Dezinvoltul Sion Sono surprinde ca de fiecare data si cu recentul sau film “The Virgin Psychics”(2015) , demonstrand, daca mai era nevoie, ca toate tabu-urile filmului japonez pot fi facute praf, locul lor fiind luat de o forma de exprimare robusta si dezinhibata ce te prinde in mrejele ei tocmai prin elementul surpriza: stilul inconfundabil al celui supranumit “copilul teribil al filmului japonez”. Cand spui Sion Sono spui subiecte din cele mai nastrusnice, abordate fie intr-o nota de umor rafinat (Tokyo Tribe), fie in culori mai reci (Cold Fish, Guilty of Romance). Si, mai ales cand spui Sion Sono, spui povesti despre slabiciunile umane, despre lucrurile interzise, despre limitele extreme ale lumii nebune in care traim. Violenta, sexul, suferinta sunt elemente indispensabile productiilor sale. De aceasta data, in “The Virgin Psychics” regizorul abordeaza tema sexului pe un ton relaxat si vesel, plasand-o in centrul unui scenariu mai degraba de filme de categorie B, care de un deceniu au inundat cinematografia japoneza, creand chiar o industrie a filmelor comerciale low-budget. Departe de a fi o parodiere a acestor productii – mai degraba un film ce sintetizeaza esenta low-budget-ului in industria japoneza contemporana, “The Virgin Psychics” pastreaza o oarecare “decenta” fata de multe filme ale sale. In ciuda faptului ca e un film ce nu e recomandat persoanelor minore, acesta nu contine scene indecente, interdictia reflectand mai mult subiectul in sine decat exprimarea acestuia in limbaj si imagini. In afara protagonistului, Shota Sometani, un star al tinerei generatii de actori japonezi (ce a aparaut si in anteriorul film al lui Sono, “Tokyo Tribe” in rolul naratorului), intreaga distributie contine nume din categoria a doua de actori japonezi (actori de televiziune sau de roluri secundare pe marele ecran)… si multe fete frumoase. Filmul are la baza manga lui Kiminori Wakasugi publicata in 2009, “Minna ! Esupa Dayo” si, trebuie spus, in 2013 TV Tokyo a difuzat chiar un serial de 12 episoade “All Esper Dayo !”, la regia caruia a contribuit si Sion Sono. De altfel, majoritatea actorilor din serial (inclusiv Sometani) au aparut si in filmul lui Sono.

Yoshiro (Shota Sometani) e un elev timid de liceu dintr-un mic orasel din Japonia. Lucrul care-l preocupa cel mai tare nu e studiul sau viitorul sau, ci fata care ii e sortita sa-i fie tovarasa de viata la bine si la greu. Si asta pentru ca inca dinainte de a se naste, a avut o experienta neobisnuita, cunoscandu-si viitoarea iubita. La fel de neobisnuit e insa si faptul ca razele cosmice lovesc micutul orasel natal al lui Yoshiro, Higashi Mikawa. Unele persoane se trezesc cu puteri extrasenzoriale. Mai exact acele persoane ce nu au avut niciodata relatii intime cu cineva. Deci virginii. Yoshiro, cum probabil ati ghicit, era exponentul lor cel mai de seama. Autoritatile incearca nu doar sa afle misterul acestei energii din spatiu, ce confera puteri supranaturale neprihanitilor, ci si exploatarea acesteia, astfel ca la fata locului soseste profesorul Asami. Acesta pune bazele unei echipe formate din tineri cu capacitati extrasnzoriale, supranumita “Paranormalii”, care curand isi gasesc inamicul, “parapsihicii rai” ce, desigur, vor sa controleze lumea. Si astfel, timidul Yoshiro, aflat in cautarea iubirii sortite, devine ultima speranta a omenirii…

“The Virgin Psyhics” e o comedie sexy fantezista realizata dupa tiparul unui film de categorie B tipic japonez. Altfel spus cu efecte vizuale primitive, multe fete japoneze in costume de baie ce lupta pentru binele lumii cu bustul incorsetat la vedere si cu o poveste tipica de manga, ce face deja parte din cultura populara japoneza. Si totusi, exista si cateva elemente pozitive. Unul din ele e prezenta lui Sion Sono la carma acestei productii. Stilul lui inconfundabil reuseste sa-ti starneasca curiozitatea, sa te faca sa te intrebi oare de data asta ce mai are de spus. Povestea e spusa pe un ton vesel, reconfortant, umorul e cu subinteles si uneori rafinat si, daca va vine sa credeti, exista si unele momente originale pline de sensibilitate, cum e scena primei intalniri a personajului principal, Yoshiro, cu “fata destinului sau”, in pantecele mamei. Nu poate fi trecut cu vederea nici faptul ca filmul e structurat in stilul american al productiilor cu supereroi, la un moment dat strangandu-se un grup de 4-5 “salvatori” cu puteri supranaturale, caricaturizati la maxim de Sono, ce nu ezita in unele momente sa dea accente de parodie filmului sau (acesti “supereroi” amintesc flagrant de mult mai celebri confrati americani din seria X-Men, pe care ii parodiaza). Desi pe alocuri pare monoton, iar nici pana la sfarsit nu stii ce vor de fapt fortele negative, filmul reuseste sa te prinda in plasa cu povestea lui nepretentioasa, oferind aproape 2 ore de amuzament tipic japonez. Nu e unul din cele mai reusite filme ale lui Sono, dar modul in care a reusit sa aduca in fata spectatorilor o asemenea poveste fantezista merita apreciat. Nu de alta, dar nu exista la momentul actual un regizor japonez mai indraznet si mai extravagant decat Sono, iar astfel de scenarii doar in mana unui maestru ca acesta pot deveni din filme sortite esecului, succese.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil