Dai Sijie e o importanta personalitate a literaturii si filmului chinezesc, cu toate ca marile sale realizari au sosit in perioada in care s-a stabilit in Franta. Celebre sunt romanele sale “Intr-o noapte fara luna” si mai ales “Balzac si Micuta Croitoreasa chineza” (ambele disponibile in traducere in romana), dar si controversatele filme “The Chinese Botanist’s Daughters” (2006) si ecranizarea romanului sau “Balzac and the Little Chinese Seamstress” (2002), in care critica regimul comunist chinez si mai ales incalcarea drepturilor omului in China. E un lucru mai putin obisnuit ca un scriitor sa fie si regizor de film, insa pasiunea pentru a saptea arta a facut-o odata cu stabilirea in Franta in 1984, unde a mers cu o bursa de studiu, dupa ce a fost profesor de liceu in Chengdu, unde a studiat istoria artei. Paradoxal, inainte sa devina scriitor a regizat… 3 filme aclamate de critici, pana la “Balzac…” In varsta de 62 de ani, Dai Sijie (foto) s-a nascut in Chengdu, in provincia Sichuan, iar cel mai nou film al sau, “Night Peacock”, practic e o elegie dedicata orasului sau natal Chengdu si, in acelasi timp, orasului sau adoptiv, Paris, ce i-a adus notorietatea mondiala. Filmul e o coproductie chinezo-franceza, filmat atat in Chengdu cat si in Paris. Productia a avut premiera cu mai putin de 2 luni in urma in China, unde a fost prezentata o varianta cenzurata de 84 de minute, in timp ce in Franta, filmul are o durata de 121 de minute. “Night Peacock” a avut incasari de doar 3,8 milioane de dolari in China, insa acest lucru doar pentru ca e un film artistic, de festival, nu o productie comerciala, pentru mase. In rolul principal o revedem pe frumoasa Liu Yifei, ce revine pe marele ecran dupa aparitiile recente din “The Third Way of Love” si “For Love or Money”, o actrita delicata ce-si alege cu mare atentie rolurile, dovada si aparitiile rare din ultimii 3 ani (doar 3 roluri). Din fericire, relatia cu Song Seung-heon pare a-i prii, in acest an actrita avand anuntate inca doua pemiere, in afara de “Night Peacock”. Cunoscutul Leon Lai (Lady of the Dynasty, White Vengeance, Fire of Conscience si, mai ales Forever Enthralled) revine intr-un rol ce aminteste pentru cateva secvente de cel al lui Mei Lanfang din “Forever Enthralled”, cu deosebirea ca daca acolo interpreta opera de Beijing, aici interpreteaza opera de Sichuan. Liu Ye si Yu Shaoqun completeaza distributia excelenta a unui film minunat, pe care iubitorii de arta nu trebuie sa-l rateze.

Elsa (Liu Yifei) e o tanara pasionata de arta si muzica clasica, ce lucreaza ca solista la fluier in orchestra simfonica din Chengdu. Intr-una din zile e atrasa de sunetul unui fluier ce vine din interiorul unei curti, unde un domn de varsta a doua sta pe un piedestal, cantand o elegie viermilor de matase. Din vorba in vorba, il cunoaste pe Ma Rong (Leon Lai), profesor pasionat de cresterea viermilor de matase, ce in fiecare dimineata interpreteaza o elegie la fluier pentru creaturile vii din interiorul coconilor. Si cum ulterior revine sa-l revada, se indragosteste de el, in ciuda diferentei de varsta si a faptului ca profesorul era vaduv de 19 ani. Relatia dintre cei doi e prezentata cu ajutorul flashback-urilor, deoarece in prezent, la cateva luni distanta, o regasim pe Elsa stabilita la Paris, locuind intr-un internat international si continuandu-si studiile muzicale. Mai mult, are in grija niste viermi de matase adusi din China, carora se straduieste sa le gaseasca frunze de cenuser deoarece se spune ca daca acestia consuma asa ceva, din ei vor iesi cei mai frumosi fluturi din lume. Monotonia vietii cotidene, traite in singuratate, in inima Parisului, se rupe in momentul in care apeleaza la un artist tatuator, caruia ii cere sa-i tatueze un vierme de matase pe glezna. Tatuatorul e nimeni altul decat fratele mai mic al Ma Rong, Ma Jian Min, ce se simte atras aparent profesional de frumusetea tinerei chinezoaice. Lucrurile se complica cand, pe neasteptate, un tanar student pe nume Xiaolin da si el buzna in viata Elsei, bulversand-o total. Sentimentele pentru cei trei barbati sunt intretinute de amintiri, pasiunea pentru viermii de matase si pentru muzica… Dar pe care dintre cei trei il iubeste cu adevarat Elsa ?

Simplu, suav, tulburator. Astfel poate fi caracterizat “Night Peacock”, o drama romantica despre pasiunea pentru… Frumos, scris cu majuscule, fie ca e vorba de muzica clasica traditionala, de arta tatuajului, de stravechea crestere a viermilor de matase, de opera sichuaneza sau de frumusetea fizica propriu-zisa. Dai Sijie a reusit sa scoata la suprafata cateva din cele mai definitorii elemente ale culturii chineze, pe care ni le ofera ca pe o carte de vizita, imbinandu-ne sa iubim civilizatia chineza, traditiile si modestia unei natiuni cu o istorie mareata. Avem ocazia sa vedem cu alti ochi o mica parte din ceea ce are China sa ne ofere in materie de cultura. Aflam, astfel, despre specificul operei de Sichuan, ce difera de opera de Beijing atat de intalnita si mediatizata in filmele chinezesti. Aflam despre un instrument stravechi, shakuhachi, un fel de fluier din timpul dinastiei Ming despre care se stiu prea putine, deoarece traditia lui s-a pierdut, in China. Denumirea instrumentului e japoneza pentru ca in secolul VIII acesta a fost preluat din China si a capatat acest nume, ce vine de la lungimea sa (1,8 shaku). Aflam, apoi, despre arta tatuajului, si aceasta mai degraba specifica Japoniei (ati vazut vreun yakuza netatuat ?) si, nu in ultimul rand, poate elementul cel mai important din film, aflam despre indeletnicirea cresterii viermilor de matase. Legenda spune ca istoria matasii incepe in jurul anului 2640 i.e.n, cand Printesa Leizu ar fi scapat in ceasca de ceai un cocon de matase. Desfacand firul de pe gogoasa, i-ar fi venit ideea sa-l teasa, si asa s-a aflat despre ciclul de viata al viermilor de matase. Nu intamplator modul de obtinere al matasii a devenit unul din ele mai bine pastrate secrete ale Chinei, de mai bine de 3 milenii. Matasea putea fi purtata doar de Imparat si inalti oficiali ai Curtii Imperiale, si abia odata cu secolul XVII a putut sa fie purtata si de oamenii de rand. Sulul de matase a fost folosit si ca unul din cele mai pretioase daruri, in antichitate si evul mediu, si nu doar in China, ci si in tinuturile invecinate (uneori era chiar mai pretios ca aurul). Sa nu uitam nici de Drumul Matasii, principala cale de patrundere a tesaturilor de matase in lumea occidentala. Arabii au fost, insa, cei care au raspandit cultura viermilor de matase, dupa ce i-au invins pe persani (secolul VII), raspandind-o din Africa pana in Spania. Abia din anii ’70 ai secolului trecut, China si-a recucerit pozitia de lider mondial in productia de matase, devenind cel mai mare producator si exportator de matase din lume. Practic, cand spui China, nu spui doar arte martiale sau bucatarie traditionala, ci si cultura viermilor de matase. Revenind la “Night Peacock”, Dai Sijie ne arata latura trista a cresterii viermilor de matase: trecerea lor prin patru etape diferite de dezvoltare: ou, larva, pupa (crisalida) si adult intr-un timp relativ scurt, de doar 2 luni de zile. Dupa obtinerea coconului, cam la 2 saptamani, pupa din interior va incerca sa sparga coconul si sa iasa din el, devenind fluture. Aici e etapa in care intervine omul, care expune gogoasa de matase la temperaturi de peste 90 de grade pentru a ucide pupa din interior si a folosi firele de matase. Asta e soarta trista a viermilor de matase, care dupa ce au oferit ceea ce omul urmareste, sunt ucisi. Titlul filmului, “Night Peacock” (Paunul de Noapte) face trimitere la fluturii ce prind viata odata iesiti din gogoasa de matase si care, datorita hranirii cu un anumit tip de frunze in stadiul de larva (de obicei dud, insa de aceasta data cu frunze de cenuser, dupa cum o spune o scriere buddhista) vor avea niste aripi de o frumusete rara. Pentru ca o larva sa ajunga la stadiul de fluture, se subintelege ca viermele de matase trebuie sa supravietuiasca etapei iesirii din gogoasa. Aici e metafora subtila introdusa de regizor, ilustrata de tatuajul unui Paun de Noapte pe care Jian Min, artistul tatuator, il deseneaza pe spatele Elsei, prin talent si daruire. Paunul de Noapte, chiar daca are o existenta scurta, e un simbol al triumfului vietii si frumusetii in aceasta lume trista intunecata de lacomia umana. Iar zborul fluturelui nu poate simboliza decat libertatea, forma cea mai pura de a spune “traiesc”, chiar si numai pentru cateva zile. De multe ori omul nu ajunge sa se bucure de libertatea fluturelui, existenta sa fiind marcata de constrangerile de orice natura ale lumii in care traieste. In fiecare cocon exista ascunsa o viata, asa cum in fiecare fiinta umana exista un suflet viu, ce se poate implini doar exteriorizandu-se, iubind si lasandu-se iubit, traind la maxim fiecare clipa. Cantecul la fluier al lui Ma Rong, din mijlocul viermilor de matase ce dorm in tacere, e o elegie, o melodie trista ce ii calauzeste spre tristul lor sfarsit. Si totusi, in toata tristetea sa, elegia are puterea de a ajuta viermele de matase sa ajunga mai tarziu cocon. Minunata metafora regizorului Sijie, cu Elsa stand pe malul Sennei si cantand la fluier in fata orasului de dincolo de rau, orasul metamorfozat in cocon din care, cu ajutorul elegiei ei, sufletele curate trebuie sa eclozeze in Pauni de Noapte unici in frumusetea lor sufleteasca. O iluzie, desigur, ce defineste perfect optmismul debordant al Elsei. Iubirea pentru celor 3 barbati ce apar in viata ei intr-un timp scurt e bulversanta, dar fiecare isi are rolul bine definit: Xiaolin simbolizeaza iubirea adolescentina, atractia pentru frumos si sexul opus insa nu la nivelul superficial la care ar da de inteles acest tip de iubire; Jian Min simbolizeaza iubirea inteleapta, in care frumosul trece de granita vizibilului, a carnalului, devine imaginatie si, cu ajutorul acesteia, se transforma in arta. In sfarsit, Ma Rong simbolizeaza iubirea matura, usor superficiala cand vine vorba de pretuirea ei, insa o iubire sincera renascuta dupa o experienta dureroasa. Acestea sunt cele trei faze ale iubirii Elsei, dinainte de a se transforma in pretiosul Paun de Noapte…

Un film pur si simplu superb, un balsam pentru suflet, atat al nostru, spectatorul, cat si al regizorului, Dai Sijie, care priveste melancolic spre Chengdu-ul lui natal, de la inaltimea Turnului Eiffel. Veti gasi in acest film tot ce are mai romantic Parisul si China veche (Sichuan cu precadere), peisaje si locuri minunate, pe un fundal sonor de exceptie. Desi realizat cu mijloace modeste, specifice unui film independent, “Nigh Peacock” e o adevarata delectare artistica si vizuala, un spectacol al vietii si al mortii pus pe ritmul sacadat al operei sichuaneze, in care mastile sunt doar coconul fiintei din spatele lor.

Traducerea, adaptarea si timingul au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil