Norio Tsuruta, regizorul excelentului „Premonition” („Yogen”), care in ultimii ani a ratacit prin lumea televiziunii, regizand episoade din „Masters of Horror”, „Dark Tales of Japan” sau „T ales of Terror from Tokyo: Volume One”, revine cu o productie geniala: Orochi (cunoscut si ca „Blood”). Filmul e undeva la granita dintre mister, fantezie si groaza, iar scenariul stralucit e pus in scena cu un mare talent de Tsuruta. „Orochi” a fost prezent la „European Film Market” de anul trecut de la Berlin dar si la Cannes. Scenariul acestui film este, in fapt, o adaptare a lui Hiroshi Takahashi dupa manga de succes a lui Kazuo Umezu cu acelasi nume. Filmul marcheaza o schimbare de macaz in privinta J-Horror-urilor, accentul punandu-se mai mult pe latura de mister si dramatica a povestii, cu o intriga atat de bine inchegata incat te captiveaza de la inceput. In rolul principal o veti putea revedea pe frumoasa Yoshino Kimura (din Sukiyaki Western Django), intr-un rol dublu memorabil.

In 1950, intr-o vila somptuoasa izolata din Japonia isi duce viata Aoi Monzen (Yoshino Kimura), o vedeta de film extrem de frumoasa, talentata si de succes. Cele doua fiice ale ei, Risa si Kazusa, primesc o educatie stricta, departe de ochii lumii. Dar intr-o seara, o misterioasa fat ape nume Orochi isi cauta adapost in casa familie Monzen, in fata furtunii. Urmarind indeaproape viata familiei, aceasta descopera un secret tainuit de generatii: femeile din familia Monzen, odata trecute de varsta de 29 de ani, desi pana atunci frumoase, sunt brusc lovite de o boala misterioasa care le afecteaza fata si mainile, provocandu-le, dupa multe suferinte, moartea. Incercand sa afle misterul, Orochi se decide sa vegheze asupra acestei nefericite familii… asta pana cand ceva cu totul neasteptat are loc.

Un film plin de surprize, cu un final genial, care va starni in mod sigur uimirea multora, demonstrand, daca mai era cazul, valoarea filmului japonez contemporan, indiferent de ce gen este vorba. Atmosfera specifica filmelor lui Stephen King (o resedinta izolata, somptuoasa, e cadrul perfect pentru derularea unei astfel de povesti pline de mister), surprizele pregatite de regizor impletite cu un sambure de fantezie, interpretarea celor 2 personaje principale, coloana sonora care la sfarsitul filmului vi se va parea foarte familiara, toate creaza premisele probabil unuia dintre cele mai bune filme japoneze ale ultimilor ani. Un „must see” pe care il recomandam cu caldura fanilor filmului asiatic, care din nou nu vor fi dezamagiti.