Regizorul Bae Hyeong-joon revine pe marile ecrane dupa debutul de succes din 2004 cu „Too Beautiful to Lie”. De aceasta data realizeaza o drama de razboi sensibila, „Once Upon a Time in Seoul” (cunoscut si sub numele „Boys Don’t Cry”). Numele filmului trimite la celebra ecranizare hollywoodiana cu Robert de Niro, singurul lucru comun in cele doua filme fiind atmosfera din anii prohibitiei americane, regasita in perioada de sfarsit a razboiului coreean. In rolurile principale au fost distribuiti cativa actori tineri, precum Lee Wan sau Song Chang-ee, pentru care acest film reprezinta cea mai importanta prezenta pe ecrane din cariera lor, dar si o serie de copii, ce au o prestatie remarcabila. „Once Upon a Time in Seoul” este, de fapt, o coproductie coreeano-japoneza, sustinuta financiar si de catre Consiliul Coreean de Film, care intentioneaza prin aceasta sa sporeasca colaborarile externe ale cineastilor coreeni si sa contribuie la raspandirea filmului coreean in intreaga lume.
„Once Upon a Time in Seoul” spune o poveste tulburatoare petrecuta in vremuri de grea incercare pentru natiunea coreeana. In 1953 se incheie razboiul din Coreea, ce duce la separarea peninsulei coreene in 2. In Coreea de Sud americanii isi stabilesc baze militare, prezenta acestora pe teritoriul coreean influentand si viata populatiei locale. Regasim zugravita perfect in film o tara in ruine, in care foametea, specula si inflatia fac legea. Hrana este rationalizata, iar preturile se schimba de la o zi la alta, banii neavand nici o valoare. Doi orfani, Jong-du si Tae-ho, dupa ce si-au petrecut copilaria intr-o tabara in care conditiile erau similare cu cele dintr-un lagar de concentrare, ajunsi la varsta majoratului incearca sa supravietuiasca in conditiile dure ale acelor vremuri. Acestia pun la cale jefuirea depozitelor cu provizii dintr-o baza americana, incercand mai apoi sa-si vanda marfa furata si sa castige banii necesari pumnului zilnic de orez. Intr-una din zile, ajung sa lucreze pentru un mafiot local care, ca si ei, se ocupa cu marfa de contrabanda in mare parte furata. Tae-ho era creierul, iar Jong-du era durul. Tea-ho viseaza la mai mult, si pentru inceput, datorita aptitudinilor sale si aplecarii spre socoteala, obtine de la seful sau aprobarea de a vinde in piata marfa acestuia. Asta pana in clipa in care realizeaza ca ceea ce face seful lui poate face si el, iar cu banii obtinuti n-ar mai depinde de nimeni si ar putea scapa pentru totdeauna de saracie. De aceea se apuca sa-si recruteze o echipa din randul unor copii vagabonzi care pana atunci furau de la oameni, si care vor deveni in scurt timp familia pe care niciodata n-au avut-o. Insa in momentul in care afacerile lor incep sa se suprapuna peste cele ale interlopului pentru care continuau sa lucreze in paralel, lupta lor pentru supravietuire si pentru implinirea visului noii familii va capata accente dramatice.
Un film despre fata nevazuta a ceea ce a fost Coreea in anii de dupa incheierea razboiului fratricid, o poveste impresionanta si o partitura bine interpretata de niste actori necunoscuti. Foarte probabil ceea ce reda acest film este si ceea ce a stat la baza fenomenului gangsterismului pe care il vedem zugravit in filmele de actiune de astazi vis-à-vis de realitatile Coreei contemporane. Vizionare placuta !
Tara: Coreea de Sud
An: 2008
Gen: Drama/Razboi
Regia: Bae Hyeong-joon
Cu: Lee Wan, Song Chang-ee
0 Comments