“Deep Rooted Tree” (“Tree with Deep Roots”), al 45-lea proiect de serial asiatic finalizat de Asia Team, a ajuns de cateva zile la final. Emotia aflarii finalului s-a risipit, mastile au fost de mult date la o parte iar misterul s-a risipit. Scenariul plin de fantezie al echipei de scenaristi a serialelor Queen Seon-duk si Jewel in the Palace a reusit sa puna in valoare una din cele mai mari realizari ale unuia din cei mai importanti monarhi ai Joseonului, regale Sejong: alfabetul care si in zile noastre este folosit de natiunea coreeana. Desi serialul are la baza romanul omonim al lui Lee Jung Myung publicat in 2006, ideea serialului a pornit de la marele proiect al lui Lee Do (ramas posteritatii sub numele Sejong) de a crea un alfabet diferit de greoaiele caractere chinezesti in numar de peste 45.000, ce nu puteau exprima anumite lucruri in limba coreeana, cum ar fi numele anumitor persoane. 
Implicatiile politice, religioase si mai ales sociale ale crearii unui alfabet distinct au marcat efortul de o viata al regelui, dar si destinul natiunii coreene, o data pentru totdeauna, oferind posteritatii un lucru maret. Serialul, regizat de Jang Tae Yoo, omul din spatele altui serial de succes ce a scos in evidenta frumusetea culturii coreene, “Painter of the Wind”, a fost primit cu oarecare reserve de publicul coreean, obisnuit cu alt gen de sageuk drama, lucru reflectat in ratingul primelor 2 episoade, difuzate in 2 zile consecutive: 9 % la nivel national. Pe masura ce povestea devenea tot mai captivanta, aceste ratinguri au inceput sa creasca, ultimul episod atingand maximul ratingului, 23, 6%.. Cu un rating mediu de 18% la nivel national in Coreea per totalul celor 24 de episoade, “Deep Rooted Tree” s-a dovedit a fi cel mai de succes serial istoric al toamnei anului 2011, completand succesele din vara ale anului, “Warrior Baek Dong Soo”si “Princess’s Man”.
“Deep Rooted Tree” a fost rasplatit pe masura la sfarsitul anului 2011, la SBS Drama Awards castigand nu mai putin de 7 premii. Premiul de Excelenta l-a luat Jang Hyuk, serialul in ansamblu a castigat premiul de Excelenta, confirmand faptul ca a fost cea mai buna productie a anului 2011 difuzata de SBS. Marele castigator al festivitatii a fost actorul Han Suk Kyu, care a revenit in glorie pe micul ecran dupa o absenta de 16 ani ! Acesta l-a interpretat pe Lee Do, rol care i-a adus 2 premii la SBS Drama Awards. Serialul a mai castigat 2 premii in aprilie 2012 la Baeksang Drama Awards (Marele Premiu si preniul pentru Cel mai bun scenariu). Shin Se Kyung, interpreta personajului So Yi, a fost si ea premiata pentru interpretare, dar, mai mult decat atat, “Deep Rooted Tree” a reprezentat pentru aceasta o rampa de lansare (chiar daca aparuse in cateva seriale in roluri mai putin importante, inclusiv intr-un rol episodic din “Queen Seon-duk). In acest an, a fost distribuita in serialul “Fashion King”, iar producatorii o au in vederi pentru noi proiecte importante. Pentru Jang Hyuk, rolul lui Ddol Bok/Kang Chae Yun a reprezentat inca un plus la CV si inca o interpretare matura, pe masura celei din Chuno. De altfel, el a fost si imaginea care a vandut cel mai bine serialul peste hotare. fiind prezent la lansarea serialului in Japonia, la un eveniment desfasurat la Centrul cultural coreean din Tokyo.
Dincolo de vedetele distribuite in serial, “Deep Rooted Tree” a avut un puternic impact popular, sporind in Coreea interesul unor categorii sociale largi. Aceasta si pentru ca a combinat variate elemente din procesul de creare si publicare al alfabetului hangul, incluzand elemente de politica, arte martiale, romantism thriller etc. Serialul a fost selectat ca Cel mai bun serial din prezentul mileniu de 20 de regizori coreeni de marca si critici de film. Succesul si dincolo de hotarele Coreei confirma calitatea deosebita a lui si toate elogiile din partea oamenilor din industrie. Un commentator din domeniul cultural declara: “Nu exista nici macar in industria americana de film vreun serial care sa comprime continutul ce trebuia spus pe parcursul a 50 de episoade in doar 24. Dupa ce societatea coreeana s-a democratizat, iar actuala epoca e tulburata de dilema “ce inseamna mai exact politica”, ingrijorarea Regelui Sejong portretizata de scenaristi privind viitorul are o insemnatate cu mult mai realista.” Un regizor de seriale de televiziune a concluzionat ca “Deep Rooted Tree” lanseaza un nou trend in industria de gen: “Desi existau premisele ca structura complexa a dramei sa cauzeze ratinguri scazute, acest serial a spart usor aceasta perceptie. Industria care mereu respinge scenariile ce nu cuprind suficiente elemente ce sa poata fi reflectate in media si sa fie pe placul publicului da un semn de schimbare”.
Ecouri despre succesul serialului au existat nu doar in industria de film coreeana. Pe masura cresterii popularitatii serialului la data difuzarii sale in Coreea (toamna –iarna lui 2011), vanzarile la romanul ce a stat la baza scenariului serialului au crescut si ele. Din 2006 pana in 2011, cartea a fost vanduta in peste 700.000 de exemplare, iar vanzarile si cotarea pe piata a cartii au crescut brusc odata cu difuzarea serialului la SBS. Dintr-un roman fara un rating ridicat, care in limbajul librarilor ar fi putut fi calificat drept “neglijabil” inainte sa fie difuzat serialul, brusc a devenit un roman de top 10 in topul vanzarilor, pe masura ce fiecare episod de la televizor incalcea si mai mult povestea. Un reprezentant al echipei de productie a serialului a declarat: “Continutul serialului sic el al romanului are unele diferente, dar cu cat serialul e mai popular cu atat numarul persoanelor care cauta romanul original creste si el”. De fapt, romanul lui Lee Jung-myung paseste pe urmele celuilalt roman de mare succes al sau, “Painter of the Wind”, ale carui vanzari au crescut, de asemenea, dupa difuzarea k-dramei la televizor. “Deep Rooted Tree” a avut parte si de 2 episoade speciale, difuzate de Craciun, plus un al treilea episode special ce contine scene de culise din timpul filmarilor si interviuri ale actorilor. Producatorii serialului s-au gandit nu doar la propriul buzunar si la succesul financiar pe care serialul il va obtine, concentrandu-se si pe latura educativa a lui. In acest sens, un episod special de 2 ore al “Deep Rooted Tree” a fost distribuit catre scolile primare din Coreea de Sud si in liceele din tara. Episodul contine, dupa spusele celor doua companii producatoare (SBS si Ihq) o comprimare a celor 24 de episoade pe durata a 2 ore. Dvd-ul a fost distribuit in peste 11.000 de scoli din Coreea, in mod gratuit, cu scopul ca elevii sa inteleaga importanta, istoria si avantajele alfabetului coreean. Cu alte cuvinte, “Deep Rooted Tree” a reusit sa ajunga un material de studiu in scolile coreene, pentru ca odata serialul terminat la SBS, lumea sa nu uite insemnatatea si mesajul transmis de acest serial. De aceea s-a scos acest material audio-video de promovare, activitate de care s-a ocupat in intregime insusi regizorul serialului. Acesta a spus ca a dorit sa se concentreze pe exprimarea procesului de creare a alfabetului, pe suferinta morala a Regelui Sejong sip e dragostea lui pentru popor de-a lungul acestui process lung si anevoios. Cineva din cadrul Comisiei de audiente din Coreea (un fel de CNA de-al lor) a adaugat: “Sa transformi un serial intr-un material didactic e un fapt fara precedent. Speram cu tarie ca elevii sa poata invata despre importanta alfabetului coreean prin intermediul “Deep Rooted Tree”. Nu intamplator serialul a fost selectat de Societatea Culturala a Limbii coreene pentru premiul “Love Hangul Award”.
