Cu mult timp in urma, undeva in Coreea de Sud, un baiat de 15 ani isi lua ramas bun de la orasul sau natal. Si-a pus cateva haine intr-o valiza, si-a sarutat pe frunte in semn de ramas bun cele opt surori si cei doi parinti adoptivi care-l iubeau nespus si s-a urcat in trenul ce ducea la Seul. Familia sa plangea in timp ce-l privea cum se indeparteaza; baiatul i-a auzit pe cei dragi plangand, dar i-a fost frica sa priveasca inapoi pentru ca stia ca daca o va face, nu va avea puterea sa plece si nu voia sa renunte la visul sau; in plus nu dorea ca cineva sa-i vada lacrimile. Si uite asa, cu o jacheta subtire pe el, intr-o iarna geroasa, de dragul visului sau, baiatul a plecat din micul orasel de provincie pentru prima data in 15 ani intr-un oras mare pe care il vazuse doar in reviste.
In cele din urma, trenul s-a oprit, baiatul a coborat si-a privit orasul ciudat, luxos in toata splendoarea sa, cu strazi aglomerate intens luminate.Niciodata nu mai vazuse asa ceva. A simtit cum inima lui devine tot mai mica. Era coplesit. Serios ? Isi va putea gasi cu adevarat locul intr-un oras ca acesta ? Baiatul a ezitat, iar credinta lui a fost zdruncinata, dar visul din inima sa nu putea sa moara. Daca se intorcea acasa in felul acesta, niciodata nu-si va putea ierta faptul ca a fost atat de las, asa ca, fara ajutorul nimanui, baiatul si-a gasit o locuinta foarte mica… si i-a spus „acasa”.
SM Entertaiment, cea mai mare casa de productie a organizat o auditie. Baiatul a hotarat sa-si incerce norocul, s-a dus la locul anuntat si cand a intrat in hol a vazut mai multi baieti, la fel ca si el, care sperau sa treaca auditia si astfel sa fie mai aproape de visul de a deveni celebri.Toti erau bine imbracati, cu castile de la mp3 playere in urechi si exersau. Baiatul a privit in jos la tricoul sau gri si blugii simpli pe care-i purta si-a simtit ca jumatate din batalie deja a pierdut-o. A concurat sub numarul 12. A pasit in sala de auditii in care se aflau 5 „judecatori” cu chip de piatra. Baiatul era foarte emotionat, asa ca a asteptat pana cand un „judecator” i-a spus sa deschida gura si sa cante. Timid, a inceput sa cante si toti cei aflati in sala au fost impresionati de vocea sa care era de departe cea mai pura si fina pe care o auzisera pana atunci in cadrul acelei auditii. Dar totusi, vocea sa era prea moale, prea slaba. Motivul pentru care baiatul a castigat acel concurs a fost chipul sau fara cusur, pielea perfecta, genele lungi, buzele frumos conturate si ochii mari.I-au spus ca s-a nascut cu acest chip pentru a face parte din lumea divertismentului.

I s-a propus un contract pe sapte ani, doi ani de pregatire, pentru care trebuia sa achite toate taxele la cursurile de canto, dans si alte discipline, si cinci ani in care ar fi trebuit sa devina un artist. Vazandu-se atat de aproape de visul sau, baiatul a semnat contractul, ştiind că urmatorii doi ani din viata lui vor fi extrem de dificili si va trebui sa infrunte greutati pe care nu le-a cunoscut niciodata, dar stia ca acesta e visul sau si nu poate renunta.
Asadar, au inceput doi ani istovitori; stia ca nu poate conta pe ajutorul familiei in privinta banilor, asa ca a hotarat sa nu ceara parintilor nici macar un won. In fiecare zi alerga intre 3 slujbe part-time. Cand toata lumea dormea, lua teancul de ziare din tiparnita, se urca pe bicicleta si pana la rasaritul soarelui le livra din usa in usa. La pranz, pleca pe un santier unde avea o slujba sezoniera. Chipul sau nascut pentru entertaiment era plin de ciment si var, si pentru a fi pe plac sefilor sai isi suprima frumoasa voce. Seara, dupa lectiile de canto, pentru a salva cativa woni, mergea pe jos 3 ore pana la restaurantul unde lucra ca si chelner. Tacut, isi facea treaba, chiar daca unele sarcini nu puteau fi facute de un tanar de 15 ani, sperand ca intr-o zi va fi inconjurat de lumini stralucitoare.
Baiatul a facut tot cea putut, dar tot nu-si putea asigura hrana de zi cu zi. De fiecare data cand primea salariul, intai isi platea taxele pentru pregatire chiar daca de cele mai multe ori banii ramasi nu-i ajungeau nici macar pentru mancare. In cele din urma, intr-o zi, baiatul a realizat ca nu i-a mai ramas niciun ban, era flamand deja de doua zile iar corpul sau slabit abia se mai misca, dar presiunea ce-o avea legata de plata taxelor l-a facut sa-si respecte intocmai programul de lucru. In acea noapte, cand curata mesele la restaurant, a vazut un client care a lasat aproape jumatate de castron cu taitei pe una din mese. Mancarea era inca fierbinte, nu mai putea indura foamea, mainile lui tremurau. A luat o lingura si-a inceput sa manance. S-a intrebat de ce-i atat de sarata supa, apoi a realizat ca era din cauza lacrimilor sale care picurau in castron fara ca el sa-si fi dat seama. Intr-o zi baiatul s-a imbolnavit datorita vietii care o ducea deja de un an. A facut febra foarte mare si-a zacut 3 zile in apartamentul sau minuscul fara ca cineva sa stie de el. Era impacat ca-si achitase taxele, dar nu-si putea permite sa mai lipseasca de la slujba, asa ca a renuntat la gandul de a se duce la spital. Cu ultimele sale forte s-a ridicat din pat si-a mers timp de 3 ore pe jos pana la restaurant. Dupa ce si-a terminat treaba, in drumul sau spre casa a vazut un centru special amenajat pentru donatorii de sange. Foamea il chinuia si din nou baiatul a facut ceva ce nu a vrut. A intrat si dupa o ora a iesit cu cateva tichete de masa in mana. Plangea si spera ca cei doi ani sa treaca cat mai repede.
In sfarsit cei doi ani au trecut, iar el a fost ales sa faca parte dintr-o trupa de cinci baieti care se anunta a fi cea mai buna trupa a tuturor timpurilor.Chiar daca cei cinci baieti erau foarte diferiti, compania a crezut ca impreuna vor fi perfecti.Baietii din trupa il condiderau norocos datorita prezentei sale in trupa,
si totodata fiind cel mai mare considerau ca sunt fratii lui mai mici. Cand trupa a scos primul album, chiar daca erau doar doua cantece pe el, au dominat toate topurile in Coreea, desi numarul de albume vandute nu era mare. In sfarsit baiatul simtea gustul succesului, si cand vedea ca pe zi ce trece scrisorile primite de la fani sunt tot mai multe, stia ca tot ce-a indurat in cei doi ani n-a fost in zadar.
Dar nimic nu-i perfect, iar vremurile bune sunt intotdeauna scurte. Prima data cand au participat la o intalnire cu fanii a vazut ca cei care au venit erau fanii fratilor lui mai mici din trupa. Privea randurile lungi de fani din fata fiecaruia, iar in fata lui nu era nici macar un suflet. Ii venea sa urle si sa planga. Cei din echipa manageriala n-au vrut ca lucrurile sa para ciudate, asa ca au tras cativa fani si in fata baiatului. Baiatul si-a ascuns durerea si-a inceput sa vorbeasca cu un fan de sex feminin. Dar fata, cu o voce rece i-a raspuns: „Am fost fortata sa stau in fata ta, nici macar nu te plac.” Inima lui era spulberata din nou, dar n-a plans, a preferat sa-si muste buza pana la sange decat sa planga in fata cuiva. Baiatul nu intelegea de ce fanii nu-l plac. Ce nu stia insa e ca fanii lui il asteptau in afara cladirii pentru ca sala in care se afla el era deja plina. Inimile celor care il asteptau dincolo de usa erau la fel ca a lui.
In ciuda comentarilor rautacioase care se faceau la adresa lui, baiatul niciodata n-a renuntat sa spere ca intr-o zi oamenii vor vedea cum e el cu adevarat si-i vor auzi vocea, asa ca a continuat sa zambeasca sincer in fata camerelor de filmat. Dar cu cat se straduia mai mult, cu atat se simtea mai presat. De fiecare data cand face o greseala in timpul concertelor era tot mai nervos pentru ca se temea ca ceilalti vor avea un motiv in plus sa nu-l placa. Asadar, incetul cu incetul, baiatul a incetat sa mai zambeasca, fiind atent la orice miscare si cuvant.
Din cauza asta, fanii il considerau foarte rece, iar compania lua tot mai mult in calcul inlocuirea sa din trupa. Era intr-adevar foarte speriat si nu voia sa plece din acel loc pe care deja il considera a doua casa. Intelegea ca e doar un „trup” care facea bani pentru companie; daca consumatorul era satul de trupul sau, atunci compania trebuia sa-l schimbe cu altul nou.

N-a fost schimbat, a aflat ca fani lui au marsaluit pe strazi zile intregi implorand compania sa-l pastreze in trupa. De asemenea, si unul dintre membrii trupei, in ciuda interdictiei impuse de managerul acesteia, a implorat in fata camerelor compania si-a spus ca daca baiatul va fi alungat va lua contractul ce l-a semnat cu ei, il va rupe si va pleca sa se inscrie la colegiu. Baiatul plangea, stia ca toata lumea din trupa e pasionata de muzica, si Changmin, cel mai tanar dintre ei, a trecut la fel ca si el prin perioade foarte dificile pentru a ajunge acolo.Baiatul a pretuit tot ce-a primit si, mai mult, a muncit din greu, a facut tot ce-a putut pentru a-si rasplati fanii care il iubeau.In timpul concertelor, baiatul privea mereu publicul. Managerul ii spunea ca e ridicol si ca ar face bine sa priveasca intr-un punct fix atunci cand canta. Dar el nu putea face asta pentru ca voia sa vada fata fiecarui fan de acolo; chiar daca pozele care ii erau facute nu erau tocmai frumoase, nu-i pasa.
Intr-o zi, in timpul orelor de dans, baiatul a cazut. Pentru a nu-i deranja pe ceilalti, s-a retras intr-un colt. Statea ghemuit si tremura de durere. Liderul trupei l-a luat in carca si-a alergat cu el pana la cel mai apropiat spital. De pe patul de spital, baiatul ii vedea pe cei patru frati mai mici cum isi faceau griji si se rugau pentru el. Doctorul a spus ca genunchiul sau drept e afectat si are nevoie urgent de operatie urmata de un repaos postoperator. Dar baiatul, a doua zi dupa operatie, a sosit pe Stadionul Olimpic din Seul alaturi de colegii sai de trupa. Conform programului s-a intalnit cu fanii sai. Pe tot parcursul intalnirii Yunho, liderul trupei, n-a plecat de langa nici macar o secunda. Fanii l-au intrebat pe Changmin, fratele cel mai mic, ce-si doreste pentru Noul An. Changmin a raspuns „Imi doresc ca fratele meu sa se faca bine cat mai repede.”
Baiatul ura sa planga, a privit in jos si-a incercat din rasputeri sa-si stapaneasca lacrimile. In cele din urma si-a ridicat privirea, s-a uitat la fanii sai pe care i-a vazut plangand pentru el. Il durea inima. A luat microfonul si-a spus:”Nu ma doare deloc. Serios ! Va rog nu plangeti pentru mine, hai sa ne uitam unii la altii zambind, bine ?” Era pentru prima data cand baiatul ii mintea pe toti. Abia trecusera 24 de ore de la operatie, cum sa nu-l doara ?
In cele din urma si-a revenit si-a vrut sa sarbatoreasca asta cu prietenii lui. In drum spre casa, a fost oprit de politie si dus la sectie datorita consumului de alcool. Yunho a venit sa-l ia de la sectie fara sa-i adreseze nici macar un cuvant, dar baiatul stia ca dezamagise pe toata lumea prin comportamentul sau. Compania a pastrat tacerea timp de 2 saptamani legat de incidentul baiatului. Stia ca primise cea mai usoara pedeapsa pentru comportamentul sau prostesc si mai stia ca din nou fratii lui s-au rugat de cei din companie ca el sa ramana.Datorita acestui lucru, la urmatoarea intalnire cu fanii a insistat sa-si ceara scuze tuturor. Cand fanii i-au spus „Te iertam si inca te iubim”, a fost pentru prima data cand baiatul a plans in fata tuturor.
Baiatul a inceput sa devina din ce in ce mai popular, oamenii au inceput sa vada omul din spatele acelui chip frumos, sa-l vada ca pe un muzician pasionat cu o voce frumoasa, un suflet curajos caruia nu-i era teama sa-si recunoasca greselile. Doua cuvinte simple „Te iertam.” din partea fanilor i-au dat toata credinta si puterea de-a merge mai departe. Baiatul se numeste Kim Jaejoong, fost membru al trupei TVXQ. Compania i-a dat numele de scena Hero Jaejoong, pentru ca ori de cate ori baiatul va dori sa planga, sa-si aminteasca ca nu poate… pentru ca e Eroul Jaejoong, si eroii nu plang ci lupta pana la final castigand batalia.
In anul 2009, parintii naturali ai lui Jaejoong dau in judecata parintii adoptivi pentru custodia baiatului. Fara drept de apel, parintii naturali pierd procesul de custodie. Am avut ocazia sa-l vedem pe Jaejoong in rolul lui Jae-Joon din Postman to Heavean (2009), Cha Moo-Won in Protect the Boss, iar ca proiect solo, pe vremea cand facea inca parte din TVXQ, acesta a lucrat la coloana sonora a filmului „A Millionaire’s First Love” fiind foarte apreciat pentru cantecul „Insa”. In anul 2009, paraseste alaturi de Yoochun si Junsu trupa TVXQ, dand in judecata compania SM pentru prelungirea abuziva a contractului pe o perioada de inca 13 ani. Cere in instanta suspendarea contractului, invocand clauzele abuzive si repartizarea dezavantajoasa a profitului. In octombrie 2009 Tribunalul din Seul da o sentinta favorabila celor trei membrii, care in prezent formeaza trupa JYJ.
Despartirea celor de la TVXQ a provocat multa durere printre fani dar si celor cinci membri. In timpul procesului intentat companiei, a aparut o inregistrare cu Jaejoong in care acesta, intr-un moment de slabiciune s-a imbatat si repeta excesiv: „Fara Cassiopeia mai pot continua ca si TVXQ ? Nu mai pot! Iubesc cu adevarat Cassiopeia ! Nu pot trai fara Cassiopeia !” (Cassiopeia fiind numele fan clubului oficial al trupei TVXQ).
In anul 2010, cei de la JYJ sunt interzisi in spectacolele de divertisment fara a fi anuntat un motiv intemeiat. Surse din lumea media spun ca JYJ ar putea fi luati drept exemplu si de alti artisti care se simt dezavantajati de casele de productie si astfel dominatia acestora ar putea lua sfarsit. In prezent, trupa JYJ si-a incheiat turneul din America de Sud, unde a inregistrat un numar record de bilete vandute, iar Hero Jaejoong a confirmat aparitia sa intr-o noua drama.

Articol realizat de Alinabv – asiacinefil.com