Daca oamenii din industria coreeana de film ar fi avut propriul Hollywood, iar premiul Oscar ar fi fost rasplata suprema a eforturilor lor migaloase, cu siguranta “Inside Men” al regizorului Woo Min-ho ar fi fost marele castigator al anului 2015. Dupa ce a regizat doua thrillere captivante cu Kim Myung-min in rolurile principale (Man of Vendetta si The Spies), Woo Min-ho da lovitura cu thrillerul politic “Inside Men”, o adaptare dupa un webtoon intitulat “The Insiders” al stralucitului autorul Yoon Tae-ho, ce are la activ alte doua webtoon-uri celebre ce au fost deja ecranizate, “Moss” si “Misaeng” (o k-drama recenta ce s-a bucurat de un neasteptat succes). Exista doua versiuni ale filmului, una cenzurata, de 130 de minute, difuzata la tv pe canalele specializate, si cea originala, “director’s cut”, de 180 de minute, ce a si avut premiera in Coreea in noiembrie 2015 in cinematografe. Datorita mai multor scene violente, filmul a primit rating R (adica interzis minorilor), insa in ciuda acestui fapt a strans nu mai putin de 9,1 milioane de coreeni in salile de cinema, devenind filmul cu rating R cu cele mai mari incasari din toate timpurile. Timp de 4 saptamani la rand, “Inside Men” a fost lider de box-ofice in Coreea, obtinand 47,5 milioane dolari incasari (al 4-lea film coreean al anului 2015), deveniti aproape 63 de milioane de dolari dupa premiera lui si in alte tari. Desi productia diseca coruptia din societatea coreeana, avand un subiect care pentru multi poate parea anost si obositor (3 ore de actiune lenta si jocuri politice de culise pot fi o adevarata proba a rabdarii !), distributia de zile mari a fost o promisiune rasplatita din plin de interpretarea actorilor. Superstarul Lee Byung-hun straluceste nu doar pe afisul filmului, ci si prin interpretarea sa, in timp ce rivalul sau, Cho Seung-woo (The Sword with No Name, Marathon, Love Phobia), un actor pe nedrept periferizat de cineastii coreeni in ultimii ani, are o prestatie de senzatie. Calitatile lor deosebite au fost serios potentate de interpretarea actorilor din rolurile secundare, veterani cu nume precum Baek Yoon-sik, Lee Kyoung-young sau Kim Hong-fa. Lee Byung-hun a castigat pemiul pentru Cel mai bun actor la Asian Film Awards, productia beneficiind si de alte 5 nominalizari.

Deputatul Jang (Lee Kyoung-young) este principalul favorit la alegerile primare din Noul Partid, pentru a fi nominalizat in cursa electorala pentru presedintia Coreei. Rivalul sau din partid, deputatul Kim, incearca sa puna la cale un plan pentru compromiterea adversarului sau, apeland la seful Procuraturii din Seul. Cel ce urmeaza sa preia cazul deputatului Jang e un tanar procuror, Woo Jang-hoon (Cho Seung-woo), fost politist, ce are un mare dezavantaj: nu are conexiuni la nivel inalt sau o origine aleasa pentru a avansa la Procuratura Suprema. De cealalta parte, deputatul Jang nu sta nici el cu mainile incrucisate, avand relatii in toate domeniile importante. Astfel, campania ii e sustinuta de potentul presedinte al Mirae Motors, Oh, dar si de editorialistul-sef de la “Natiunea”, Lee Kang-hee, cu care se intalneste periodic pentru a pune tara la cale in petreceri private indecente, unde un fost gangster, Ahn Sang-goo (Lee Byung-hun), reprofilat presedinte al unei agentii de talente, ofera fete pentru placerea celor trei. In momentul in care izbucneste un scandal de proportii, ce implica Mirae Motors, sponsorul deputatului Jang, ce ar fi creat dintr-un imprumut ilegal un fond secret din care deputatul isi finanteaza ilegal campania, Ahn reuseste sa puna mana pe dosarul fondului secret. Insa fara a realiza in ce intra, viata i se schimba intr-o clipa.

“Inside Men” e un thriller politic genial despre inechitatea sociala si coruptia care macina o societate ce a facut un salt urias in ultimii 25 de ani, de la criza economica de la sfarsitul anilor ’90. Nu exista societate in care acest flagel sa fi fost eradicat in totalitate, iar coruptia, indiferent de mersul economiei sau de culoarea politica supravietuieste cameleonic sub diverse forme, bine mascata in insasi seva societatii, in randul rotitelor ce pun in miscare sistemul, ingreunandu-i functionarea, departe de ochii publicului. “Inside Men” aminteste de un film deja clasic al coreenilor din anii ’90, “The Terrorist” (1995), cu un subiect ce se aseamana flagrant, in care rolul pozitiv al unui politist in lupta cu sistemul revine lui Lee Kyoung-young, acelasi care in “Inside Men”, 20 de ani mai tarziu, il interpreteaza pe coruptul deputat Jang. Dincolo de asemanari sau alte paralele, filmul lui Woo Min-ho prezinta, in ciuda cinismului sau, o imagine realista a societatii coreene contemporane, in care lipsa de conexiuni pentru avansarea in cariera sau deschiderea tuturor usilor te condamna la anonimat. O alta tema preferata a regizorului e zugravirea intr-o lumina intunecata a coruptiei elitelor coreene, a acelei categorii care supravietuieste depinzand de o adevarata retea aservita propriilor interese. Modelul e unul universal valabil. Astfel, un politician, pentru a-si atinge telurile, are la degetul mic un mare trust de presa ce intotdeauna, cand are nevoie de compromiterea cuiva sau, din contra, de obtinerea unei partiniri pentru spalarea publica a unei imagini, se pune in miscare. Politicianul e deputatul Jang, iar trustul de presa e “Natiunea”. Sedintele ziaristilor in care se discuta ponturile si directiile de urmat in scrierea articolelor sunt pline de cinism, in timp ce inspiratia implorata la divinitate de editorul-sef Lee, unul din personajele cheie ale povestii, e sublima in hidosenia ei. Apoi, ca politician ai nevoie de un sponsor. Iar acesta trebuie sa fie un industrias cu bani, care sa pompeze milioane de dolari atunci cand se fac jocurile. Nu de alta dar beneficiile vor curge in anii de mandate, daca deputatul ajunge presedinte. Mirae Motors e compania ce deschide un fond secret in care intra un imprumut illegal de sute de milioane de dolari, ce alimenteaza poftele electorale ale politicianului. Si cum putina distractie nu strica, Ahn Sang-goo furnizeaza domnisoare apetisante pentru petrecerile destrabalate ale celor 3 sus-pusi, completand perfect o imagine dezgustatoare a politicianului zilelor noastre, valabila mai mult ca sgur nu doar in Republica Coreea. In comparatie cu aceasta schema relationala simpla si totodata atat de complicata prin implicatiile in diverse domenii, e prezentata meseria de procurer, in care in absenta unor sus-pusi care sa te protejeze si sa te propulseze esti un simplu catelus ce executa ordinele superiorului. E cazul lui Woo Jang-hoon (Cho Sang-woo in forma maxima), un singuratic irascibil al carui limbaj vulgar e cicatricea lasata de meseria de politist de provincie practicata in trecut, care cauta prin orice mijloace sa puna mana pe Jang, initial la cererea sefului sau, ce intra in jocurile politice din Noul Partid. Insa in timp, vanarea lui Jang devine o obsesie in numele dreptatii, a justitiei sociale si a onoarei de procuror al Republicii Coreea. Un film cu personaje complexe, foarte bine creionate si aprofundate pe durata celor 3 ore ale productiei, ce are un scenariu solid si bine pus in evidenta de regizor si de cei de la partea de montaj. Imagini excelente, cateva slow-motion-uri ce tradeaza tensiunea momentului, dar si cateva scene desprinse din alte filme coreene celebre (scena in care Lee Byung-hun conduce noaptea masina si canta o melodie “oldies” ne duce cu gandul la o scena trasa la indigo dupa Jo In-sung in “A Dirty Carnival”; scena in care Lee Byung-hun e tinut captiv intr-o sala iluminata cu neoane aminteste flagrant de una din anteriorul sau film, “I Saw the Devil” etc), toate dau culoare unui film de top, cu siguranta una din ele mai bune productii coreene ale ultimilor ani.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil