“The Silenced” (a nu se confunda cu productia omonima din 2011 ce-l are in rolul principal pe Gong Yoo), cunoscut si ca “Gyeongseong School: Disappeared Girls” a fost una din surprizele placute ale anului trecut in materie de filme coreene. Cu o distributie aproape in intregime formata din actrite coreene, regizorului si scenaristului Lee Hae-young nu i-a fost dificil sa puna in scena un thriller plin de mister imbracat in haina atragatoare a unui fals horror. Filmul pare, din trailer, un horror clasic coreean, ce reuseste sa te pacaleasca in sens pozitiv, nefiind nici o poveste cu intriga legata de puteri supranaturale ce se razbuna pe cei vii (fantome), nici o poveste in care fenomene stranii se petrec in mod gratuit doar de dragul spectacolului, cum se intampla in productiile de gen hollywoodiene. Tocmai prin modul serios de abordare al temei si printr-o oarecare doza de realism si dramatism, “The Silenced” iese din tiparele unui horror, care in mod sigur ar fi plictisit pe toata lumea. Decorul extraordinar recreat al anilor ’30, misterul unei locatii izolate intr-o padure in timpul ocupatiei japoneze in Coreea, jocul de lumini si mai ales umbre, toate potenteaza scenariul enigmatic al lui Lee Hae-young. Desi exista un numar relativ mare de personaje concentrate intr-un spatiu relativ mic (o scoala a unui sanatoriu), nu poate trece neobservata prestatia a 3 actrite excelente. Park Bo-young, aproape de nerecunoscut in haine de scolarita si cu parul aranjat in stilul anilor ‘30, ne aminteste prin prestatia sa de personajele din doua succese de box-office ale ultimului deceniu din Coreea, “A Werewolf Boy” si “Speed Scandal”, cu toate ca de aceasta data rolul ei e total diferit, independent, trebuind sa supravietuiasca pe cont propriu unei situatii tragice. Park So-dam, o necunoscuta inaintea acestui rol, a intrat in atentia producatorilor dupa ce interpretarea sa i-a adus 2 nominalizari si un premiu (acesta din urma oferit de Asociatia Criticilor de Film), anul trecut debutand si pe micul ecran. Rolul negativ e interpretat de Uhm Ji-won (Over the Rainbow, Traces of Love, Running Wild, Private Eye), premiata pentru interpretare la Chunsa Film Awaeds. In total, “The Silenced” a castigat 5 premii (de mentionat cel pentru Cele mai bune lumini la “Grand Bell Awards”, jocul de lumini si umbre fiind un element vital al realizarii lui) si a avut 8 nominalizari. La box-office, filmul a avut incasari de 2,3 milioane dolari.

1938, Gyeongseong (denumirea Seulului in anii Ocupatiei japoneze). Intr-o padure din apropierea capitalei Joseonului se afla un internat de fete in care acestea sunt tratate de diverse afectiuni de care sufera, in pirnicpal respiratorii, primind in acelasi timp si educatie. In momentul in care o fata noua este transferata in plin an scolar si acceptata la scoala, n ciuda regulamentelor, toata lumea e curioasa cine e noua colega. Shizuko, pe numele coreean Cha Joo-ran, (interpretata de Park Bo-young), sufera de tuberculoza si e lasata in internat in conditiile in care mama ei a hoatarat sa paraseasca Joseonul pentru sotul ei japonez aflat deja la Tokyo. Acceptarea regulamentului strict stabilit de aspra directoare Kato Sanae (Uhm Ji-won) si acomodarea in institutie e una dificila pentru timida Shizuko, mai ales ca aceasta ocupa locul unei fete ce a plecat pe neasteptate, ce purta acelasi nume ca ea, Shizuko. Cu toate ca se apropie de una din fete, Kazue (cu numele coreean Yeon-seok) (interpretata de Park So-dam), Shizuko descopera in scurt timp rivalitatea existenta intre fete, in conditiile in care doar doua din ele urmau a fi rasplatite la sfarsitul anului cu posibilitatea de a pleca sa studieze tocmai in Tokyo. Dar la scurt timp dupa sosirea lui Shizuko, o serie de evenimente stranii incep sa se petreaca in scoala.

“The Silenced” e un thriller intunecat, de atmosfera, ce ne poarta inapoi in timp in anii de final ai Ocupatiei japoneze in Coreea. Indepartandu-se de elementele tipice genului in Coreea, filmul reuseste sa mentina o consistenta revigoranta, in principal datorita muncii echipei de productie din departamentele imagine si scenografie. Scenariul regizorului este unul indraznet, insa filmul are doua puncte vulnerabile. In primul rand adevarata intriga se declanseaza foarte tarziu, aproape pe la jumatatea filmului (care si asa are doar 95 de minute), ceea ce are si aspecte pozitive, dar si negative. Pe de o parte, amanandu-se adevarata poveste de la a fi dezvaluita se mentine misterul si curoizitatea spectatorului in privinta directiei in care se vor indrepta evenimentele, dar pe de alta parte ascunzandu-i prea mult timp adevaratele intentii, scenaristul a riscat sa piarda interesul spectatorului in a urmari si a doua jumatate a productiei. Cel de-al doilea punct vulnerabil al lui “The Silenced” sta in abuzul de cadre intunecate sau slab laminate. Daca dublam acest lucru cu numarul mare de personaje si cu relativa lor asemanare fizica (toate elevele poarta acelasi tip de uniforma si aceeasi coafura), spectatorului ii va veni destul de dificil sa stabileasca conexiunile intre personaje, fiind daca nu chiar imposibil sa se ataseze de vreunul, cel putin din cele pozitive. Aceasta uniformitate a personajelor e mai degraba un lucru deliberat, regizorul golindu-le, practic, de o individualitate. Pe masura ce lucrurile se vor clarifica, aceasta idee va capata contur in mod foarte clar, in special ca vom constata ca avem fata in fata doua entitati: opresorul japonez si asupritul coreean. Practic tot la stereotipa tema a autovicimizarii atat de draga cineastilor coreeni si in general natiunii coreene ajungem, insa de aceasta data spusa intr-un mod subtil, total nespecific pana si unui film horror. In prima sa jumatate, filmul e aproape complet lipsit de actiune, iar desfasurarea povestii in decorul restrans al unui internat, cu aceleasi coridoare intunecate si interioare saracacioase si plictisitoare nu reprezinta tocmai ingredientele care sa te faca sa te lipesti de acest film, insa in a doua sa jumatate filmul devine mai animat si mult mai interesant, aducand in unele cadre cu scene (desigur, la alta scara) din “X-Men”. Cadrele exterioare si cele luminoase sunt cele mai reusite, ele fiind singurele ce dau senzatia pastrarii legaturii cu realitatea. Odata afundat in intunericul luminat de lumanari si lampi cu petrol al internatului, intri intr-o lume infioratoare, in care nu exista individualitati ci doar orgolii bolnave ca masura a irationalitatii umane. Un thriller captivant ce merita vazut de iubitorii genului.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil