Unul din cele mai vechi si prestigioase festivaluri internationale de film din lume – Festivalul de la Venetia – a tras cortina pe 12 septembrie. A fost cea de-a 67-a editie. Indreptandu-se cu pasi vertiginosi spre a 7-a decada de existenta, festivalul s-a transformat mult in ultimii ani, devenind unul in care prezenta aproape exclusiva a productiilor europene a fost inlocuita de inscrierea in program a unor pelicule internationale de pe toate continentele. Desfasurat la inceputul lui septembrie, festivalul se constituie, din acest motiv, intr-un barometru international important ce prezice sau indica pelicule ce pot fi incluse in cursa pentru premiile Oscar. Juriul festivalului, in acest an, l-a avut ca presedinte pe cunoscutul Quentin Tarantino, un iubitor al filmului asiatic, dar si un promoter al acestuia, el fiind cel care a prezentat publicului american productii ca “Iron Monkey” a lui Yuen Wo Ping (2001) sau “Hero” din 2004 al lui Zhang Yimou. Cu un juriu format din regizori europeni si nord-americani, editia din acest an nu a adus decat un premiu continentului asiatic, este vorba de Premiul pentru cel mai bun regizor debutant, care a revenit turcului Seren Yuce pentru filmul de debut “Cogunluk”. In rest, Asia a fost recompensata doar onorific: regizorul, scenaristul si producatorul indian Mani Ratnam (“Raavan”, “Bombay” etc) a fost recompensat cu Premiul “Jaeger-Lecoultre Glory to the Filmmaker”, in timp ce reputatul John Woo a castigat premiul onorific pentru intreaga cariera.
Editia din acest an a avut 10 premiere mondiale, iar Asia a fost si ea reprezentata destul de bine.

Doua filme japoneze au fost nominalizate in acest an in competitia pentru “Leul de Aur”, premiul ce rasplateste cea mai buna productie a anului. Este vorba de “Norwegian Wood”, productia regizorului vietnamez de origine franceza Tran Anh Hung, inspirata din bestseller-ul omonim al romancierului japonez Haruki Murakami, in care au fost distribuiti actori japonezi de prima mana precum Ken’ichi Matsuyama si Rinko Kikuchi. Adaptand romanul scanteietor al lui Murakami la melancolia romantica a melodiei formatiei Beatles care da titlul filmului, “Norwegian Wood” este o poveste pasionanta despre nostalgie, pierderea si trezirea la viata a sexualitatii. Prieteni din copilarie, Watanabe si Naoko se reintalnesc in 1969 in Tokyo, fiind elevi la acelasi colegiu. Prietenia lor revine de actualitate, insa amandoi sunt macinati de o tragedie din trecut despre care se feresc sa vorbeasca. Erau anii unui Tokyo efervescent sub aspect politic, iar Watanabe, deziluzionat de schimbarile sociale, e momit intr-o lume a libertatii sexuale. O cunoaste pe Midori, iar relatia cu aceasta ameninta prietenia renascuta cu Naoko, Watanabe fiind fortat sa aleaga intre pasiune si principii. “Norwegia Wood” ramane o poveste dulce-amara plina de frumusete si patos, apreciata la Venetia de critici deoarece reuseste sa aduca lumina trecerii nesigure a finite umane de la varsta inocentei la maturitate.

Cea de-a doua pelicula japoneza prezenta la Venetia a fost “13 Assassins”, un film epic despre samurai regizat de cunoscutul Takashi Miike. Este vorba de o pelicula in stilul celor cu samurai ale lui Akira Kurosawa, care imprumuta mult din “Cei 7 Samurai” al maestrului. Dar Miike nu este un traditionalist sau un regizor care sa-si manifeste in peliculele sale respectul pentru vechea garda, astfel ca pentru fanii lui nu va fi o surpriza sa constate satira si rasturnarile neasteptate de situatie, in special in finalul peliculei. Filmul, practic, porneste de la tema clasica din “Cei 7 Samurai”, insa prin doua metode distincte. Daca Kurosawa de obicei ezita sa prezinte masacrul sangeros al samurailor (sfarsitul lui Sanjuro e poate singura exceptie), Miike, se stie, e inclinat spre redarea laturii violente, sangeroase, a luptelor dintre samurai. Din acest punct de vedere, scenele de o violenta necenzurata vor confirma inclinarea regizorului din celelalte filme ale sale spre actele violente sis pre redarea lor realista. Spre deosebire de un “Zatoichi” modern al lui Kitano, efectele speciale in redarea sangelui sunt realizate intr-un mod mai degraba realist decat stilizat. Pe de alta parte, Miike e mai putin indragostit de vechile traditii japoneze si de codul bushido al luptatorilor precum era Kurosawa. “13 Assassins” demonstreaza frumusetea unei culturi ce gaseste nobletea in sfarsitul violent. Nu exista respect pentru traditie, cei 13 asasini recurgand la metode neortodoxe pentru a-si invinge inamicii si a supravietui, departe de codul samurailor lui Kurosawa. Critic la adresa traditiilor, Miike isi construieste filmul astfel incat acestea sa fie observate cu acuratete. Ritualul sinuciderii – hara-kiri – este redat pana in cel mai mic amanunt intr-un mod aproape poetic al unui “poem al mortii” pe care samurai l-ar compune. Toate acestea au facut din “13 Assassins” un film bine realizat ce merita sa fie prezent in competitia festivalului. Din pacate pentru Miike, acesta eusit sa reediteze succesul compatriotilor sai Akira Kurosawa (“Rashomon”) si Takeshi Kitano (“Hana-Bi”, care au castigat in perioade diferite de timp Marele Premiu si premiul pentru Cel mai bun film.

Filmul surpriza al competitiei a fost considerat, de critici, “The Ditch”, o co-productie Hong Kong/Belgia/Franta regizata de Wang Bing. La sfarsitul anilor ’50, mii de cetateni chinezi acuzati de a se fi opus regimului comunist, au fost deportati in lagarul Jiabiangou, in vestul Chinei, in inima desertului Gobi. Ca urmare a epuizarii fizice in urma muncii fortate, a climei extreme si oscilante din desert si a lipsei de mancare, multi dintre acfestia au pierit peste noapte in gropile in care se culcau. Filmul rescrie destinul acestor nefericiti, fiind o inlantuire de povesti dure despre conditia umana. Bazat pe experienta reala a celor ce au trecut prin aceasta situatie, demonstrand talentul sau de documentarist, Wang Bing reuseste o reconstituire dramatica a unui episod putin cunoscut din istoria recenta a Chinei.
In afara filmelor amintite, Asia a fost reprezentata de o multime de pelicule, atat in competitie cat si in afara ei. Astfel, Coreea de Sud a fost prezenta cu doar 2 filme, in sectiunea “Orizinturi”, este vorba de pelicula apreciatului regizor Hong Sang-soo, “Oki’s Movie”, si de “Anti Gas skin” al regizorilor Kim Gok si Kim Sun. Japonia a fost reprezentata in aceeasi sectiune “Orizonturi” de alte 2 pelicule: “Cold Fish” a lui Sion Sono si “The Mechanism of Spring” a lui Atsushi Wada. In afara competitiei, Miike a fost prezent cu 2 filme: “Zebraman” si “Zebraman 2”, in timp ce Takashi Shimizu a revenit in prim plan cu “The Shock Labyrinth: Extreme”. Clara Law a reprezentat Hong Kong-ul la sectiunea “Orizonturi” cu “Red Earth”, in timp ce in afara competitiei fratii Pang au prezentat noul lor film, “The Child’s Eye”, iar Andrew Lau filmul “Legend of the Fist: The Return of Chen Zhen”. China a avut un film in competitia pentru “Leul de Aur”, este vorba de “Detective Dee and the Mistery of the Phantom Flame”, mult asteptatpul film al lui Tsui Hark, 3 filme la “Orizonturi” (“Crust”, “Reconstructing Faith”, “21 Grams”), iar in afara competitiei – “Space Guy”, “Showtime” si un alt film mult asteptat, “Reign of Assassins” al lui John Woo. Thailanda a fost si ea prezenta cu 2 filme: “Four Seasons” si “Woman I”. Bangladesh a fost reprezentat la “Orizonturi” de pelicula 720 Degrees”, Israel de filmul “Out”, in timp ce India a avut 2 filme in afara competitiei: pelicula lui Anurag Kashyap, “That Girl in Yellow Boots” si filmul lui Mani Ratnam, “Raavan”, atat in versiunea hindi cat si in cea tamila.
In acest an, “Leul de Aur” pentru Cel mai bun film a revenit peliculei “Somewhere” regizata de Sofia Coppola (mezina celebrei familii Coppola ce l-a dat pe genialul regizor), iar criticile nu au incetat sa apara dupa incheierea festivalului, gurile rele punand acordarea acestui premiu pe seama prezentei lui Tarantino ca presedinte al juriului. Leul de Argint pentru Cel mai bun regizor a revenit lui Alex de la Iglesia pentru “Balada triste de trompeta” (film ce a castigat si premiul pentru Cel mai bun scenario), iar Premiul Special al Juriului a revenit unui film polonez, “Essential Killing”.

Articol realizat de cris999 – www.asiacinefil.com