In timp ce So-Ra si Sung-Tae se lupta cu consoanele si vocalele, Do-Hun il obliga pe regizorul Jang sa o distribuie pe Yae-Rin in noul sau film, amenintandu-l ca, in caz contrar isi retrage sprijinul financiar. Afland de la televizor ca Yae-Rin va juca intr-un film, Ba-Dah se duce sa o felicite, patrunde in locuinta acesteia si cautand in trusa de unelte un cleste cu care sa scoata cuiul de care candva atarnase tabloul sau, nu mica ii este mirarea cand isi gaseste portofelul despre care se credea ca a fost furat de presupusii atacatori. Este surprins de Yae-Rin si Do-Hun, insa are timp suficient pentru a ascunde portofelul. Fiind tot mai confuz, aducandu-si aminte ca Yae-Rin a fost cea care a afirmat ca ii lipseste portofelul, Ba-Dah incepe sa aiba tot mai multe indoieli in legatura cu ceea ce s-a intamplat cu adevarat atunci cand a fost lovit si incepe sa faca investigatii pe cont propriu, fara sa spuna nimanui banuielile sale. Toate acestea petrecandu-se in timp ce So-Ra si Sung-Tae „ataca” fortareata afirmarii artistice. Cautand o agentie de promovare a talentelor, nimeresc tocmai in momentul cand firma se muta intr-un nou sediu. Dandu-si seama ca nu au nici o sansa ca portofoliul lor sa fie remarcat din multitudinea de dosare, So-Ra considera ca sansa lor este ca au ajuns acolo cand salariatii au nevoie ajutor fizic si ca este necesar sa fie permanent acolo, in agentie, poate-poate se iveste si clipa lor de noroc.
Si iata ca intr-un tarziu norocul le surade…

Prezentarea: mi – asiacinefil