In afara de initiativa asiacinefil de a aduce aproape de iubitorii filmului asiatic acest superb serial prin intermediul unei traduceri impecabile a lui in limba romana, postul public de televiziune, pe gaura facuta in buget de doar cateva sute de milioane de euro de catre fosta administratie a achizitionat serialul in cadrul unui targ desfasurat in primavera in Romania, la care au fost prezente si alte televiziuni autohtone interesate de ofertele de seriale de pe piata coreeana. Cu toate ca nu a fost tocmai un serial ieftin, acesta a fost achizitionat si difuzat de cateva saptamani. Pentru publicul din Romania, necunoscator al istoriei coreene, poate difuzarea la nivel national a acestuia nu a fost tocmai inspirata, dupa atatea seriale istorice mai mult “comerciale” decat artistice.. “Deep Rooted Tree” a inaugurat un nou gen de serial istoric, iar daca asupra publicului d ela noi impactul poate nu a fost prea mare, pentru iubitorii adevarati ai culturii si istoriei Coreei nu a putut reprezenta decat o adevarata delectare. Pacat de obiceiul redactorilor postului public dobandit si testat pe serialele anterioare, de a taia efectiv minute bune din fiecare episode, asta dupa ce cele 24 de episoade oficiale au fost taiate in doua, rezultand un numar de 48 de asa-zise episoade. Trecand, insa, cu vederea toate aceste lucruri, nu trebuie sa ne scape din vedere ceva foarte important. Difuzarea acestui serial intr-o perioada de schimbari politice petrecute la noi in tara e doar o fericita coincidenta, o asemanare flagranta cu situatia politica din societatea coreeana a secolului XV, cand intre interesul national si interesul unui grup, destinul trebuie sa-si puna amprenta. Am putea compara difuzarea acestui serial pe postul public (desigur, intamplatoare) cu difuzarea celebrului film cu Charlie Chaplin, “Dictatorul”, in primele zile de dupa sangeroasa Revolutie din 1989. Daca atunci, un film realizat cu o jumatate de secol in urma reusea, prin puterea exemplului, sa ne faca pe noi, romanii, sa intelegem poate mai bine decat oricine ce a insemnat o jumatate de secol de privatiuni, teroare si suferinte, de aceasta data, un serial cu o actiune petrcuta cu mai mult de o jumatate de mileniu in urma ne arata ca nicicand in istorie, interesul unui grup restrans nu a reusit sa primeze asupra interesului poporului in ansamblul sau. Asemeni unui fost lider politic de la noi, Bon Won a sfarsit prin a crede ca doar omorand pe toata lumea, visul sau de a impiedica progresul natiunii se poate implini. Iar istoria l-a condamnat la uitare, pedepsindu-l pentru nesabuinta sa. Restul similaritatilor cu o situatie petrecuta intr-o tara est-europeana pe la mijlocul lui 2012 tin de imaginatia fiecaruia.
Inainte de incheiere, se mai impune sa adresam toate multumirile traducatorilor acestui serial, in special Alineibv, pentru efortul depus in munca de traducere. Nu este usor sa lucrezi la o traducere avand la baza o traducere de proasta calitate, in care numele personajelor si institutiilor, ale locatilor si evenimentelor se schimbau de la un episode la altul, si sa faci timingul de la zero, linie cu linie. Intr-un final s-a ajuns sa se lucreze pe 3 subtitrari in limba engleza, din care doar una era mai apropiata de adevaratul sens al cuvintelor, si, din nefericire, aceea necesita refacerea manuala a timingului. A fost unul din cele mai complicate proiecte traduse de Asia Team din 2008 pana in prezent, daca nu chiar cel mai complicat, atat factorilor amintiti mai sus cat si numarului urias de nume de personaje, locatii, institutii ce apar in acest serial. Peste 100 de nume de personaje, peste 30 de nume de locatii si peste 30 de nume de institutii si ranguri au completat terminologia unui serial de doar 24 de episoade, lucru neintalnit nici macar la longevivul Jumong sau Yi San. Munca de revizuire a textului a necesitat si aceasta un efort suplimentar tocmai pentru a se pastra uniformitatea numelor personajelor, a functiilor sau rangurilor, care difereau de la o sursa la alta. In ciuda tuturor acestor dificultati, Asia Team a reusit sa ofera o subtitrare completa si in ton cu atmosfera si contextul social-politic al serialului, de o acuratete pe intelesul tuturor. Nu ne ramane decat speranta ca acest serial v-a cucerit sufletele si ca am reusit, prin traducerea oferita, sa va aducem aproape unul din momentele cruciale ale existentei Coreei de astazi.
Traducerea si adaptarea serialului: Alinabv, gligac2002
Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com
Daca Shilla l-a avut pe marele general Kim Yu Shin, Baekje l-a avut, contemporan cu Kim Yu Shin, pe generalul Gye Baek. Televiziunea coreeana MBC a lansat recent spre difuzare un serial dedicat vietii acestuia, pornind de la fapte reale, consemnate istoric. Cu ajutorul fanteziei debordante a lui Jung Hyung Soo, scenaristul lui “Damo”, “Yaksha” si mai ales “Jumong”, si a talentului lui Kim keun-hong, regizorul lui “Queen Seon-deok”, “Jumong” si “Yi San”, serialul “Gye Baek” reconstituie atmosfera fascinanta a perioadei timpurii a regatelor din peninsula coreeana, punctul terminus fiind celebra batalie de la Hwangsanbeol din anul 660. De aceasta data serialul isi muta actiunea in Baekje, stat antic situat in sud-vestul peninsulei si invecinat la est cu Shilla si la nord cu marele Goguryeo. Serialul nu trateaza perioada de apogeu a regatului, cand in secolul IV Baekje controla chiar unele colonii din China actuala si cea mai mare parte a vestului peninsulei coreene pana in nord, in Pyeongyang (capitala actuala a Coreei de Nord). Pe atunci, Baekje era o puternica putere maritime, cu relatii comerciale solide cu China si Japonia. Aceea a fost perioada de glorie a maretului rege Geunchogo. 
Regizorul lui “Blades of Blood”, Lee Joon-Ik, revine dupa un an de la debut cu inca o productie de epoca care, de aceasta data, abordeaza mai mult decat in precedentul film latura comica a personajelor. In ultimul deceniu s-au facut destul de putine comedii coreene de epoca, acestea nefiind un gen care sa prinda atat de bine precum se intampla cu filmele similare din Hong Kong sau Japonia. Per ansamblu, filmele coreene de epoca sunt esential diferite in privinta conceptiei, de productiile similare din Hong Kong sau de cele japoneze, astfel ca o comedie de acest gen nu poate fi decat o delicatesa “extrema”. “Battlefield Heroes” imbina umorul cu momentele dramatice, iar daca filmul incepe ca o comedie, pe parcurs momentele comice sunt presarate de scene de lupta realiste, chiar dramatice. Filmul ii are in rolurile principale pe cunoscutul Lee Mun-shik (din “Fly, Daddy, Fly” si din 2 seriale de succes, “Iljimae” si “Queen Seon-deok”), Jeong Jin-yeong (regele Yuri din “Kingdom of the Winds” sau comandantul Suh din “Dong Yi”), Ryoo Seung-ryong (din “Blades of Blood” si “Best Seller”, pe care iubitorii serialului “Painter of the Wind” si-l vor reaminti cu siguranta din rolul abilului negustor iubitor de arta) sau Yoon Je-Moon (“Mother”, “Private Eye”, dar si din serialul IRIS). Filmul a avut premiera la sfarsitul lui ianuarie, avand incasari la box-office de aproape 11,5 milioane dolari, fapt care il situeaza, la nivelul lunii mai, pe pozitia a 5-a in box-office-ul din 2011 in Coreea.
In secolul 7, regatul coreean Silla, tarand si micutul stat Baekje dupa ea, incheie o intelegere cu dinastia chineza Tang in vederea cuceririi regatului Goguryeo. Ultima fortareata din Goguryeo care mai rezista asalturilor este Pyeongyang, care in anul 668 are de infruntat crunta alianta. Imparatul Tang insusi vine pe campul de lupta sa conduca numeroasele sale trupe, insa planurile sale sunt ascunse. Kim Yu-sin, celebrul general din Silla, ajuns la o varsta venerabila, banuieste intentiile Imparatului de a se folosi de trupele Silla pentru a cuceri si ultima reduta a Goguryeo, cetatea Pyeongyang, pentru a profita, mai apoi, de oboseala si pierderile Silla si a cuceri si alipi regatul coreean la tinuturile controlate de Tang. Din acest motiv, Yu-sin ii interzice Regelui sau (un personaj cu capul in nori, hatru si prieten al lui Bachus) sa participe la campanie cu contingentul militar principal al Silla, pana cand nu-i va transmite el un semnal. Dar dincolo de strategii si tertipuri, soldatul de rand este un simplu pion pe tabla de sah a celor 3 strategi (Imparatul Tang, Kim Yu-sin si generalul Nam-geon al Goguryeo). Un astfel de soldat este si nostimul Oarecare, luat cu arcanul la razboi, si care incearca sa supravietuiasca prin orice mijloace. Fara sa stie, acesta va avea un rol important in asediul care tocmai urmeaza sa inceapa…
Daca veti urmari cu atentie filmul, veti observa o fina subtilitate din partea regizorului: este stiut faptul ca Goguryeo este, astazi, localizat in cea mai mare parte a sa pe teritoriul Coreei de Nord. In momentul in care, printr-un context de imprejurari, “Oarecare” ajunge in cetatea Goguryeo, viata lui nu doar ca este crutata, dar si devine, el, omul poporului, un erou pentru cetatenii Pyeongyang-ului. Aceasta ironie, alaturi de siretenia Imparatului Tang parca zugraveste tabloul geopolitic actual din zona, cu o Coree de Nord in care propaganda de partid “in numele poporului si pentru binele acestuia” foloseste omul de rand asa cum isi doreste, chiar si ca o marioneta eroizata, si cu o China trufasa care si astazi are dispute cu Coreea de Sud si de Nord in privinta revendicarii istoriei unor teritorii care in trecut au apartinut anticului Goguryeo.
29 aprilie 2011, Londra. Casa Regala britanica ofera lumii intregi spectacolul unic a ceea ce presa de pretutindeni a denumit “Nunta Secolului”, casatoria dintre printul William, duce de Cambridge, fiul mai mare al printului de Wales Charles si al printesei Diana, si Catherine Middleton, fiica mai mare a unei familii din clasa de mijloc britanica. Peste 2 miliarde de telespectatori au urmarit evenimentul in direct la televizor in intreaga lume, fiind cea mai mediatizata nunta regala din toate timpurile. Cu 5 ani inaintea acesteia, imaginatia producatorilor coreeni a anticipat o situatie oarecum similara, transpusa realitatilor Coreei secolului XXI intr-un mod desavarsit in serialul “Goong – Princess Hours”. Cu multa imaginatie, bun gust si respect pentru traditie si institutia regalitatii, producatorii serialului au reusit sa creeze o atmosfera deosebita care capteaza atentia si cucereste sufletele iubitorilor Coreei inca din primele momente. Acestia ne deschid portile unei lumi paralele celei actuale, fascinante, in care suntem invitati sa pasim pe culoarele incarcate de istorie ale Palatului regal coreean, pe aleile asternute cu frunze multicolore ofilite flancate de copaci ce-au asistat la atatea si atatea drame si momente fericite din viata cuplului regal sau princiar al Coreei. Odata trecut pragul Palatului regal (acelasi pe care, in tineretea ei, Choi Dong Yi pasea cu timiditate spre fabulosul destin ce-i era scris, sau unde imparateasa Myeongseong, sotia regelui Gojong, a fost ucisa de cotropitorul japonez in 1895), ajungi intr-o alta lume, incarcata de istorie si semnificatii. Intreg serialul este un exercitiu comod de imaginatie, o provocare a fanteziei fiecaruia, si totodata o invitatie inedita la un ceai alaturi de figuri emblematice ale unei lumi posibile dupa farmecul careia, probabil, multi tanjesc.
Desi astazi Coreea de Sud este o republica parlamentara, consecinta a eliberarii de sub ocupatia militara japoneza si a razboiului fratricid cu Coreea de Nord, respectul pentru institutia monarhica este, poate, unul dintre cele mai mari din intreaga lume cand vine vorba de tari cu o puternica traditie monarhica devenite republici parlamentare. Prin traditie Coreea a fost o monarhie, cu o istorie bogata si captivanta, si doar nenorocirile istoriei au facut ca astazi, in secolul XXI, aceasta sa fie doar istorie. In anul 1907, imparatul Gojong este fortat de japonezi sa abdice. Al patrulea fiu al acestuia, Sunjong, devine ultimul imparat al dinastiei Joseon si al Imperiului Coreean. In 1910, ca urmare a semnarii tratatului de anexare al Coreei la Imperiul japonez, Sunjong este arestat la resedinta sa in Palatul Changdeok. In aprilie 1926, acesta moare. Inainte de urcarea lui pe tron, in 1907, Sunjong fusese casatorit cu imparateasa Sunmyeong, care insa a murit inaintea inscaunarii printului ca imparat. Drept urmare, in 1907 Sunjong se casatoreste din nou, cu imparateasa Sunjeong. Aceasta are o poveste de viata remarcabila. In anul 1910, cand s-a semnat tratatul de anexare, japonezii i-au retras titlul de imparateaa a imperiului coreean, ce-si inceta existenta. Drept urmare, aceasta devine Majestatea Sa regina Yi a Coreei. In 1926 devine vaduva in urma episodului cafelei otravite. S-a spus ca Sunjong a fost in mod constant otravit de catre japonezi, fapt ce a dus la infertilitatea acestuia si chiar la o boala mintala. In acest fel, monarhia coreeana a fost practic decapitata de ocupantul japonez. In timpul razboiului coreean, imparateasa Sunjeong a ramas in palatul Changdeok din Seul, unde era inmormantat sotul ei, in ciuda avansarii trupelor nord-coreene. Cand trupele nord-coreene au invadat Palatul, imparateasa i-a mustrat si i-a dat afara din Palat, dupa care a fugit in secret, cand situatia a devenit grava. Aceasta s-a refugiat in Busan, cu restul membrilor familiei regale, se spune, desculta. Dupa razboi, presedintele sud-coreean Rhee Syng-man, gelos pe popularitatea Casei Regale, i-a interzis imparatesei Sunjeong sa intre in Palatul Changdeok, 
fiind tinuta captiva intr-o casa rustica din Seul. Abia in 1961 a revenit la Palat, iar in ultimii ani de viata a devenit buddhista. A murit fara a avea copii, pe 3 februarie 1966, la 72 de ani, in urma unui atac de cord. Au urmat o serie de regimuri autoritare in Coreea de Sud, iar ramasitele familiei regale coreene s-au imprastiat pretutindeni in lume si, odata cu trecerea timpului, s-au stins. In prezent, printul Yi Seok (foto), nepotul imparatului Gojong (si fiul celui de-al 5-lea fiu al lui Gojong), este singurul urmas direct ramas in viata. Este profesor de istorie la universitatea din Jeonju si traieste intr-o casa traditionala pusa la dispozitie de autoritatile locale. Locuinta lui si insusi persoana lui reprezinta o atractie turistica de nepretuit pentru Jeongju. In acest an, Yi Seok va implini 70 de ani. In 2006, Yi Seok a initiat o campanie mai mult in interes turistic decat pentru rastaurarea puterii familiei sale, in care intentiona sa construiasca “o monarhie simbolica”, benefica turismului in Coreea. Initiativa sa a fost imbratisata de ziaristi straini si diplomati, si a sprijinit turismul la nivel national.
Dincolo de lectia de istorie din jurul Palatului si a Familiei Regale coreene, revenind la “Princess Hours”, serialul ne pune in fata unei situatii inedite: la inceput de secol XXI, Coreea este in continuare o monarhie. Exista un guvern format din reprezentanti ai principalelor familii nobiliare, exista o Regina Mama si un Print Mostenitor. Exista intendenti si servitori, si exista garzi de corp. Hanbok-ul (costumul traditional coreean) este inca principalul articol vestimentar de la Palat, iar costumele traditionale barbatesti sunt imbracate de fetele luminate cu prilejul diverselor competitii sau jocuri organizate la Palat, precum tirul cu arcul, polo-ul pe cai, echitatia etc. Tinerii se imbraca elegant, conform unei etichete “a la Britain”, insa comportamentul in interiorul Palatului le este ingradit de niste reguli stravechi, pastrate cu strasnicie si transmise din generatie in generatie. Regina Mama, ajunsa la o varsta inaintata, este figura proeminenta ce poate fi considerata un model pentru toti cei de la Palat. Sobra si traditionalista, ea stie sa inteleaga generatiile tinere, emanand pe langa respect si o caldura sufleteasca unica, fiind 
extrem de ingaduitoare si deschisa fata de insufletirea tinerilor, care ii amintesc de frumosii ani ai tineretii sale. Majestatea Sa Regele si sotia lui, Regina, sunt niste personaje realist conturate, care stiu sa se adapteze la rigorile societatii contemporane, atat in materie vestimentara cat si ca mentalitate. In sfarsit, tanara generatie este una ce seamana mult cu tanara generatie a Curtii britanice: teribilista pe alocuri, dar si cumpatata cand vine vorba de imaginea Casei Regale. Stilul lor de viata este unul foarte strict, care se limiteaza la frecventarea scolilor cele mai bune, utilizarea limuzinelor de lux pentru deplasare, obligativitatea de a urma un program strict – in special Printul Mostenitor, pentru care adolescenta reprezinta o perioada pregatitoare pentru ziua in care urmeaza sa preia fraiele regatului. De aici si inerentele drame personale care pot sa se nasca, iubiri secrete interzise de cutume dar la care sufletul din colivia numita Palat ravneste, si tristetea din spatele luxului aparent. Elocventa e povestea iubirii secrete a Printului Charles cu Camilla, care a supravietuit mariajului lui Charles cu Diana, poveste care este data ca exemplu, la un moment dat, in serial. “Princess Hours” face numeroase trimiteri si comparatii cu monarhia britanica, si chiar stabileste legaturi (imaginare, desigur) intre printii coreeni si printul William, care face o vizita in Coreea si, spre marea surprindere a tuturor, aflam ca este un “hyung” (frate mai mare) al unuia dintre printii coreeni. Ca un paradox, la un moment dat asistam la o nunta regala coreeana, care copiaza (mai putin partea traditionala, care este una extrem de originala si savuroasa) in intregime ritualul public al celebrelor nunti londoneze, cu plimbarea cu caleasca in public, salutarea multimii entuziasmate etc. La un moment dat, acest paradox atinge cote nebanuite in momentul in care printul William, aflat pentru prima oara in vizita in Coreea, o felicita pe noua printesa si ii spune, zambind, ca a privit la televizor fastuoasa ei nunta, de care a ramas impresionat. Cata imaginatie din partea realizatorilor coreeni…
Dar despre ce este vorba in acest minunat serial ? In imaginara familie regala coreeana se declanseaza o neasteptata criza: Regelui i se descpera o boala incurabila si se impun masuri urgente de stabilire a succesiunii la tron si intarire a pozitiei monarhiei prin recucerirea popularitatii. Cea mai buna masura, ce rezolva toate problemele, este casatoria Printului Mostenitor, pregatit astfel sa preia tronul daca situatia o va impune. Datorita unei promisiuni facute de fostul rege unui camarad de arme din popor, care-i salvase viata, doi adolescenti se vad pusi in dificila situatie de a accepta o casatorie fara sentimente. Mai rau, din pura intamplare, fata (Shin Chae Gyung) surprinde stanjenitorul moment in care printul (Lee Shin) isi declara sentimentele pentru o colega de scoala, Min Hyorin, si este refuzat de aceasta din cauza rigiditatii vietii ce i s-ar impune alaturi de el. Decizia lui Chae Gyung de a refuza o casatorie ridicola este invinsa de sentimentul de devotiune fata de binele familiei sale in clipa in care, cu portareii in casa, trimisii Palatului vin s-o prezinte Reginei Mame.
Asa incepe odiseea vietii la Palat, in protocolul traditional al imaginarei Familiei Regale Coreene, a unei fete obisnuite, in viata tumultoasa a secolului XXI. Shin Chae Gyung provine dintr-o familie modesta, care face eforturi sa o intretina la o scoala de arte elitista. Mai mult, afacerea tatalui da faliment si creditorii se reped asupra lor din cauza imprumuturilor unor prieteni pe care, cu prea multa incredere, ii girase. Mama este un agent de asigurari fara mare succes din cauza pozitiei actuale nefavorabile a familiei si are un frate mai mic, scolar si el. Casatorita fara dragoste, cu un sot elegant dar indiferent, cinic si arogant, iritat mereu de efuziunile ei, sufera din devotament dar il descopera incet ca fiind in realitate insingurat, sensibil si tandru.
Intriga politica poarta pecetea matusii intoarsa din surghiun, care timp de 14 ani si-a macinat amarul cu gandul la revansa iminenta si recucerirea pozitiei de catre fiul sau, Hyo Ryul, cel care ar fi trebuit sa fie de drept viitorul Rege al Coreei. In acest scop va folosi o seama de “unelte” intre care slujbasi de la Palat, Hyorin si chiar pe fiul ei, pentru a declansa scandaluri care sa duca la detronarea printului. Spre deosebire de mama sa, Hyo Ryul se intoarce plin de sentimente curate, dar manat de pasiunea pentru Chae Gyung, care i s-ar fi cuvenit, dupa dorinta fostului rege. Drept urmare, decide sa urmeze calea mamei sale si sa-i ia pozitia si sotia lui Lee Shin. Situatiile create de diverse personaje spre folosul lor si modul de solutionare a acestora de catre cei contra carora se indreapta raman farmecul pe care trebuie sa-l descopere fiecare spectator, in concordanta cu asteptarile si trairile sale. “Princess Hours” e doar o veritabila tava cu bunatati din care fiecare spectator e invitat sa se serveasca. Mai mult ca sigur aceste bunatati va vor indulci sufletul cu fiecare episod, si vor transforma serialul intr-unul memorabil, pe care nu-l veti uita mult timp de acum inainte.
“Princess Hours” are la baza manhwa omonima a lui Park So Hee, dupa scenariul scris de In Eun Ah (“Mary Stayed Out All Night”) si regia lui Hwang In Roe (Mischievous Kiss, Return of Iljimae). Serialul, de 24 de episoade, a fost difuzat la inceputul lui 2006 la postul coreean MBC si a inregistrat ratinguri foarte bune la nivel de 2006. Astfel, daca a inceput sovaitor, cu ratinguri de pana in 20% la nivel national la primele 8 episoade, cu episodul 9 a sarit brusc la un rating de 25%, nemaiscazand sub acesta pana la incheierea lui. Rezultatul: un rating mediu la nivel national de 23,2%, cu alte cuvinte un succes indubitabil. Pentru a face o comparatie, e suficient sa amintim ca un serial ca Secret Garden, produs 5 ani mai tarziu, abia a avut un rating mediu de 26,8% la un numar de 20 de episoade, cu 4 mai putine decat “Princess Hours”. Distributia serialului este una cu adevarat de exceptie, chiar daca la vremea respectiva actorii din rolurile principale erau cvasi-necunoscuti. Yoon Eun-hye, interpreta lui Chae Gyung, a facut senzatie cu rolul mult laudat din serialul “Coffee Prince”, un an mai tarziu. Joo Ji-hoon, in rolul Printului Mostenitor Shin, a aparut in doua filme de succes – Antique si Naked Kitchen -, insa si-a compromis cariera in 
urma consumului de droguri, fiind si in prezent interzis la principalele canale tv din Coreea. Poate ca dupa terminarea stagiului militar obligatoriu soarta carierei lui se va schimba, insa ramane de vazut daca cineva ii va mai acorda inca o sansa. Kim Jung Hoon, care il interpreteaza pe Hyo Ryul, rivalul printului Shin, s-a dedicat mai mult unei cariera muzicale, iar rolurile din viitoarele seriale nu s-au mai ridicat la importanta celui din “Goong”. Totusi, Kim Jung Hoon ramane un actor cu un mare potential, adorat de publicul feminin. Song Ji Hyo o interpreteaza pe Min Hyorin, adevarata iubire secreta a printului Shin. Si in cazul ei, “Goong” a reprezentat un pas important in cariera, 2 ani mai tarziu aparand in “Sex is Zero 2” si “Frozen Flower”, si imediat dupa “Goong”, in 2006, in serialul “Jumong”, in rolul sotiei legendarului Jumong. Un plus si o atractie deosebita a adus-o serialului prezenta actritei veteran Kim Hye-ja (foto) in rolul Reginei Mama, care in 2009 obtinea admiratia criticilor din intreaga lume pentru rolul din productia “Mother”. In rolul mamei lui Chae Gyung apare cunoscuta actrita Im Ye-jin, care in “Queen Seon-deok o interpreta pe mama lui Kim Yu-sin. La acestia se adauga alti actori cunoscuti din diverse seriale traduse in romana de Asia Team Romania, pe care cu siguranta ii veti recunoaste pe parcursul serialului.
Emotiile au fost mari, pentru “Princess Hours”, deoarece venea pe standardele genului (comedie romantica) impuse cu numai o jumatate de an inainte de “My Lovely Kim Sam Sun”, care doborase orice record de audienta in privinta unui serial de acest gen. Din fericire, desi nu ajuns la ratingul predecesoarei, “Princess Hours” a fost una din cele mai populare realizari dramatice ale postului MBC din 2006, clasat imediat in urma lui Jumong. Datorita succesului din primul sezon, s-a proiectat si un al doilea sezon care nu a mai fost realizat din cauza renuntarii a doi dintre actorii principali, care si-au incheiat contractul cu compania de impresariere ce a oferit actorii pentru serial, acestia semnand cu o alta companie. In absenta intregii echipe de actori, realizarea unui sequel la acest serial a devenit imposibila. Totusi, in 2007, s-a realizat “Goong S”, un serial care a avut la baza aceeasi idee generala, dar al carui subiect si actori au fost complet diferiti (cu alte cuvinte, a fost o situatie similara cu IRIS/Athena). Ratingul acestui serial abia a atins 10%. “Princess Hours” a castigat, desigur, si premii, asa cum se cuvine unui serial popular. Joo Ji Hoon a castigat premiul pentru Cel mai bun debutant, la fel si Yoon Eun-hye, la MBC Drama Awards. Serialul a fost vandut in tari precum Filipine (unde a fost difuzat de 2 ori, in 2006 si 2008), Singapore si chiar si in Anglia. Coloana sonora a serialului are cateva melodii devenite hituri in Asia, precum „Perhaps Love” de HowL & J. , „You & I Are Fools” de Stay sau „Parrot” de HowL.
Actorul coreean Song Il-gook va reveni pe micul ecran cu rolul principal dintr-un nou serial ce va fi difuzat incepand din februarie, a anuntat promotorul serialului, YTREE MEDIA. Conform acesteia, Song a fost distribuit in viitorul serial produs de KBS al carui titlu ar putea fi „Crime Squad”, ce ar urma sa fie difuzat incepand cu 28 februarie, dupa ce actualul serial, „Dream High”, se va incheia. Song interpreteaza un detectiv cu un trecut traumatizant care are intentii bune, insa e irascibil si dispus sa faca orice pentru a pune mana pe criminali. Unul din oficialii staffului de productie a declarat ca unele episoade vor descrie cazuri bazate pe crime din viata reala care au tinut capul de afis al stirilor de profil din Coreea in anul 2010. „Serialul e plin de personaje curajoase si pasionate, care au un puternic simt al datoriei si care sunt pregatite sa rezolve orice caz”, a declarat Song. „Personajul pe care il interpretez ar putea fi navalnic si genul care da usor de bucluc, dar in acelasi timp e unul aproape obisnuit si bun la suflet ca oricine altcineva. Gasesc aceasta calitate contrastanta – incantatoare, si astfel doresc sa arat tuturor cealalta fata a eului meu”. Kim Seung-woo (agentul nord-coreean din IRIS) va interpreta seful personajului lui Song, dezvoltand ideea rivalitatii dintre doi barbati din aceeasi sectie de politie.
In ultimul deceniu, industria de film coreeana a cunoscut o perioada de boom, urmata de una de regres, lucru care si-a pus amprenta inclusiv asupra tematicii abordate si a calitatii acesteia. Spre exemplu, la un moment dat filmele de groaza coreene – din care realizatorii incercau sa faca adevarate capodopere spuse cu suflet, dar care pierdeau din consistenta datorita scenariului care la un moment dat intra in ceata – au ajuns, in fata concurentei filmelor similare din alte tari asiatice (Thailanda, Japonia) sa nu mai fie profitabile, numarul lor scazand considerabil. De aceeasi problema sufereau thriller-ele coreene, care incepeau bine si de obicei se pierdeau pe parcurs. Insa de cativa ani genul thriller a revenit in forta, cu scenarii puternice puse in valoare de actori de top. Doar in acest an cateva thrillere coreene au avut un mare succes, renascand un gen considerat de multi terminat. Filme precum “Bestseller”, “Moss”, “I Saw the Devil” sau “Man of Vendetta” au imbinat actiunea cu suspansul, reusind sa redeschida apetitul coreenilor pentru acest gen de filme.
La inceputul acestui an, avea premiera in cinematografele coreene “No Mercy”, reusind sa obtina incasari de peste 7 milioane de dolari. Regia si scenariul au fost semnate cu succes de debutantul Kum Hyeon-joon, insa acesta a avut parte de interpretarile unor actori de top, care au umplut salile de cinematograf. Este vorba de Sol Kyung-Gu, care are un rol foarte asemanator cu cel din “Voice of a Murderer”, si pe care publicul din Romania il cunoaste din filme precum “Oasis”, trilogia “Public Enemy” sau “Haeundae”. Rolul principal feminin e interpretat de Han Hye-jin, o prezenta cunoscuta mai ales in seriale, cele mai importante roluri fiind in Jumong sau in recentul Jejungwon. Rolul negativ ii revine cunoscutului Ryoo Seong-Bum, recent vazut in “The Servant” in rolul stapanului si totodata rivalului lui Bangja, un actor de un mare talent care in sfarsit e apreciat la adevarata sa valoare in filme importante.
“No Mercy” are parte, pe langa un scenariu consistent si o interpretare de calitate, de o coloana sonora foarte buna. La acestea se adauga realismul scenelor redate, momentele realizarii unei autopsii sau o scena extrem de violenta in final fiind redate fara perdea, insa filmul e departe de sadismul scenelor violente dintr-un “I Saw the Devil” sau “The Man of Vendetta”. In definitiv, scopul unui thriller nu este redarea violentei, ci exploatarea suspansului si a jocului psihologic intr-un mod cat mai realist cu putinta, iar acest obiectiv este atins cu succes. Dupa 30 de minute aparent obisnuite si care risca aproape sa plictiseasca, restul de 90 de minute ce urmeaza vor tine spectatorul cu sufletul la gura. Scenele de realism si tragism sunt piperate cu cateva doze de umor involuntary, fara ca acesta sa deturneze in vreun fel atentia de la subiectul principal. Un scenariu coerent, creativ, logic si surprinzator si drama eroului filmului transforma “No Mercy” intr-o realizare greu de uitat, care va delecta pana la ultimul fan al genului thriller, oferind satisfactie deplina.
„Art of Seduction” este unul din filmele pentru marele ecran de succes cu care cinematografia coreeana a declansat, prin Hallyu, ofensiva in Extremul Orient. Filmul a avut un succes surprinzator la box-office, in special pentru ca nu era vorba de un film cu un buget urias. Cu toate acestea, a avut peste 3 milioane de bilete vandute in salile de cinematograf, fiind lansat cu cateva zile inainte Craciunului din 2005. Dincolo de avantaje, filmul a avut si o concurenta serioasa (in perioada sarbatorilor cine nu si-ar dori sa lanseze un film ?), fapt pentru care nu a reusit sa domine box-office-ul saptamani la rand. Oh Ki-hwan, un regizor aproape necunoscut pe atunci, a reusit sa gaseasca cheia succesului cu „Art of Seduction”. Pe langa tema de actualitate si perfecta pentru perioada de vacanta si sarbatori cand s-a lansat filmul – comedie romantica de senzatie -, Oh a reusit sa distribuie in rolurile principale 2 actori geniali. Rolul principal feminin a revenit actritei Son Ye-jin, care explodase si ajunsese peste noapte vedeta dupa roluri in filme ca „Lover’s concerto”, „The Classic”, „A Moment to Remember” sau „April Snow”. 
Rolul principal masculin a revenit aproape necunoscutului Song Il-gook. In 2005, actorul nu avea in cartea de vizita decat cateva seriale care nu avusesera un succes extraordinar la televiziunile coreene. Fusese remarcat de Oh Ki-hwan in „Emperor of the Sea”, un serial care nu a rupt gura targului in Coreea si, spre deosebire de rolul dramatic din amintita k-drama, Il-gook a primit un rol comic de seducator innascut. Spre surpriza tuturor, prestatia a fost perfecta, iar succesul filmului i-a deschis portile spre serialul de succes „Jumong”, doi ani mai tarziu, iar mai apoi spre „Kingdom of the Winds”, transformandu-l intr-o vedeta exponentiala a Hallyu.
Seducatori si seducatoare au existat de cand lumea. In anul 52 i.e.n., o anume Cleopatra seducea cei mai puternici barbati ai lumii acelor timpuri: pe Iulius Caesar si pe Marc Antoniu. Secole mai tarziu, istoria consemneaza si seducatori glorificati mai apoi de literatura vanduta pe sub mana, un Casanova sau un Don Juan. Filmul a dat nastere si el unor personaje seducatoare, care au ramas in memoria colectiva. Va mai amintiti de doamna Robinson din faimosul „The Graduate”, sau de nemuritorul James Bond, intruchipat de atatia barbati chipesi ? A sosit, acum, momentul, ca si cinematografia coreeana sa dea nastere unui cuplu de seducatori: Ji-won (Son Ye-jin) si Min-jun (Song Il-gook).
Cele doua personaje principale sunt in stare sa seduca orice barbat, respectiv femeie. Si, in stilul pur al lui Don Juan, amandoi se satura repede de victimele lor, cautand altele. Si totusi, intre ei se infiripa dragostea – un cuvant ciudat care ar trebui sa lipseasca din vocabularul personal al unui seducator. Adevarata vedeta a filmului este Son Ye-jin, astfel ca nu am gresi daca am spune ca „Art of Seduction” este o dedicatie in cinstea sarmului atractivei actrite. Veti vedea o actrita plina de viata, ce poate interpreta fara probleme rolul diavolitei pe care, paradoxal, l-a jucat cateva minute in film partenerul ei, Song Il-gook, la propriu. Fata de prestatia alaturi de Bae Yong-joon din „April Snow”, regasim o Son Ye-jin naturala, vivace, capabila sa treaca intr-o secunda de la o mimica de personaj dramatic la cea de actrita desavarsita de comedie.
Privind retrospectiv, Lee si-a descris zilele timpurii ale ascensiunii sale ca fiind marcate de singuratate si absenta. „Cred ca am devenit putin plin de sine cu „The King and the Clown”. Pe urma a venit ingrijorarea si marele semn de intrebare legat de „ce voi face cand voi inceta sa mai stralucesc” ? Desigur, insa, ca nu doream sa fac pasul inapoi, gandindu-ma la toate greutatile prin care am trecut ca sa ajung acolo. Asa ca, intr-un fel, nu am avut de ales si nu puteam face decat sa-mi adun la un loc toate energiile si sa ma zbat de unul singur sa ies din conul de umbra in care intrasemfara voia mea dupa succesul din The king and the Clown”. Si a reusit. Performanta din serialul produs de SBS, „Iljimae”, de anul trecut, l-a adus in topul premiatilor la SBS Drama Awards din decembrie 2008. Serialul, in care Lee interpreteaza un talhar erou ce fura de la oficialii corupti ai dinastiei Joseon si da celor saraci, s-a bucurat de ratinguri de peste 30%, iar vanzarile pe dvd ale serialului au fost de 2 ori mai mari decat cele ale serialului Jumong.
De curand, serialul a inceput sa fie difuzat de televiziunea japoneza TV Tokyo. Decizia japonezilor este de departe surprinzatoare, insa explicabila. In ciuda carierei relative scurte, Lee se bucura de o recunoastere atata in China si Japonia, cat si in alte tari asiatice. Un sondaj recent il situeaza la Lee Jun-ki pe pozitia a patra ca actor considerat cu potential urias al Valului coreean (Hallyu). Anul trecut, Lee a reprezentat imaginea festivalului Hallyu din Seul. Raspunzand chemarii fanilor din China si Japonia, Lee a tinut concerte de recunostinta pentru acestia in Shanghai si Hangzhou in China, la care au participat aproximativ 10.000 de oameni. Intentiile actorului sunt sa organizeze concerte similare si in Kobe si Yokohama, in Japonia. „Fiind o figura publica, nu exista prea multe cai, pentru mine, sa scap de stres. Iar de-a lungul anilor, am pierdut cativa oameni la care tineam mult. In acest sens, vreau doar sa ma simt bine in compania fanilor. Fanii inseamna mult pentru mine„, a spus Lee.
Reporterul caruia Lee a acceptat sa i se destainuie, a remarcat, pe durata intrevederii cu acesta seriozitatea si ardoarea acestuia, aproape atipice unei celebritati tinere. De asemenea, a ajuns la concluzia ca acesta poseda acel gen de ambitie nepotolita si tenacitate nesfarsita, deseori atribuita „tipilor Geyongsangdo”, adica celor originari din provincia Gyeongsang din sudul peninsulei coreene, de unde e originar si Lee. Pe cand Lee crestea, familia lui nu o ducea deloc bine sub aspect financiar. Lee a spus ca acest lucru l-a facut ceea ce a ajuns sa fie astazi. „Uram pur si simplu sa pierd. Mereu a trebuit sa ma lupt pentru a dobandi ceva in viata. Nimic nu pica din cer. Gandindu-ma la acei ani, daca cresteam intr-o familie instarita, cred ca as fi facut totul intr-un ritm mult mai lent, si m-as fi apropiat de lucruri intr-o maniera mult mai lejera. Poate ca, de asemenea, m-as fi concentrat mai mult si pe studii„, a chicotit Lee, ca si cum demult ar fi facut pace cu umilul sau trecut.
Reporterul relateaza ca in timp ce punea intrebarile, Lee era extreme de atent la acestea, digerandu-le, raspunzand cu o fermitate dezarmanta si intr-o maniera contemplativa. Lucrul pe care probabil l-a spus cu cea mai mare convingere, in timpul conversatiei, a fost cel legat de relatia sa cu personajul din „The King and the Clown”. „In timpul epocii Joseon, clovnii proveneau din randul claselor de jos. Insa aveau o dorinta de nestavilit pentru creativitatea artistica si libertate. Prin interpretarea lor puteau sa exploreze astfel de dorinte, aducand in acelasi timp bucuria pe chipurile privitorilor„, a explicat Lee. „The King and the Clown” se incheie cu personajul interpretat de Lee – Gongil – strigand ca va deveni un clovn in viata lui viitoare. Pentru Lee Jun-ki, raspunsul ar fi probabil acelasi.
O femeie ziarist a fost condamnata la inchisoare pentru false acuzatii de violenta aduse la adresa starului coreean Song Il-gook, interpretul lui Muhyul din serialul „Kingdom of the Winds” sau a lui Jumong din serialul omonim. O Inalta Curte din Seul a pronuntat o sentinta de 8 luni de inchisoare impotriva ziaristei Kim Sun-hee in varsta de 43 de ani, care a fost inculpata fara detentie fizica pentru acuzatii false. Kim l-a actionat in instanta pe Song in ianuarie 2008, sustinand ca actorul a batut-o in momentul in care aceasta a incercat sa-l intervieveze, in apropierea casei sale din Seul. In urma presupusului incident, aceasta a scris un articol intitulat „Song a batut o femeie ziarist, determinand-o pe aceasta sa primeasca ingrijiri medicale timp de 6 luni„.
O alta preocupare a lui Bae este literatura. Acesta a scris 3 carti, ultima fiind lansata in 2007, o carte autobiografica dedicata vietii familiei sale. In prezent, Bae lucreaza la o carte despre cultura coreeana, ce va fi publicata spre sfarsitul anului.
Popularitatea starului a iesit la iveala cu prilejul fiecarei vizite facute peste hotare. Despre vizita din 2004 am vorbit deja. In 2005 a facut o vizita in Taiwan, in timpul careia a vizitat o pacienta bolnava de cancer, fana a starului, care a desenat o multime de portrete ale acestuia de-a lungul timpului. In Japonia, multe femei japoneze s-au apucat sa invete coreeana de dragul actorului. Se pare ca in prezent, in colaborare cu Park Jin-young, un producator, compozitor si artist coreean care a reusit sa se faca cunoscut peste Ocean, Bae investeste intr-un proiect de amploare menit a-i duce popularitatea si in Statele Unite. Pana una alta, in Japonia se vand foarte bine cutiutele pentru mancare produse de Bae Yong, care detine si lantul de restaurante „Goshire”. Cat priveste mancarea coreeana, nu e o gluma cand vorbim ca exportarea ei a devenit o cale sigura de a duce faima Coreei peste hotare: in prezent, guvernul coreean acorda o importanta mare turismului rezultat ca urmare a serialelor coreene exportate si faimei mancarurilor coreene. Mancarurile coreene, sarace in lipide si bogate in legume au devenit extrem de faimoase in intreaga lume, numarul restaurantelor cu specific coreean ajungand, in prezent, la 1400 in Statele Unite, 1700 in Japonia, 2500 in China si cam 170 in Europa.
Bae Yong-joon a devenit imaginea unui brand de produse cosmetice – „The Face Shop” – dar si a unei reclame la principala platforma digitala (SKYPerfecTV) din Japonia. In schimb, „The Great King” i-a sporit si mai mult popularitatea. In decembrie 2008, a fost decorat cu Ordinul Hwa-Gwan pentru merite culturale de catre ministrul Culturii, sportului si turismului. A fost primul actor care a primit o asemenea inalta distinctie. I s-a acordat aceasta onoare datorita muncii devotate asidue in promovarea culturii coreene in lume prin intermediul serialelor, a lantului lui de restaurante si a altor activitati culturale. Spre exemplu, odata cu lansarea lantului de restautante „Gosireh” in Japonia, Bae a reusit sa introduca in supermarketurile japoneze „Kimchi Gosireh”, varza traditionala coreeana, fapt ce a dus la cresterea exporturilor Coreei pe acest segment alimentar. Bae a devenit si ambasadorul bunavointei, in Coreea, cu scopul clar de a aduce mai mult de 10 milioane de turisti anual in Coreea. Chiar intentioneaza sa scoata un ghid coreean pentru turistii ajunsi in aceasta tara.
Revenind la serial, dupa cum am spus intr-unul din episoadele anterioare, Bae a avut mult de suferit pe platourile de filmare de la „The Great King”. Accidentat de mai multe ori, o data foarte grav, a interpretat ultimele episoade in niste conditii eroice. Acesta a fost si unul din factorii care au determinat modificarea finalului serialului si editarea multor scene din ultimul episod. In vara anului trecut a fost, in cele din urma operat la umar, dupa o operatie ce a durat 3 ore. A urmat o saptamana de spitalizare si alte saptamani bune de recuperare. Ulterior a fost operat si la genunchi, in Statele Unite.
Regizorul filmului a acordat o mare importanta costumelor de epoca, dar si locatiilor. Cetatea Gungnae, capitala Goguryeo-ului, a fost reconstituita la scara reala, intr-o locatie superba, ridicandu-se niste porti si niste temple fantastice. Costumele de epoca au costat 43 bilioane woni, fiind putin diferite de cele din serialele istorice traditionale. Amenajarea locatiei de pe insula Jeju a costat 13 bilioane woni. Aici a fost reconstituit palatul regelui, camera si biroul lui, pravalii si case obisnuite. De asemenea, resedinta familiei Yeon e si ea situata in aceasta locatie, fiind cea mai spectaculoasa dintre toate, ea reflectand prosperitatea nobilimii Goguryeo-ului. Exteriorul e deschis vizitarii turistilor, insa interiorul e interzis acestora. Filmarile la serial odata terminate, aici s-a turnat un nou film, „Full House 2”.
O a doua locatie importanta a fost Parcul Naju Shamhanji. Aici au fost filmate scenele petrecute in regatul Buyeo (inclusive palatul din Buyeo), fieraria si centrul orasului stravechi. Locatia a fost, anterior, folosita la filmarile pentru serialul Jumong. Scenele cu Dam-duk in copilarie au fost filmate aici, inclusiv cea a vopsirii cu vopsea naturala din plante a hainelor. Deseori celelalte personaje faceau 5 ore pe zi pentru a veni in aceasta locatie din insula Jeju si a realiza si aici filmarile din program. Cu acest prilej, numerosi fani japonezi se strangeau de la distanta si participau la filmari.
Guri, satul fierarilor, a fost construit pe o suprafata de 4.990 mp. In aceasta locatie se regasesc satul fierarilor din film (Malgal), celebra moara cu apa, resedinta sefului din Goemul si un sat mongol. Amenajarea locatiei a costat 2,2 bilioane woni. Preconizat a fi un spatiu ecologic, construit in special din piatra si lemn, acest sat reconstituit este singurul sat de fierari din Goguryeo-ul stravechi care mai exista in Coreea, dar si locatia cu cea mai mare moara cu apa din tara. Moara are 7 m diametru. Aici au fost filmate scenele din viata de zi cu zi a oamenilor obisnuiti din Goguryeo. Dupa incheierea filmarilor, acest sat a fost transformat in primul sat traditional conservat din Coreea, un fel de muzeu al satului in aer liber.
Aproape 2 bilioane de woni au fost investiti in construirea locatiei deschise de pe insula Anmyeondo. Pe aproape 10.000 mp se intindeau corturile soladtilor condusi de regele Dam Duk. Locatia a fost folosita pentru filmarea exclusiva a scenelor de lupta, in special incepand cu episodul 15. Aici au fost filmate scenele in care armata in armura a curajosilor eroi din Goguryeo porneau la lupta cu dusmanii lor. Aici, imaginea blajina a lui Dam-duk se estompeaza, transformandu-se intr-un personaj dur. Tot aici a fost filmata si batalia finala, din ultimul episod, care a fost retusata cu ajutorul graficii pe computer.
In sfarsit, ultima locatie memorabila a serialului a fost Wando Sosepo, locul unde navele lui Dam-duk acosteaza in spectaculoasa scena a atacului asupra Gwanmi-ului. Acest loc este mult mai celebru pentru filmarea multor scene din serialul „Emperor of the Sea”. Complexul, care include un doc, barci, hanuri si puncte de observatie militare, a fost construit astfel incat sa recreeze atmosfera specifica din anii dinastiei Tang.
Pe langa aceste locatii superbe, care nu pot constitui decat o carte de vizita pentru Coreea, realizatorii serialului au lansat, dupa incheierea acestuia, o serie de obiecte promotionale, aflate la mare cautare. Dintre acestea merita amintite: un lantisor cu stema Goguryeo-ului, purtat la gat de Dam-duk, un breloc cu simboluri din serial, un flacon de parfum ca cel al mamei lui Dam-duk. 
Ca o dovada a popularitatii lui Bae Yong-joon o noua specie de orhidee a primit numele acestuia, dupa incheierea serialului.
„The Great King” ramane in sufletul fanilor ca o amintire de neuitat, anual mii de turisti din intreaga Asie vizitand locatiile unde Bae Yong-joon sau Lee Ji Ah dadeau viata unor personaje memorabile si unei povesti unice. In urma lor raman 24 de episoade mirifice, o munca de echipa uriasa si, lucrul cel mai important, recunostinta a milioane de fani din intreaga lume. Poate prin efortul nostru de a traduce acest serial, printre acestia se afla si cateva sute sau mii de romani care au avut sansa rara de a vedea ceva cu adevarat iesit din comun, asemeni unui fenomen astronomic care se petrece o data la cateva zeci de ani.
In urma descoperirii unui ornament (un clopot in miniatura) ca urmare a unor excavatii in provincia Jilin, in locul unde se credea ca se afla mormantul regelui Kwanggaeto, un cercetator din cadrul Universitatii Woosuk a facut analize, al caror rezultat a fost publicat intr-un studiu. Acesta a confirmat, din inscrisul de pe obiect, ca pare a fi vorba de o un clopotel facut de 
„The Great King”, serial cunoscut si sub urmatoarele denumiri: Tae Wang Sa Shin Gi, The Story of the First King’s Four Gods, The Legend, Four Gods sau Marele Rege si cele Patru Zeitati, a ajuns la final. 24 de episoade pot parea putine in raport cu consistenta scenariului si, mai ales, in raport cu realizarea de exceptie, care a facut ca efectiv fiecare episod sa se scurga pe neobservate, cu toate ca fiecare a avut peste o ora. A fost cel mai costisitor serial din istoria unei televiziuni coreene, si e greu de crezut ca cel putin in urmatorii 2 ani se va mai realiza ceva la fel de grandios, dat fiind contextul economic actual, industria coreeana de film traversand o perioada extrem de dificila. Filmarile la serial, care au durat aproape 2 ani, s-au incheiat in decembrie 2007, astfel explicandu-se si schimbarea de decor (ca si in Kingdom of the Winds, de altfel) din ultimele episoade.
Intregul serial este inspirat din viata regelui Dam-duk (Tamdok), cunoscut si sub numele Kwanggaeto, al 19-lea monarh al statului fondat de Jumong, Goguryeo. Acesta a domnit intre 391-413 si a murit la doar 39 de ani. A fost considerat, in istoria Coreei, un rege erou, dandu-i-se pentru faptele marete de vitejie numele de Kwanggaeto cel Mare.
Ce este fantezie ? Desigur, legenda. O legenda construita pe baza unor idei imprumutate din buddhism si mai ales crestinism, cu ideea unui salvator venit pe pamant cu o misiune divina. Cele 4 simboluri sunt specifice mitologiei coreene, stravechea religie coreeana fiind un soi de samanism imbinat cu totemismul specifice populatiilor nomade din zona Manciuriei. Legenda spusa de serial este un mit fondator al crearii lumii, asa cum Dumnezeu se considera, in credinta crestina, ca a creat lumea. Ce spune legenda ? La inceput nu exista lumea; au aparut un zeu (Yul-ryeo) si o zeita (Mago). Yul-ryeo moare, iar Mago da nastere la 2 zeite, iar acestea, la randul lor, nasc, fiecare, doi Barbati ai Cerului si doua Femei ale Cerului. Odata cu aparitia Fiilor Cerului, Yul-ryeo revine la viata si creaza cerul, pamantul si oceanul. Mago a ramas alaturi de Yul-ryeo, iar trupul lor unit a devenit Lumea, iar Fiii Cerului au stapanit toate fiintele vii din ea. Au existat 4 Barbati ai Cerului care pazea fiecare un punct cardinal al fortaretei Magoseong, de unde Fiii Cerului stapaneau Lumea. Cei 4 gardieni Barbati ai Cerului s-au casatorit cu cele 4 Femei ale Cerului iar urmasii lor au fost oamenii. Primii oameni au fost puri si se hraneau cu Laptele Pamantului. Dar in timp, oamenii s-au inmultit, Laptele Pamantului nu mai era de ajuns… iar unul din ei a comis pacatul si a mancat fructul interzis: un ciorchine de struguri.
Omul a inceput sa se schimbe, sa-si piarda puritatea si sa nu mai auda glasul cerurilor. Semenii au inceput sa-l huleasca pe Jiso, cel care a comis pacatul capital si a gustat fructul interzis. Oamenii isi doreau din nou puritatea, asa ca au distrus fortareata Magoseong a gardienilor, in cautarea Laptelui Pamantului. Hwang-gung (Hwangoong), unul din gardieni a vrut sa ii ajute: a luat 3.000 de adepti ai lui si au plecat spre Nord, spre un loc numit Cheonsanju („taramul Muntelui Sfant”), unde era frig si periculos. A facut asta intentionat, pentru ca vroia sa fie din nou purificat, facand un legamant ca va reusi sa-si redobandeasca puritatea. O mie de ani a domnit Hwang-gung si i-a transmis fiului sau Yuin Sfanta mostenire a cunostintelor lui, lasandu-i regatul acestuia si urmasilor acestuia. Apoi a plecat pe Muntele Sfant si a devenit o piatra, amintind oamenilor despre urma lor de inocenta.
In acest moment incepe fantezia serialului: pe muntele Sfant apare, 2.000 de ani mai tarziu, Abullansa, condusa de maleficul vrajitor al tribului tigrului, care ar fi pierdut puterea focului. Neamul fondator al asezarii de pe Muntele Sfant ia numele de Jooshin, si apare ideea unui rege Jooshin salvator care sa redea oamenilor puritatea cu ajutorul celor 4 simboluri sfinte lasate de Hwang-gung pe pamant: Sarpele Testos, Tigrul Alb , Fenixul Negru si Dragonul Albastru . Fantezie sunt si triburile care se lupta intre ele pentru puterea focului, din primul episod al serialului, ca si interventia lui Hwang-gung si povestea acestuia de iubire cu o muritoare. 
Toate au fost plasmuite de genialul scenarist al serialului pentru a crea o punte de legatura cu mitul si un punct de pornire in aceasta poveste. Personajele, cu exceptia regelui Dam-duk, sunt imaginare, avand ca scop reflectarea trasaturilor specifice poporului coreean: curajul, eroismul si spiritul de sacrificiu (generalul Go, Dam Duk, generalul Heuk Gae, Jumuchi), buna dispozitie si firea cu aplecare spre latura ludica a vietii (Ba Son, Dalbi, acel satean mic de statura din Guh Mool, mana dreapta a lui Jumuchi), dragostea materna si respectul pentru familie (Sujini-Kiha, Ho Gae – domnul si doamna Yon, Dam-duk si tatal sau), lacomia si aroganta in sensul cel mai pozitiv al cuvantului (Kiha, Ho Gae, vrajitorul malefic, Sa-ryang).
In palatul atacat de dinauntru de fortele Hwachun, iar pe dinafara de soldatii sefilor de clan, regele se retrage in cripta regala. El este insotit de Kiha, care, pentru a-si respecta promisiunea facuta lui Dam-Duk de a-i elibera tatal, se foloseste de fortele sale de gardiana a Fenixului si fuge din captivitatea Hwachunului.
