Filmul debutantului Hong Won-chan,. “Office” (2015) , se prezinta ca un thriller ofertant, ce da impresia ca genul thriller, ce a inflorit in Coreea in ultimii 5-7 ani, e inca o atractie pentru cinefili. In realitate, insa, lipsa de experienta a regizorului a influentat rezultatul final, iar ceea ce in trailer se anunta un proiect low-budget ambitios (practic filmul a fost filmat, in cea mai mare parte a sa, in niste birouri dintr-o companie), s-a dovedit o poveste doar partial captivanta, ce revine prin scenariul cu potential, dar neexploatat ma maxim spre final, la hiba filmelor thriller de dinainte de 2007. Ceea ce a asigurat succesul thriller-elor coreene in ultimii ani a fost tocmai finalul imprevizibil si constructia bine structurata a scenariului, pas cu pas. Tinand cont ca Hong Woo-chan a lucrat pana in prezent ca scenarist, mai exact s-a ocupat de partea de dramatizare a unor filme – majoritatea cu bugete reduse – precum The Chaser, The Yellow Sea, The Scam sau Confession of Murder -, toate fiind productii ce s-au bucurat de un real succes, lipsa de inspiratie a scenariului primul sau film ca regizor e surprinzatoare. Choi Yoon-jin, ce a scris alaturi de el scenariul, se afla la al doilea scenariu din cariera, dupa “Steel Cold Winter”, un alt low-budget considerat de unii critici straniu, cu o poveste ce te lasa in ceata. Unirea eforturilor celor doi pentru a crea un scenariu de thriller solid a reusit doar partial, coerenta si logica lucrurilor avand serios de suferit, thrillerul devenind, spre final, de fapt un film horror lipsit de orice rationament.

Un angajat la o mare companie ce se ocupa cu vanzari de produse alimentare, Kim Byung-guk, ajunge ca in orice zi acasa, sta cu familia (sotia, un copil bolnav si mama paralizata), dupa care la un moment dat, intr-un mod inexplicabil, o macelareste cu un ciocan. A doua zi, compania vuieste, politia interogheaza pe toata lumea, responsabil de ancheta fiind detectivul Jung-hoon (Park Sung-woong). Informatiile furnizate de angajati il surprind pe detectiv, ce afla ca sadicul criminal ar fi de fapt o persoana de treaba, linistita, familist convins, care niciodata n-ar comite o asemenea fapta odioasa. Dintre toti angajatii, insa, inca de la inceput ii atrage atentia Mi-rae (Ko Ah-sung), o tanara stagiara, tacuta si cu o privire ce pare a ascunde ceva. Pe masura ce ancheta avanseaza, Mi-rae, ce spera sa obtina un loc de angajat permanent in companie si care avea inainte o relatie foarte buna cu criminalul Kim, seful ei direct, se vede prinsa intre suspiciunile detectivului, ale colegilor de serviciu si intre ordinul sefilor de a pastra discretia in raport cu politia, pentru a nu fi afectata imaginea companiei. Lucrurile se complica cand o serie de evenimente stranii incep sa se intample in cladirea de birouri a companiei…

“Office” o are in rolul principal feminin pe Ko Ah-sung, cunoscuta in special pentru aparitiile in 2 filme ale lui Bong Joon-ho, “The Host” si “Snowpiercer”, dar si in serialul de anul trecut “Heard It To Grapevine”, ce i-a adus 3 premii. Desi nu are frumusetea si perfectiunea unor actrite de top consecrate, aceasta si-a intrat bine in rolul de stagiara la o companie de vanzari, Mi-rae, ce ajunge tinta suspiciunilor tuturor dupa ce seful ei ierarhic devine inamicul public nr. 1 comitand o crima sangeroasa. In rolul detectivului ce trebuie sa puna cap la cap toate informatiile si sa-l gaseasca pe criminal il revedem pe Park Sung-woong (Kim Yushin din serialul “Gye Baek”). Din pacate rolul nu i-a permis sa-si arate talentul actoricesc, acesta fiind unul clasic de politist ce urmeaza logica lucrurilor pentru a-si atinge obiectivul. Dincolo de subiectul specific unui thriller comercial, “Office” incearca sa transforme decorul unei cladiri de birouri intr-un loc infricosator, la propriu si la figurat. O cladire de birouri e mai mult decat un loc de munca, de socializare sau de sedinte; spatiul monoton, inchis, delimitat pentru fiecare angajat, e de fapt un camp de lupta al orgoliilor, ambitiilor si dorintei de a iesi in evidenta pentru o promovare ce aduce prestigiu si un salariu mai mare. Pentru o stagiara ca Mi-rae, ce porneste de la baza ierarhiei companiei sperand ca intr-o prima etapa sa fie angajata definitiv si sa poata incepe ascensiunea spre varf, sa devina o victima in razboiul diverselor tabere e ceva previzibil. Si cum e o fire mai introvertita, venind din provincie si ascunzandu-si accentul pentru a nu fi tinta ironiilor colegilor, e mult mai vulnerabila decat oricine altcineva. Nu ezita din exces de zel sa ramana pana la ore tarzii peste program pentru a-si termina obligatiile ce le primeste de la superiori, fara a realiza ca de fapt nimeni nu apreciaza aceste lucruri. Desigur, regizorul stie sa exploateze locul sacru al birourilor la maxim, explorand temerile umane ce se nasc noaptea in astfel de locuri pustii, transformandu-le intr-o zona crepusculara in care straniul e la el acasa. Tensiunea e bine fractionata in prima jumatate a filmului, insa pe masura ce violenta si teroarea se dezlantuie, scenariul devine ambiguu, accentul mutandu-se dinspre partea psihologica spre cea concreta, descrierea terorii in sine cu urmarile ei. Asta trage in jos filmul, deoarece regizorul are un as slab in maneca (rasturanrea de situatie de la final e aproape insesizabila tocmai din cauza ca personajele secundare nu au fost suficient abordate si aprofundate). Un thriller de calitate medie, ce nu exceleaza la nici un capitol (poate doar interpretarea lui Ko Ah-sung merita remarcata), ce tradeaza lipsa de experienta a regizorului si cea de consistenta a unui scenariu ce poutea oferi mai multe fanilor genului.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in pemiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil