“Hae-juk, Disco King” e o productie obscura de la inceputul Hallyu, o realizare tipica perioadei ce precede Valul Coreean, ce avea sa schimbe definitiv fata filmului coreean. Altfel spus, vom regasi in aceasta realizare tot ce ne ofera filmele coreene de dinainte de declansarea Valului: umor mai mult sau mai putin reusit, actiune, batai intre gangsteri si batausi liceeni, dramatism adanc inradacinat in realismul cotidian, romantism. Cam acestea erau in linii mari amestecul de genuri nelipsit in perioada de dinainte de 2003, si nu au fost putine productiile coreene ce nu au reusit sa isi depaseasca conditia si sa iasa din anonimat. Pe aici se situeaza “Hae-juk, Disco King”, un film cu un buget redus ce mizeaza pe un amalgam de personaje care mai de care mai tipice. Surpriza placuta e reintalnirea cu actorul Lee Jung-jin, nimeni altul decat personajul negativ din serialul de succes “Temptation”, Min-woo, sau individual lipsit de scrupule din “Pieta” lui Kim Ki-duk. Avand 24 de ani in 2002, actorul ne apare total schimbat fata de cel vazut in roluri recente, fiind chiar aproape de nerecunoscut. Frumoasa Han Chae-young, la 22 de ani, ne aminteste de personaje incantatoare din seriale atat de indragite, precum “Autumn in My Heart”, “Bel Ani” si, bineinteles, “Delightful Girl Chun-hyang”, unde a avut, probabil, cel mai bun rol al carierei. Lim Chang-jung, ideal in rolurile de prostanac ce i-au adus celebritatea in filme precum “Sex is Zero”, “My Boss, My Hero” sau “Fortune Salon” interpreteaza din nou personajul responsabil cu buna dispozitie, iar actori veterani, pe atunci mai tineri, ne surprind prin aparitia lor in acest film: Kim Im-mun, Kim Young-ae, Ahn Seok-hwan sau Kim Ki-cheon. Intr-un rol secundar il vom recunoaste si pe Oh Dal-soo (din “Detective K” si numeroae filme ale ultimilor ani), la primul sau rol din cariera, la 34 de ani (cine s-ar fi gandit atunci ca un debutant la 34 de ani va ajunge, peste un deceniu, un star ?) Tot un debutant, Kim Dong-won, e si regizorul acestei productii, lucru care din pacate se si vede (de obicei la debut, regizorii dau totul pentru a putea porni cu dreptul in cariera, insa de aceasta data chiar nu a fost cazul).

La inceputul anilor ’80, intr-un mic orasel de provincie, trei colegi de liceu, prieteni nedespartiti, Hae-juk, Bong-pal si Sung-ki, nu ezita sa intre in tot felul de belele, fie incercand sa castige un ban pentru o masa dupa cursuri furand casete de sticle si vanzandu-le, fie incurcandu-se cu diverse gasti, rezultand batai spectaculoase la marginea orasului. Niciunul din cei trei nu are o situatie stralucita acasa: Hae-juk e crescut de mama lui, ce are un coafor modest; Sung-ki are o mama cusatoreasa care in absenta sotului plecat la munca in Orientul Mijlociu nu ezita sa-l insele pe acesta, in timp ce Bong-pal e crescut de un tata ce-si castiga existenta facand pe vidanjorul si golind closetele din spatele casei. In ciuda acestor probleme acasa, cei trei tineri incearca sa-si traiasca la maxim anii de sfarsit ai adolescentei. Hae-juk se indragosteste la prima vedere de o tanara – Bong-ja – pe care o vede pe strada, si care ii ramane in minte timp indelungat, facandu-l sa se intrebe daca are cumva o raceala sau artrita, de nu se simte bine in ultima vreme. Printr-un context de evenimente, Hae-juk afla cine este tanara pe care o place si unde lucreaza, iar pentru a-i plati datoria ce tanara o are fata de un gangster local, accepta sa participe la… un concurs de dans ! Va reusi acesta sa castige marele premiu si, odata cu acesta, sa-i cucereasca inima tinerei Bong-ja ?

“Hae-juk, Disco King” ne introduce in atmosfera intunecata a anilor ’80 din Coreea rurala. Intunecata pentru ca vedem o fata mai putin cunoscuta a Coreei, pe care filmele din ziua de azi, inclusiv cele referitoare la aceasta decada, le cam cosmetizeaza. La 30 de ani distanta lucrurile s-au schimbat radical in mediul rural coreean, insa la inceputul anilor ’80 multe case nu aveau electricitate, iar de canalizare nici nu poate fi vorba, closetele fiind in spatele casei, golite periodic si manual, cu galeata, de asa-zisi vidanjori de ocazie, cum e cazul tatalui lui Bong-pal, platit dupa numarul de galeti carate. Si totusi, pana si in aceasta lume infatisata in culori cenusii, oameni stiau sa se distreze. Gangsterii controlau localurile din centrul orasului, unde la sfarsit de saptamana tinerii se duceau la un “disco”, in timp ce afacerile camatarilor infloreau, nestingherite de lungul brat al legii. Cei trei tineri ai povestii noastre sunt trei cazuri nefericite, provenind din familii in care un singur membru ii intretinea, de unde si lipsurile inerente cand vine vorba de bani. Libertatea de miscare a acestora, desi controlata pana la un punct de parintele si asa ocupat cu problemele proprii, e maxima, iar de aici pana la incaierari cu gasti de elevi sau gangsteri e un singur pas. Pe care, desigur, buclucasii nostri nu ezita sa-l faca. Chiar daca scenariul e scris de 2 scenaristi (niciunul din ei nefiind regizorul), acesta e haotic, cel putin in prima parte, cand nu stii ce sa crezi: asisti la o comedie, la un film de actiune, la o drama ? Dialogurile sunt simpliste si lipsite de orice profunzime, la fel ca si actiunea, ce pare mai degraba incalcita decat coerenta, fluida, cu cadre care se schimba des, trecand de la un personaj la altul. Dupa ce s-a scurs mai bine de un sfert din film, intr-un tarziu, apare si intriga, care nu e nimic mai mult decat ideea principala in jurul careia se construieste tot filmul: dragostea la prima vedere ce o simte Hae-juk pentru misterioasa fata ce o zareste pe strada. Nici titlul nu se justifica, in conditiile in care despre concursul de dans care in cele din urma da “Regele Disco-ului” se vorbeste efectiv cam in ultimele 30 de minute din film, scenele propriu-zise ale concursului neavand o durata mai lunga de 10 minute din totalul de 107 minute ale filmului. Toate acestea dau senzatia unui film total disproportionat, in care sunt amestecate la intamplare drama cu umorul de slaba calitate, cu cateva gaguri nereusite si un umor de situatie pe alocuri lamentabil. Pe cat s-a chinuit regizorul sa dea o nota de realism zugravind greutatile vietii de zi cu zi ale celor trei tineri (ce rezoneaza in greutatile unei intregi generatii), pe atat acest efort pare in zadar cand vezi cei trei protagonisti in rolul de elevi de liceu de 18 ani. Toti par persoane mult prea mature si dezvoltate pentru a incapea in costumul de elev (toti actorii impricinati avand peste 23 de ani), poate daca nu cumva urmau o scoala la seral… De altfel, aceasta e una din hibele filmelor cu protagonisti adolescenti din perioada ante-Hallyu, cand nu existau actori-copii care sa joace efectiv rolul de adolescenti in acord cu varsta fizica a personajului (sa ne amintim doar de Kwon Sang-woo in “Once Upon a Time in a Highschool”, unde la 28 de ani Kwon Sang-woo interpreta… un elev de liceu !). Trecand cu vederea peste aceste lipsuri si stangacii, ceea ce face ofertant acest film uitat de timp e aglomeratia de actori cu nume din distributie, care pe atunci erau cvasi-necunoscuti, dar care azi daca s-ar reuni intr-un singur film, ar umple salile de cinema. Fie si numai pentru ei, merita savurat. O comedie usoara, cu putina drama, actiune si romantism, cu un parfum aparte al unor ani ’80 zugraviti cenusiu, ce ne prilejuieste revederea multor actori minunati, care peste ani aveau sa devina vedete de prima mana ale filmului coreean.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil