noi si din intreaga lume s-a impus prin filme total diferite ca gen: „Retribution”, „Kairo” (aka „Pulse”, care a inspirat cateva remake-uri hollywoodiene), „Cure” sau „Charisma”. „Tokyo Sonata” a castigat 8 premii internationale, cele mai prestigioase fiind premiul juriului Un Certain Regard la Cannes in 2008, si cele 2 premii (cel mai bun film sic el mai bun scenariu) la Oscarurile Asiei, la Premiile Filmului Asiatic. Kurosawa este si regizor, si co-scenarist, iar in rolul principal e distribuit actorul Teruyuki Kagawa, pe care spectatorii din Romania il pot vedea in recentul „John Rabe” sau in trilogia „20th Century Boys”, fiind unul din actorii exponentiali din vechea generatie.

In Japonia zilelor noastre, familia Sasaki pare a fi o familie japoneza obisnuita: tatal este un harnic director administrativ intr-o companie gigant de produse sanitare, mereu imbracat la costum si intrat oarecum intr-o rutina din care da impresia ca nu mai poate scapa. Sotia, casnica, are mai tot timpul grija casei si intampinarii fiecarui membru al familiei venit acasa cu un monoton „Bun venit”. Fiul cel mare, Takashi, este un adolescent ajuns la varsta la care simte ca vrea sa faca ceva in viata, eventual maret si memorabil, insa pare dezgustat de ceea ce societatea japoneza ii ofera ca alternativa. In sfarsit, fiul cel mic, Kenji Sasaki, e un elev de gimnaziu, care intr-o zi se indragosteste de pian si-si bate la cap non-stop parintii sa-i plateasca niste cursuri de pian in particular. Dar aceasta familie aparent obisnuita ajunge sa faca, in fata incercarilor vietii, o serie de lucruri extraordinare, in masura a salva propriul suflet al fiecaruia de la insingurare si distrugere, intr-o societate impasibila la dramele fiecaruia in parte.

Un film extraordinar, o fresca a vietii cotidiene a unei familii japoneze tipice, care se constituie intr-un veritabil semnal de alarma tras la pericolul reprezentat de disolutia familiei in fata factorilor externi acesteia. „Tokyo Sonata” prezinta intr-o maniera cum nu a mai prezentat-o vreun film japonez pana acum, procesul de eroziune si destramare a unei familii in conditiile vietii dure din zilele noastre: somaj, aspiratii proprii calcate in picioare de un sistem necrutator, perspectivele sumbre ale insingurarii si respingerii de catre ceilalti. Cu toate ca Japonia este una din puterile mondiale, problemele cu care se confrunta aceasta societate sunt similare cu cele ale societatilor de pretutindeni.

S-ar putea spune fara a gresi ca „Tokyo Sonata” este oarecum un „American Beauty” in varianta asiatica. Problemele familiei Sasaki sunt problemele tuturor celor care vor viziona acest film; globalizarea reuseste sa transfere din fictiune in realitate si din realitate inapoi in fictiune o drama a familiei in ansamblul acestui termen, iar filmul nu face decat sa ofere o solutie – cea japoneza – la aceasta criza a identitatii umane. Filmul este deosebit in special prin modul gradual, tipic lui Kurosawa, de prezentare a fiecarui pas al evolutiei familiei analizate, dar si prin surpriza solutiei oferite in final de un regizor pentru care personajele contau prea putin ca implinire personala, fiind analizate in filmele anterioare mai mult ca simple cazuri psihologice. Finalul e genial, fiind palma data de regizor acestei societati decadente care ingnora calitatile umane pe care fiecare din noi le poseda, doar ca nu stie sa si le puna in valoare intr-o lume prea preocupata de propriul ei interes, de nevoia de supravietuire care sufoca spiritul.

Despre acest film s-ar putea scrie romane intregi, atat este de complex si bine realizat. Dar cel mai bine este sa fie savurat de la inceput pana la sfarsit, pentru ca in el s-a spus totul. Orice cuvant in plus ar distruge aceasta adevarata capodopera a unui regizor despre care de acum inainte se va auzi tot mai mult. Fiecare spectator se va regasi in acest film, o adevarata oglinda nu doar a vietii cotidiene ci si a sufletului uman. Adevaratii (asia)cinefili nu au voie sa rateze „Tokyo Sonata”. Vizionare placuta !