Dupa o cariera stralucita, cel mai cunoscut regizor taiwanez din toate timpurile, Hou Hsiao-hsien a decis probabil sa-si incheie cariera, la cei 68 de ani ai sai, cu o productie istorica ce se dorea grandioasa, “The Assassin”. Cu un buget urias de aproape 15 milioane de dolari, acesta a reusit sa puna pe picioare o coproductie China/Taiwan/Hong Kong ce arata destul de bine, dar careia nu a reusit sa-i mascheze destule lipsuri. Dar mai intai sa vorbim de ce este remarcabil la acest film. In primul rand, “The Assassin” a fost prezent anul acesta la Cannes, si nu a facut doar figuratie. Productia a fost nominalizata la Palme D’Or. Nu a castigat acest premiu, insa regizorul veteran Hou Hsiao-hsien a fost recompensat cu premiul pentru Cea mai buna regie. De altfel, la Cannes a avut filmul premiera mondiala, in China lansandu-se la sfarsitul lui august, pentru publicul larg. Laudat de critici, nu doar la Cannes ci si in mediul virtual, cu un trailer ofertant, filmul nu a fost un success de box-office, abia reusind sa obtina 10 milioane de dolari incasari in China. Asta in ciuda distributiei destul de bune, Shu Qi fiind o actrita ce vinde multe bilete la filmele sale. Chang Chen din “Brotherhood of Blades” e celalalt star al filmului, in timp ce japonezul Satoshi Tsumabuki prinde si el un rol mic in film. Munca la aceasta productie a durat nu mai putin de 7 ani (!), regizorul intampinand dificultati financiare, in conditiile in care filmul a fost sustinut de la bugetul de stat al Taiwanului. Dupa ani de stagnare si de filmari partiale, odata cu implicarea in proiect a Chinei si gasirea unui producator cu bani de pe continent, filmarile au putut in sfarsit sa fie finalizate. Acestea au fost realizate in principal in provincia Hubei, dar si in Mongolia Interioara si nord-estul Chinei, unele decoruri fiind paradisiace. “The Assassin” e propunerea Taiwan-ului la Premiile Oscar de anul viitor, insa e greu de crezut ca va intra in selectia finala.

In secolul IX, in timpul framantatei dinastii Tang, Yinniang (Shu Qi) e o asasina cu sange rece instruita de Maestra sa, o calugarita fosta printesa in Weibo. Sora geamana a ei, Printesa Jiacheng, a cazut victima jocurilor politice in momentul in care Imparatul, fratele ei, a decis sa o casatoreasca pe aceasta cu Lordul din Weibo. Fortata sa se casatoreasca din interes politic, pentru ca Curtea Imperiala sa nu fie invadata de cel mai periculos stat al vremii, Weibo, Printesa Jiacheng s-a lepadat de familia ei si si-a renegat originile, imbratisand traditiile din Weibo. Printesa a dat nastere unui fiu, Tian Ji’an (Chen Chang), care ar fi urmat sa preia conducerea Weibo-ului. In copilarie, ii daruieste acestuia un pandantiv de jad, iar unul i-l daruieste verisoarei acestuia, Yinniang, in semn de logodna. Cand ar fi ajuns la varsta maturitatii, cei doi ar fi urmat sa se casatoreasca, iar in acest fel intelegerea din trecut intre Curte si Weibo ar fi ramas in vigoare, Curtea fiind in continuare protejata de o eventuala invazie. Doar ca Ming-ul incearca sa incheie o alianta cu Weibo, iar Lordul Weibo-ului strica planurile Printesei Jiacheng, acesta promitand o casatorie a fiului lor Tian Ji’an cu fiica Lodului Yuan din Ming. In acest fel Yinniang, pentru a nu fi ucisa, ajunge sa fie antrenata ca asasin de sora Printesei, iar in prezent a sosit timpul razbunarii…

“The Assassin” e un film de epoca “la marea arta”, cum s-ar zice, la propriu. Hou Hsiao-hsien ne ofera primul sau wuxia din cariera la apusul ei, insa sub aspect vizual e o opera de arta. Se vede pe tot parcursul filmului stilul de mare regizor, forta ideilor pe care le transmite regizorul din spatele camerei de luat vederi, decorurile, costumele si muzica de fundal (uneori redusa la sunetul apasator al unor tobe ce bat continuu) completand perfectiuna vizual-artistica a productiei. Nu ai cum sa nu observi atentia uneori exagerata pentru detalii, cadrele lungi si uneori exasperant de obositoare, si exprimarea minimala a actorilor, filmul fiind aproape lipsit de dialoguri. Toate acestea sunt elementele specifice unui film artistic, si trebuie spus ca fanii filmelor comerciale de epoca nu trebuie sa-si faca nici un fel de iluzii, nu vor vedea actiune decat cu picatura, si nimic comercial, dublat de efecte speciale. Toate scenele de lupta, ce dureaza doar cateva minute si sunt imprastiate aleator pe parcursul filmului sunt lucrate fara dubluri si nu sunt cosmetizate prin tehnici moderne. Practic ai impresia ca asisti la un film din anii ’80, ce iese complet din tiparul filmelor de gen ale anului 2015. Cadrele neclare, cu camera stand agasant in spatele unor valuri sau draperii fine, transparente, cadrele semi-obscure, alternanta alb-negru cu color, toate sunt procedee artistice de redare a unei atmosferei apasatoare, ce transmite senzatiei de “vechi” sub aspect vizual. Cu cat cadrele sunt mai neclsare, cu atat percepem personajele mai aproape de ceea ce sunt, niste persoane obisnuite, cu trairi umane firesti, cu teama si umire, ele nefiind deloc zugravite pe masura rangului conferit de statutul social si, in cele din urma, de istoria insasi. Regizorul le scoate din istorie si le analizeaza “in ceata”, ca oameni obisnuiti ce au trait la vremea lor, faptele lor nefiind eroice sau demne de conemnat in istorie.. O toba care bate pe fundal mai tot timpul tine atmosfera incordata, insa intrebarea se pune pentru ce tot acest efort artistic remarcabil, cand punctul slab al productiei e exact cel care trebuia sa fie punctul principal de atractie a lui, scenariul ? Scris de Hou Hsiao-hsien si de inca 3 scenaristi, scenariul e greoi si greu de urmarit in logica lucrurilor..Conexiunile dintre personaje sunt aproape imposibil de realizat cu doar cateva dialoguri si prin prea putine cadre apropiate. Regizorul pastreaza o distanta prea mare de personajele sale, atat la propriu cat si la figurat. Cu greu chipurile lor pot fi distinse si memorate vizual de spectator. Cele cateva sute de replici nu limpezesc aproape deloc lucrurile, fiind fie prea simple, fie insiruite cateva minute la rand intr-un iures de neinteles in zone distincte ale filmului, ce are parte de multe momente mute in care vorbesc doar imaginile si talentul regizorului. Se observa, de asemenea, ca filmul a fost facut in 7 ani, montajul fiind unul mai putin reusit, scenariul neavand o continuitate (pe langa senzatia ca filmul merge intr-o directie complet necunoscuta, asemeni unui calator ratacit, in ultimele 30 de minute se schimba complet si decorul, aparand personaje noi in poveste, fara nici un fel de explicatii). Asa se face ca la finalul vizionarii ajungi sa constati ca Shu Qi, protagonista filmului, nu rosteste decat mai putin de 10 replici in cele 104 minute ale filmului, si ca exista personaje despre care se vorbeste in film, dar pe care nu ajungi niciodata sa le identifici. Iar daca ai impresia ca vei ramane cu ceva dupa vizionarea lui “The Assassin”, in nici un caz acest lucru nu e o poveste care sa te atraga sau pe care macar sa o poti intelege intr-o derulare logica de fapte. Te poate atrage orice la acest film, mai putin povestea lui. Una peste alta, cu bune si cu rele, “The Assassin” e o demonstratie de maiestrie artistica din partea unui mare regizor, insa totodata un film care evadeaza complet din decorul cinematografic al secolului XXI.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil