In barlogul sau saracacios, unde licaresc doar falsele stele ieftine, ale caror legende i le-a povestit Shiori, prin mintea lui Mitsuru se perinda amintirea esecurilor sale, dar e imbarbatat de perspectiva mult ravnitei reusite. In fine, barul mult dorit din care sa-si castige traiul intr-un mod placut este la un pas distanta. Cu ironica solicitudine, Kurumi asculta rabdatoare confesiunile unui barbat mult prea usor de dus de nas. Ingrijorati unul pentru altul, Mitsuru si Isao isi dau unul altuia sfaturi despre cum ar trebui sa iasa din plasa sclaviei tesuta de tatal lor doar ca, in timp ce Isao e pe deplin constient in ce s-a bagat lucrand pentru „onorabilul” parinte (trebuia sa-si indeplineasca obligatia contractuala de la imprumutul pentru scoala), Mitsuru e luat total prin surprindere sa afle ca a fost din nou escrocat, de data asta, chiar de tatal sau.
E randul delicatului Ryo sa ne arate ce se petrece in mintea sa. Terorizat de spaimele violentei oamenilor in mijlocul carora se afla, cauta neincetat raspuns la intrebarea „de ce”. De ce devin oamenii violenti? Raspunsul nu e nicaieri asa cum nici violenta nu e raspunsul pentru nimic. Debusolat, intr-o lume fara rost in care boala si greutatile sunt dublate de rautate gratuita, Ryo cade-n admiratie in fata abilitatii profesorului sau de a ajunge la sufletele „incuiate” ce isi inchid usa in fata lumii nebune. Dorinta cea mai mare a lui Ryo e sa devina capabil, ca si maestrul sau, sa mangaie sufletele ranite. Incercarea e de bun augur, caci reuseste sa recureasca sufletul inocent al micului Ichiro, dar Sugiama Takuro nu poate fi impresionat.

Prezentarea: iulianatotu – asiacinefil.com