“Horrors of Malformed Men” e un film din 1969 care a scris istorie in cinematografia japoneza. Sa nu va ganditi ca ar fi ceva extraordinar ca realizare, care sa-l faca un film intrat in istorie prin frumusetea sa deosebita. Ca stil, poate fi incadrat in subgenul “ero guro” (erotic-grotesc) al celebrului stil “Pinku” creat de studiourile Toei in anii ’60, fiind considerat un precursor al stilului “pinku violent” ce avea sa se nasca in cinematografia japoneza in anii ’70. In ciuda faptului ca acesta combina mai multe genuri intr-un stil haotic, fara a excela la capitolul scenariu, criticii de film il considera o realizare remarcabila deschizatoare de drumuri in cinematografia japoneza pentru un nou gen. Un critic de film afirma ca “‘Horrors of Malformed Men’ e unul din experimentele cinematografice singulare nu doar in cariera lui Ishii, ci si in istoria intregii Japonii.” Filmul combina un spectru larg de influente, pornind de la scrierile lui Rampo Edogawa (ce stau la baza scenariului) si mergand pana la butoh, o forma de dans teatral inventata dupa al doilea razboi mondial de Hijikata Tatsumi sdi Ohno Kazuo. Mai mult, insusi Hijikata Tatsumi interpreteaza in acest film dansul butoh, acesta avand rolul nebunului Jogoro, un bogatas excentric cu o deformare fizica ce ajunge sa-si creeze propria lume pe o insula parasita. ‘Horrors of Malformed Men’ exploateaza mai mult decat metaforic trauma post-nucleara a Japoniei, la mai bine de doua decenii de la incheierea razboiului, si, de remarcat, tocmai datorita ororilor pe care le prezinta (ce amintesc de consecintele tragice ale bombelor atomice detonate asuora Japoniei in timpul celui de-al doilea razboi mondial), filmul a fost interzis in Japonia. Astfel, acesta foarte greu a putut fi vazut. Abia in 2007 a aparut un dvd al filmului doar pe continentul nord-american, si in pezent acesta fiind interzis in Japonia. In ceea ce-l priveste pe regizorul Teruo Ishii (foto), acesta a regizat nu mai putin de 80 de filme intr-o cariera lunga inceputa in 1957 si incheiata in 2001 (regizorul a murit in 2005), fiind consierat “Regele filmului cult”, in Japonia. Chiar daca majoritatea sunt productii de categorie B, apartinand genului “ero guro”, ramane unul din cei mai prolifici si cunoscuti regizori japonezi in lumea occidentala. Din copilarie a fost fanul scrierilor lui Rampo Edogawa, nu a ezitat sa adapteze multe din povestile sale de groaza in filme, insa “Horrors of Malformed Men” e de departe cea mai reusita ecranizare a acestuia dupa opera celebrului scriitor.

Hirosuke este un medic chirurg care se trezeste – aparent inexplicabil – inchis intr-un sanatoriu din Tokyo-ul anilor postbelici. Desi explica medicului care periodic ii da o injectie pentru a-l adormi ca el nu este nebun, sunetul unei melodii – un cantec de leagan – ii apare obsedant in minte, incitandu-i curiozitatea. Sa fi auzit cu adevarat acea melodie sau aceasta sa fi fost rodul imaginatiei sale ? In momentul in care in plina noapte se trezeste in celula cu un calugar plesuv ce incearca sa-l omoare, Hirosuke reactioneaza si, pentru a-si salva viata, il ucide pe calugar si evadeaza din sanatoriu. In apropierea lui da peste o fata ce lucreaza la un circ din apropiere, care fredoneaza aceeasi melodie obsedanta. A doua zi, cand fugarul Hirosuke se intalneste din nou cu fata, aceasta ii aminteste de un orasel de pe malul Marii Japoniei, care ar fi locul de origine al acelui rar cantec de leagan. Dar nu apuca sa termine fraza, fiind ucisa de un cutit aparut de niciunde. Mergand spre zona de coasta indicata, Hirosuke citeste intr-un ziar despre moartea unui anume Kenzaburo, fiul familiei Komoda, cea mai distinsa familie de pe coasta Marii Japoniei. Nu ar fi fost atras de articol daca nu vedea poza raposatului, care, spre stupoarea lui… ii seamana leit ! Pentru a dezlega misterul tuturor acestor lucruri neobisnuite ce i se intampla, Hirosuke decide sa profite de asemanarea fizica cu defunctul si se pretinde a fi acesta… inviat din morti.

Filmul lui Teruo Ishii e un amestec interesant de mister cu o intriga si o rezolvare a la “Sherlock Holmes”, si horror grotesc, la care se adauga una din componentele nelipsite ale filmelor lui Ishii, erotismul. Povestea e prezentata sub forma unei naratiuni din unghiul de vedere al personajului principal, Hirosuke Hiromi, un doctor trecut de 30 de ani, amnezic, pornit in cautarea dezlagarii misterului care il inconjoara ca o panza deasa de paianjen, si care, pas cu pas, ajunge pe o insula ce aminteste de grotescul celebrei insule a doctorului Moreau a lui H.G. Wells. Ishii si co-scenaristul Masahiro Kakefuda au strans la un loc elemente dintr-o varietate de scrieri ale lui Rampo Edogawa, incluzand aici “The Human Chair”, “The Stroller in the Attic”, “The Twins” si povestirea ce si da titlul filmului. Prima parte a filmului e una seducatoare, plina de mister si schimbari rapide de situatie, care chiar daca sfideaza logica, reuseste sa te captiveze. Insa odata cu patrunderea in universul creat de Jogoro Komoda (tatal nebun al personajului Genzaburo in pielea caruia intra Hirosuke) pe insula ororilor, tot misterul se risipeste, filmul devenind unul de groaza, insa nu in sensul pe care termenul “horror” l-ar da unui film in ziua de azi. Insula respectiva se dovedeste un cimitir viu, cu creaturi dezumanizate la propriu, deformate fizic, ce slujesc un singur stapan, pe Jogoro, la randu-i o persoana diforma care odata a avut tot ce isi putea dori de la viata. Povestea odata ajunsa in acest punct, devine ilogica, explicatiile sunt puerile, iar deznodamantul cu revelarea de catre celebrul detectiv al lui Rampo Edogawa, Kogoro Akechi , a tuturor faptelor, puse cap la cap in ordine logica si cronologica aproape ca nu mai intereseaza pe nimeni. Inclusiv scena urmaririi de la final, cand malformatul Jogoro incearca sa scape de detectiv ce fuge dupa el fara o logica anume (atat din partea lui Jogoro, care nu avea unde sa fuga, fiind pe o insula, cat si a detectivului, care in nici un caz nu avea de gand sa-l ucida pe acesta sau sa-i aplice vreo corectie fizica), vine in intarirea ideii de lipsa de logica a scenariului. Si totusi, daca Ishii in mod intentionat a creat acest haos in a doua parte a filmului sau ? “Horrors of Malformed Men” refuza sa se supuna plauzibilului si in mod intentionat prezinta totul ca pe un vis dezordonat, primar, ilogic, haotic si excentric in fiecare cadru al sau. Ca spectator ai impresia, pe masura ce povestea avanseaza, ca totul nu este decat o halucinatie de care te-ai molipsit de la amnezicul doctor Hirosuke, ce-si cauta fara incetare identitatea in acest vis. Cum concluziona cineva, “ ‘Horrors of Malformed Men’ e un vis. Unul care ar fi un cosmar daca nu ar fi grotesc de frumos.” Se spune ca mintile unice creeaza filme unice. Cazul lui Ishii si al lui “Horrors of Malformed Men” se potriveste perfect acestei vorbe din lumea filmului. Convingeti-va singuri !

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil