Pentru Shi On, doar necazurile din dragoste mai lipseau. Nici relatiile celorlalti nu merg prea bine. Kim Do Han si directoarea Chae Kyong incep a-si uita clipele romantice si Do Han e din ce in ce mai atras de sinceritatea naiva a colegei si elevei sale Yoon Seo, care a trecut peste faza, acum considerandu-l doar profesorul sau si logodnicul doamnei manager; Han Jin Wook incremeneste cand, intamplator, o vede pe Na In Young conducand amabila clientii unui bar si intelege acum motivele de extenuare ale tinerei, prea devreme ocupata cu responsabilitati materne.
Pregatirea lui Shi On a intrat in zona de maxim stres. La teorie, gratie memoriei e imbatabil, dar practica sta pe loc. Va amintiti ce facea Shi On cand a venit sa-si ia in primire postul?,”in fata blocului operator, de doua ore, Park Shi On simuleaza fiecare miscare a interventiei chirurgicale, parca sugerand cuiva urmatoarea miscare…” Acum nici nu mai poate tine instrumentele in mana: asta l-a invatat practica in societatea medicala: nesiguranta si teama! Pasiunea lui pentru camera video da roade, otravite de asta data… Tatal sau apare la spital si prezenta lui ca si vocea declanseaza hosul in mintea copilului abuzat, si creierul sau se protejeaza de amintiri dureroase, sunand… stingerea. Socul e atat de mare incat sterge singura abilitate a lui Shi On, cea care-l face apt pentru o viata normala. Asta sterge cu buretele, dintr-odata, toata viata a doi oameni: a directorului Choi, dedicata cresterii si recuperarii copilului, cat si eforturile supraomenesti ale micului autist de a-si depasi conditia. Asta sa fie oare sfarsitul lui Shi On ?

Prezentarea: iulianatotu – asiacinefil.com