Ceea ce au inteles regizorii si scenaristii coreeni perfect in ultimii ani e ca pentru a revigora un gen, in ziua de azi, trebuie sa aduci mereu ceva nou, care sa suprinda audienta. Multi regizori se orienteaza spre scenarii inspirate din cazuri reale si spre un amestec de genuri, unele extreme (comedie si drama la un loc), cautand parca o identitate pentru productia lor. E bine ca un gen sa fie mereu reinventat, dar uneori trebuie sa stii sa si exploatezi la maxim perfectiunea artistica a unui gem. De exemplu, dupa nenumarate cautari si scenarii cu lipsuri evidente, genul thiriller a reusit, cativa ani la rand, sa ofere ceea ce audienta dorea de la astfel de filme: tensiune, scenarii coerente si pline de surprize si rasturnari de situatie, fara ambiguitati si clisee reluate la nesfarsit. Productii recente, insa, au inceput sa marcheze un evident declin al genului, ca si cum ar mai fi fost nevoie de noi cautari si inovatii. E suficient sa amintim in acest sens un “Fatal Intuition” sau un “Chronicles of Evil”, in care fuziunea cu genul politist/crima si asocierea lui cu elemente supranaturale a complicat povestea, dar a si scazut din coeziunea subiectului per ansamblu, thriller-ul diluandu-se intr-un amalgam mai mult sau mai outin ofertant. In privinta comediilor coreene, se observa o revenire cu pasi mici si siguri a acestora in prim plan. Unele reiau teme din comediile coreene “clasice” de acum 10-15 ani, imbracandu-le intr-o haina noua, altele incearca sa fie cat mai originale. Si in acest caz, fuziunea cu alte genuri si diversificarea tematicilor abordate, ce trebuie sa fie cat mai de actualitate, desprinse din realitatea cotidiana, a devenit elementul definitioriu. Coreea are o multime de actori de comedie valorosi, iar explozia show-urilor tv a dat nastere notiunii de “comediant” in adevaratul sens al cuvantului. Pe acest fundal, e firesc sa incerci sa recuceresti locul de frunte pe care filmele de comedie il aveau acum mai bine de un deceniu in cinematografia coreeana. Insa cu alte arme. Regizorul Shin Han-seol se reinventeaza la 7 ani de la “A Tale of Legendary Libido” si ne propune o noua comedie “fierbinte” cu un subiect original si totodata de actualitate. Cu veterana Kim Soo-mi la ultimul rol principal din cariera (anul trecut si-a anuntat retragerea) si cu o distributie cu actori din toate generatiile, multi cunoscuti din seriale de televiziune, “Granny’s Got Talent” imbina umorul extrem cu drama intr-o productie in mod evident plina de culoare la propriu si la figurat, mai ales cand vine vorba de limbaj. Filmul a reusit sa stranga 3,5 milioane de dolari la box-office, ceea ce nu e deloc putin pentru o comedie fara actori care sa umple salile de cinema prin popularitatea lor.

Parasind inchisoarea dupa cea de-a treia condamnare a vietii, doamna Lee (Kim Soo-mi) decide sa-si traiasca putinul timp ramas, la cei 80 de ani ai ei, linistita si pe cat posibil impacata cu cei pe care soarta a facut sa-i neglijeze o viata intreaga. E vorba de cei doi fii ai ei, din doua casnicii diferite, Seung-hoon (Jeong Man-sik) si Joo-hyun (Kim Jung-tae). Traumatizati, traind prin orfelinate si lipsiti de dragostea materna, acestia au pasit pe drumuri diferite in viata. Seung-hoon e un functionar tacut si docil, casatorit cu fiica unei parvenite arogante ce ii dicteaza prezentul si viitorul, avand un copil de gradinita. Casnicia nu ii merge deloc bine, perspectiva unui divort fiind iminenta. Joo-hyun e un imatur pe care nici sotia nu reuseste sa-l puna la punct, fiind un impatimit al jocurilor de noroc. Datoriile accumulate la acestea ajung la sume astronomice, avand pe urmele sale camatari si indivizi periculosi. Doamna Lee ii daruieste acestuia singurele economii facute in anii cat a fost inchisa, iar in privinta celuilalt fiu, pune la cale un plan prin care sa devina, pentru un timp, menajera familiei acestuia. In paralel, un post de televiziune organizeaza un concurs inedit de insulte, iar producatoarea show-ului e trimisa pe teren sa gaseasca concurenti priceputi la… injuraturi. In momentul in care intamplator o aude pe doamna Lee suduind in parc, realizeaza ca are in fata ei un “bun cultural”. De aici pana la a o face pe aceasta sa constientizeze ca are un mare talent nu mai e decat un pas. Convinsa mai mult de problemele financiare ale fiului ei cartofor si de premiul urias al competitiei, doamna Lee accepta sa participe la ineditul show tv, luand porecla de “Bunicuta Naibii”. Ce urmeaza intrece orice imaginatie.

In cea mai mare parte a sa comedie, fara a lipsi accentele dramatice si o usoara tenta meditativa realista, “Granny’s Got Talent” exploateaza tema spectacolului ca instrument de rating in lumea televiziunii. Un show de insulte in direct pe micul ecran e o premiera in Coreea, o tara in care tot ce este tabu sau mai putin decent e prezentat in mod discret si la ore inaintate, pentru a nu deranja. Tocmai datorita acestui motiv, filmul a primit calificativul “nerecomandat sub 18 ani” din partea comisiei ce reglementeaza clasificarea materialului audio-vizual. E adevarat ca in limba coreeana, limbajul in cea mai mare parte a duratei filmului e unul colorat, abundand de cuvinte si dialoguri mai putin decente, insa o adaptare adecvata din partea traducatorului poate face ca un film “nerecomandat sub 18 ani” sa poata fi urmarit fara probleme de toata lumea. Ce trebuie remarcat e faptul ca cineastii coreeni au devenit din ce in ce mai inventivi, reusind sa abordeze tematici tabu pentru societatea coreeana traditionalista intr-un mod inteligent, dand elementului tabu o conotatie aproape fireasca in contextul modului de abordare al firului epic. La fel s-a intamplat in “The Treacherous”, dar si in recenta comedie “Love Clinic”, filme extrem de reusite in ciuda subiectelor “fierbinti” abordate. In “Granny’s Got Talent” vom asista la o cavalcada de injuraturi nostime – doar e vorba de o competitie de injuraturi, in care fiecare trebuie sa fie inventiv si dezinhibat pentru a pune mana pe marele premiu -, care puse intr-un alt context ar putea fi deranjante, insa pe fundalul acestei competitii devine un factor ce nu poate decat sa binedispuna pana si cele mai pudice persoane. Actrita Kim Soo-mi – cunoscuta pentru dezinvoltura si lipsa de inhibitii in exprimare (sunt celebre pariurile facute inaintea filmelor in care apare, cum a fost cel in care promitea ca va purta bikini daca unul din filmele in care a fost distribuita atingea un anumit numar de spectatori in salile de cinema) – da un adevarat recital, la 64 de ani, interpretand o bunicuta cu 16 ani mai mare in varsta. Echipa de la machiaj si-a facut de minune treaba, reusind sa o imbatraneasca in cateva scene astfel incat sa para cu adevarat o bunicuta octogenara, lucru accentuat de mersul aplecat. Tinand cont ca pe parcursul filmului are de injurat, de cantat rap, se da pe un tobogan de copii si canta pana si un cantec de leagan, actrita reuseste sa isi duca la bun sfarsit partitura intr-unul din cele mai solicitante roluri ale prodigioasei sale cariere. Daca va fi sa fie ultimul ei film, se poate spune ca Kim Soo-mi s-a retras in glorie. Cu mult umor si cu doza obisnuita de lectii de viata pe care cam toate filmele coreene le ofera, “Granny’s Got Talent” ramane o comedie inedita si indrazneata, pe care daca o vezi asa cum se doreste a fi vazuta de catre realizatori, nu ai cum sa nu ai parte de o portie de buna dispozitie garantata.

Traducerea si adaptarea au fost realizate in premiera in Romania de uruma si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil