„Orasul vietii si al mortii” (cunoscut si sub numele de „Nanking, Nanking”) este un film document de exceptie realizat de producatorii chinezi. Fara urme de indoiala filmul este un „Schindler’s List” al Asiei, ridicandu-se la nivelul oscarizatei productii a lui Spielberg. Filmul a debutat fulminant in China, obtinand 65 milioane de yuani (9.100.000 $) incasari in prima saptamana de rulare. Filmul a fost mult asteptat, mai ales ca s-a vorbit de el inca de anul trecut ca despre o productie grandioasa, iar succesul este bine meritat. Fara actori cunoscuti, cu exceptia lui Ye Liu (personajul negativ din Connected), si cu mai multi actori occidentali cvasi-necunoscuti, regizorul Chuan Lu (realizatorul emotionantei povesti din „Kekexili: Mountain Patrol”) revine cu un film care va face istorie, dand dovada unui mare talent regizoral. Filmul este integral alb-negru, pentru pastrarea atmosferei intunecate a acelor zile, iar cei responsabili cu scenografia si imaginile au dat dovada de multa pricepere si professionalism, realizand un film care poate rivaliza oricand cu marile productii de razboi hollywoodiene.

Filmul dramatizeaza masacrul savarsit de trupele Armatei Imperiale japoneze in capitala Chinei, Nanking, timp de 6 saptamani de la ocuparea orasului, devenit practic o ruina. Tribunalele internationale militare au condamnat atrocitatile comise de japonezi in Nanking drept crime de razboi si genocide, cu toate ca, dupa razboi, unii istorici japonezi contesta exagerarea amplorii evenimentelor istorice, punand-o pe seama propagandei comuniste. Si in prezent, acest incident blocheaza relatiilor sino-japoneze, Japonia refuzand sa-si prezinte scuze pentru acest incident petrecut acum mai bine de o jumatate de secol. Se estimeaza ca aproximativ 260.000- 300.000 de oameni au fost executati cu sange rece de trupele japoneze.

In momentul ocuparii Nanking-ului, in capitala Chinei se aflau multi occidentali, aflati cu afaceri sau scopuri de misionarism. Pe masura iminentei ocuparii capitalei, majoritatea lor au fugit, insa 27 de straini au ales sa ramana alaturi de populatia locala. 5 dintre ei, ziaristi, au parasit Nanking-ul la cateva zile dupa ocupare. 15 din cei 22 straini ramasi au format un comitet (Comitetul International pentru zona de siguranta Nanking), in fruntea caruia a fost ales afaceristul german John Rabe. Batranul Rabe a fost ales in special datorita fidelitatii sale fata de nazisti, stiut fiind faptul ca Japonia era aliata Germaniei naziste in Pactul Anti-comitern. Cu toata orientarea pro-nazista, Rabe e zugravit in primul rand ca un salvator in care civilii chinezi si-au pus toate sperantele, un fel de Schindler al Chinei. Insa acest film nu este o epopee a unui nazist, ci in primul rand a umanismului si solidaritatii umane.

Un film ravasitor, nerecomandat minorilor pentru duritatea scenelor sale, o adevarata capodopera cinematografica si, totodata, o lectie de istorie si de arta cinematografica pe care realizatorii chinezi o ofera umanitatii si istoriei. Un subiect controversat care mereu va naste dispute, chiar la nivel international, insa care e departe de subiectivismul pe care multi i l-ar putea imputa. Un film care arata ca nu doar populatia chineza a avut de suferit, ci umanitatea in ansamblul ei; inclusiv finalul intareste acest lucru, japonezii insisi fiind victimele propriei lor barbarii. Orice cuvinte ar mai fi de prisos. Filmul spune totul, cuvintele nu mai pot spune nimic.

SUBTITRARE IN PREMIERA IN ROMANIA, TIMPI REFACUTI MANUAL, LINIE CU LINIE, TEXT COMPLETAT DUPA SONOR.