“Never Said Goodbye” (2016) a avut o multime de nume alternative inca dinainte de lansare: “Under the Sicily Sun”, “Under the Sicilian Sun”, “Begin Again”, “Love in Sicily”, “Never Say Goodbye”, care mai de care mai atragatoare si ofertante. In cele din urma producatorii s-au oprit la un titlu poate cel mai potrivit in raport cu ceea ce filmul ofera. Intr-adevar, s-au facut filmari in Italia, unde au fost prezenti si cei doi protagonisti, insa invocarea Siciliei in titlu, fie si de dragul exotismului, ar fi fost eronata, in conditiile in care totalul scenelor filmate in Peninsula si rasfirate pe durata intregului film nu depaseste nici 10% din totalul minutelor productiei. In plus, iubirea protagonistilor se desfasoara si se consuma in Shanghai, deci la fel de inspirat ar fi fost un titlu precum “Love in Shanghai”. Filmul este regizat de taiwanezul Lin Yu-hsien, un fost documentarist de 4 ori premiat pentru filmele sale artistice si documentare, iar acest lucru se simte in realizarea lui “Never Said Goodbye”, care in ciuda aspectului sau comercial contine multe elemente artistice, imagini superbe si atentie la detaliile vizuale. Producatorul filmului e nimeni altul decat Stanley Kwan, un cunoscut regizor si producator din Hong-Kong, premiat la Golden Horse si la Hong Kong Film Awards cu cele mai prestigioase premii pe care un cineast din spatiul chinez le putea obtine. Protagonistii filmului sunt actrita chineza Zhou Dongyu, al carei debut incantator avea loc in 2010 in productia lui Zhang Yimou “Under the Hawthorn Tree”, ce i-a adus 3 premii de interpretare. In rolul principal masculin il vedem dupa foarte mult timp intr-un film pentru marele ecran pe actorul coreean Lee Jun-ki. Ultimul sau rol intr-un film a fost unul minor in succesul de box-office “May 18” in 2007, trebuind, iata, sa treaca aproape un deceniu pentru a reveni pe marele ecran, locul unde adevaratele calitati ale unui actor ies la suprafata. In schimb, dupa revenirea din armata in 2012, an de an acesta a aparut in cate un serial de televiziune, reusind sa se mentina in atentia fanilor sai cu roluri romantice in special in seriale de epoca sau de fantezie. Taiwanezul Ethan Ruan (vedeta unor seriale taiwaneze de succes precum “Fated to Love You” (2008) si “The Queen” (2009) are un rol secundar, foarte sters, cu un numar limitat de replici. “Never Said Goodbye” s-a lansat in cinematografele chineze la inceputul lunii august, obtinand incasari de 2,8 milioane dolari.

Xiaoyu (Zhou Dongyu) si Park Jun-ho (Lee Jun-ki) sunt un cuplu tanar ce trece printr-un moment delicat. Amandoi lucreaza in acelasi domeniu, designul interior, el venind special din Coreea pentru a capata experienta la firma patronului Ma. In fapt, motivul pentru care a acceptat slujba a fost chiar Xiaoyu. Insa dupa 3 ani si jumatate relatia lor pare a se fi consumat inainte de a se produce ceva serios intre cei doi. Jun-ho intentioneaza sa plece in Italia pentru a studia opera, iar Xiaoyu nu intra in planurile sale de viitor. Pe acest fundal, relatia celor doi devine tensionata, iar in cele din urma el vine cu propunerea despartirii. Trece o saptamana, doua, trece o luna, doua, iar ceea ce la inceput parea o gluma pentru Xiaoyu, convinsa ca va fi cautata de iubitul ei, devine un cosmar. Nu primeste nici macar un telefon de la Jun-ho, iar cand in sfarsit decide sa lase mandria la o parte si il cauta in Italia, e prea tarziu. La 3 luni de la despartire, afla adevarul despre Jun-ho, iar relatia lor ni se dezvaluie pas cu pas, cu bune si cu rele…

Povestea din “Never Said Goodbye” se centreaza in jurul celor doi protagonisti, un el si o ea, el coreean, ea chineza. La prima vedere, relatia lor pare superficiala, lipsita de substanta, cu toate ca, dupa spusele naratorului, Park Jun-ho (Lee Jun-ki insusi), sunt impreuna de mai bine de 3 ani. Motivul pentru care regizorul prezinta fugitiv relatia celor doi il vom afla mai tarziu, cand aceasta este disecata pas cu pas, retroactiv, astfel ca ceea ce la inceput pare superficialitate in realizare e de fapt parte a planului scenaristului de a ne cuceri intr-un mod original, mai putin specific filmului chinezesc ce are de obicei scenarii liniare, previzibile. De aceasta data regizorul chiar reuseste sa ne pacaleasca (in sens pozitiv) si sa ne faca sa credem ceea ce scenariul isi doreste sa ne transmita, fara a banui evolutia lucrurilor pana la jumatatea filmilui. Si nu, ceea ce e prezentat ca subiect al filmului pe diverse site-uri, “o melodrama romantica despre o femeie chineza si un coreean ce se indragostesc in ciuda diferentelor lor culturale” nu reprezinta decat o pista falsa ce induce in eroare. Intr-adevar, ca gen, “Never Said Goodbye” e o melodrama romantica, insa faptul ca cei doi protagonisti se indragostesc “in ciuda diferentelor culturale” nu are nici o relevanta. E o afirmatie gratuita si generala ce poate fi introdusa in orice speculatie de prezentare al oricarui film romantic in care protagonisti sunt un actor/actrita chinez/a si coreean/a, facuta fara a vedea in prealabil filmul. Cel ce a facut o astfel de afirmatie ar trebui sa se trezeasca la realitate si sa isi deschida ochii pentru a realiza ca traim intr-o lume a globalizarii, in care diferentele culturale, fie ele si dintre coreeni si chinezi nu mai sunt de mult un obstacol in calea exprimarii unor sentimente. Multi actori chinezi si coreeni formeaza cupluri, la fel taiwanezi si coreeni, japonezi si coreeni, deci ce e atat de extraordinar in a sublinia diferentele culturale cand vine vorba de iubire ? Asadar, aceasta afirmatie nu are nici o legatura cu subiectul in sine al filmului, ce nu scoate in evidenta nici un obicei cultural nici al chinezilor, nici al coreenilor, nici macar traditiile lor intr-o anumita privinta. Povestea de iubire a protagonistilor e una cat se poate de fireasca, nu are nici macar o limba unica (in film, personajul lui Lee Jun-ki vorbeste in coreeana, in chineza, in engleza si chiar si in italiana cateva replici, astfel ca limba nu e o piedica in nici un fel in exprimarea sentimentelor si a mesajului filmului), iar stilul in care e prezentata e unul tipic occidental (motocicleta ingrijita cu grija de protagonisti ce duce cu gandul la motocicleta lui Tom Cruise din “Top Gun”, un moment inedit de musical pe ritmuri americane cand Park Jun-jo incearca sa o cucereasca pe Xiaoyu), cu evidente elemente specific coreene aduse de Hallyu in China si pe care regizorii chinezi incearca sa le adopte pentru ca produsul finit sa ofere ceea ce si iubitorii de k-drame asteapta, anume melodii romantice de cateva minute bune introduse in plina desfasurare a scenariului (o bollywoodizare… in stil coreean). Protagonista feminina, Zhou Dongyu, a interpretat excelent rolul jumatatii feminine a cuplului, un personaj autoritar si exigent ce sufera mult din cauza ca sentimentele ii sunt tradate de mai multe persoane dragi. Desi cu coafura din acest film si cu privirea ce mereu emana tristete, actrita Zhou Dongyu poate parea unora antipatica, aceasta e doar o iluzie data de intrarea excelenta in rolul personajului. Daca doriti sa o vedeti zambind mult mai mult, intr-un rol de tanara sfioasa ce descopera prima iubire cu ezitarile tipice varstei, urmariti-o in “Under the Hawthorn Tree”, unde nici urma de antipatie, ba, din contra, vi se va parea adorabila si chiar misterioasa in naivitatea ei aparenta. Lee Jun-ki e acelasi romantic poznas pe care il stim din rolurile anterioare, cu toate ca de aceasta data are de interpretat o partitura dramatica. Vedem un Lee Jun-ki poliglot, cu acelasi zambet cuceritor, iar la final avem parte de o surpriza, o melodie interpretata chiar de el, “For a While”, inclusa pe albumul “Exhale” lansat in noiembrie 2014.

Un film chinezesc superb, insa foarte trist, ce ne demonstreaza o maturizare a cineastilor chinezi de filme romantice. Acestia, in mod imbucurator, incep sa puna tot mai mult accentul pe scenarii de calitate ce incearca sa apropie productiile autohtone de nivelul celor coreene de gen, imprumutand chiar elemente si actori coreeni. De aceasta data rezultatul acestui experiment e unul reusit, iar daca ne gandim si la alte productii romantice recente, precum “Never Gone” sau “The Third Way of Love”, putem spune ca filmul romantic chinezesc se transforma in bine.

Traducerea, adaptarea si timingul au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil