Povestile cu detectivi dintotdeauna au fascinat, ecranizarile romanelor politiste ale unor mari scriitori de gen fiind urmarite cu succes peste tot in lume, cele mai gustate fiind evident ecranizarile dupa scrierile Agathei Christie sau ale lui Conan Doyle. Inclusiv cinematografia coreeana a inceput sa se inscrie in trendul unor astfel de ecranizari in care protagonisti sunt doi parteneri cu mintea ascutita ce trebuie sa rezolve cazuri pline de mister. Si cum coreenii nu au un Sherlock Holmes al lor, au incercat sa creeze scenarii axate in jurul ideii de parteneriat in vederea rezolvarii unor cazuri complicate. Iar cand unul din parteneri e nimeni altul decat Kwon Sang-woo, succesul e ca si asigurat. Box-office-ul a confirmat cota si influenta actorului, filmul obtinand incasari de 17,6 miloane de dolari, fara a fi ceva extraordinar in materie de scenariu. Veteranul Sung Dong-il in rolul partenerului la un pas de pensionare vine ca o manusa dezinvoltului Kwon Sang-woo, cei doi reusind cateva scene memorabile tocmai datorita diferentelor ca fel de a fi ale personajelor lor. Cu toate ca scenariul scris de regizorul Kim Jung-hoon e coerent pana la un punct, pe masura ce povestea se apropie de final devine tot mai confuza datorita numarului mare de personaje implicate, presupuneri si a ritmului alert si consistent de derulare a dialogurilor. Si in ciuda acestui fapt, scenariul sau a castigat in 2006 a 8-a editie a Concursului de Scenarii Makdong. Titlul international al productiei e “Rhe Accidental Detective”, insa cel original, in coreeana, ar putea fi tradus ca “Detectiv Privat: Inceputul”, ceea ce sugereaza intentia clara a realizatorilor de a realiza la un moment dat si un sequel. Ramane de vazut daca Kwon Sang-woo va mai reusi sa stranga lumea in salile de cinema cu o astfel de tema, mai ales ca productia nu a excelat la prea multe capitole.

In viata de zi cu zi, Dae-man (Kwon Sang-woo) e un sot iubitor al “scumpei” sale sotii ce-l tine sub papuc aproape intr-un mod tiranic, si un tata devotat al micutei Hong-ji si al fiului de gradinita Gun-woo. Desi sunt casatoriti de 6 ani, greutatile vietii nu-i ocolesc, avand, ca toata lumea, rate la banci si cheltuieli tot mai greu de acoperit. Afacerea de familie e “Masculul Alfa”, un fel de anticariat de la care se pot inchiria carti si manga contra unor sume modice. Dar afacerea merge tot mai prost, iar sotia, desi nu de mult a nascut-o pe Hong-ji, e nevoita sa-si ia o slujba ca profesoara ce tine meditatii private copiilor de scoala primara. Dae-man trebuie sa le faca pe toate: sa se ingrijeasca de pravalie, sa-i asigure sumele saptamanale pentru cheltuieli sotiei, sa aiba grija de cea mica in cursul zilei etc. In secret, insa, Dae-man are o mare pasiune: ii plac romanele politiste si se viseaza detectiv. E pasionat de toate cazurile de crime nerezolvate, are conturi pe bloguri si forumuri de specialitate si, mai presus de toate, are o frustrare din trecut pe care incearca sa si-o depaseasca, nefiind admis din motive medicale in tinerete la Academia de Politie. Nu de putine ori, fara stirea sotiei, da fuga la sectia de politie pentru a afla de la prietenul sau politist, Joon-su, ultimele cazuri. In momentul in care intr-o noapte se trezeste dupa o betie cu prietenul sau Yong-gyu in casa acestuia si ajunge fara voia lui implicat intr-un caz de crima, vede in aceasta oportunitate sansa vietii lui. De caz urmeaza sa se ocupe detectivul Noh, o fire imposibila, iar cum Dae-man e parte din caz si nu poate fi exclus din investigatie, acesta formeaza, accidental, un cuplu cu veteranul Noh. Vor rezolva, oare, un gura-sparta (Dae-man) si un inteligent detectiv (Noh) un caz care nu e deloc ceea ce pare la prima vedere, in termenul limita de 2 saptamani ?

Desi incepe ca si o comedie cu intriga politista, “The Accidental Detective” este, in realitate, un film cat se poate de serios, in care crime infioratoare impanzesc peisajul degajat al primei jumatati de ora, stimuland imaginatia celor indragostiti de povestile cu detectivi, intrigi si presupuneri. Detectivul Noh, interpretat excelent de veteranul Sung Dong-il, mai are putin si se pensioneaza. Insa mereu se plange de salariul mic din politie si de conditiile grele de lucru, mai ales dup ace a fost retrogradat datorita irascibilitatii sale si faptului ca a fost considerat de unii superiori un personaj incomod. Frustrarea care se sadeste in sufletul sau e cu atat mai mare cu cat a ajuns sa fie subordonatul unui junior obraznic, ce incearca sa-l puna la punct pasandu-i un caz umilitor si scotandu-l din joc de la adevaratele crime a caror rezolvare i-ar fi putut aduce o retragere in glorie. Mereu incruntat, niciodata zambind, tot timpul aratandu-si latura aspra si necioplita, reuseste sa obtina respectul colegilor sai, nu insa si al juniorului sau ajuns sef in locul sau. Dae-man e opusul sau: e mereu cu zambetul pe buze, optimist si in cautarea unei ocazii de a iesi in evidenta. Cand reuseste sa evadeze literalmente din cusca in care e ferecat de satrapa lui sotie, da fuga la sectia de politie si il sacaie pe detectivul Noh cu concluziile sale referitoare la diverse cazuri, creand astfel probleme prietenului Joon-su, ce e mustrat de Noh. Totusi, cand Dae-man devine parte a unui caz de crima, are sansa de a-si demonstra talentul in deductie si investigatie logica. Ca musca in lapte se amesteca in ancheta politiei, insista sa ajute la rezolvarea cazului, si doar anumite situatii il transforma intr-un partener de ocazie al detectivului Noh. Acest parteneriat este insa unul in care cei doi se inteleg ca soarecele si pisica, mereu se tachineaza si complimenteaza cu tot felul de apelative neortodoxe, pana cand anumite secrete personale ies la suprafata si ii transforma nu in adevarati parteneri, ci mai degraba in colegi de suferinta pe frontul numit… viata conjugala. Dae-man se zbate intre pasiunea pentru activitatea de detectiv amator si indatorirea de sot si cap al familiei, ce trebuie sa aduca bani in casa si sa-si ajute sotia sa isi creasca copiii, iar din aceasta situatie cat se poate de serioasa se nasc o multime de momente hilare. Detectivul Noh e si el un familist convins, insa la serviciu parca isi pune pe fata o masca incruntata si pare un batran ursuz, fara simtul umorului, insuportabil si arogant. In mod evident nu e personajul responabil cu buna dispozitie, felul lui opus de a fi fata de Dae-man echilibrand balanta intre comedie si drama. Rezultatul e un film savuros pana la un anumit punct, care insa se pierde in explicatii si numarul mare de personaje implicate in diversele cazuri abordate. Daca esti in cautarea comediei, cu siguranta o vei gasi si te vei amuza (chiar copios pe alocuri), insa daca vei cauta sa intelegi itele incurcate ale povestii, vei gasi tentativa mult prea complicata si va trebui sa te multumesti la un moment dat sa astepti sfarsitul si demonstratia celor doi detectivi pentru a te lamuri. Una peste alta, un film cu doi actori excelenti ce dau un recital in adevaratul sens al cuvantului (timp de 2 ore vorbesc fara incetare !), dar cu o poveste complicata inutil de scenarist, care intr-un final reuseste sa ajunga la liman cu argumentele sale, lasand, poate fara a sesiza, unele intrebari (puse de personaje chiar pe parcurs) fara raspuns. “The Accidental Detective” e exemplul tipic despre cum te poti impiedica accidental in propriul scenariu, si, in ciuda acestui fapt, sa ai sansa a doi mari actori care sa-ti salveze investitia la box-office.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil