Fata nevazuta a Hallyu – Episodul 2: Seriale sau teleshopping ? Sfidarea ce transforma telespectatorii k-dramelor in marionetele marilor companii coreene

Exportarea produselor de succes ale televiziunilor – k-dramele – a devenit o moda in ultimul deceniu in Coreea. Si tot o moda a devenit vanzarea odata cu aceste seriale a unei intregi serii de produse promotionale legate de numele serialului sau de personaje, pornind de la smartphone-uri si mergand pana la ruj de buze sau produse alimentare. Asa-numitul Hallyu a cucerit de mult piata asiatica, iar in ultimii ani si-a gasit fani devotati in Orientul Mijlociu, America Latina si Africa de Nord. Vasta audienta internationala a deschis noi oportunitati pe piata de marketing. Nu intamplator astazi, firme sud-coreene cheltuie milioane de dolari asigurandu-se ca indragostitii din populare seriale de televiziune isi marturisesc sentimentele prin intermediul smartphone-urilor Samsung, ca se saruta in masini Hyundai sau ca se muta in case dotate cu televizoare LG gigant.

Puterea celor mai populare seriale coreene de a lansa noi trenduri sau de a le amplifica pe cele existente e demonstrata de recenta k-drama „My Love from the Star”, o poveste de iubire ciudata intre o vedeta de top din lumea filmului si un extraterestru de 400 de ani deghizat ca fiinta umana. Serialul a fost un mare succes pentru SBS, in special in China, unde a dat nastere unei nebunii pentru pui prajit in stil coreean si bere, mancarea preferata a eroinei interpretate de Gianna Jun. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca personajele principale isi trimiteau sms-uri si vorbeau la telefoane Samsung Galaxy ori online pe o aplicatie lansata recent de Naver, principalul portal de internet din Seul. Personajul Giannei Jun folosea lotiuni si rujuri create de Amorepacific, cea mai mare companie de cosmetice din Coreea de Sud, in timp ce personajele secundare aveau o pofta de nepotolit pentru mini-deserturile facute de CJ, o companie de top din industria alimentara coreeana. Amorepacific a declarat ca vanzarile la produsele de ingrijire a pielii si la rujuri folosite de Jun in serial au crescut de la 70 la 400 %, in mare parte datorita exploziei vanzarilor in China. „In trecut, plasarea de produse in emisiunile si serialele de televiziune ducea la o explozie a vanzarilor doar la nivel national”, a declarat un reprezentant al companiei.

Mai mult de 90% din produsele plasate in serialele din Coreea sunt realizate de companii autohtone, insa recent si companiile straine au inceput sa fie momite de perspectiva unor vanzari mari pe piata regionala. In acelasi serial mentionat, o pereche de incaltaminte Jimmy Choo de 625 $ purtata de Jun s-a vandut in cateva zile in intreaga Asie din magazinele de incaltaminte. Ca sa nu mai spunem ca se zvoneste ca rujul folosit de Jun in serial era de fapt unul de la Yves St. Laurent, iar dupa lansarea zvonului (in serial nu apare inscriptionata firma pe produs), vanzarile la acesta au crescut. Niciunul dintre cei doi (Jimmy Choo si Yves Saint Laurent) n-au avut nici macar un contract cu producatorii pentru promovarea acestor produse ! „Multe companii stiu ca daca produsele lor apar in serialele noastre, spectatorii asiatici, in special femeile, vor vedea brandurile lor mai familiare, ca e la nivel constient sau inconstient”, a declarat un producator executiv al SBS.

Desi detaliile contractelor pentru plasarea de produse in seriale sau emisiuni nu sunt dezvaluite, surse din industrie sustin ca expunerea acestora in show-uri populare costa cel putin 100 de milioane de woni (circa 96.000 $), si mult mai mult pentru seriale de succes cu staruri de prima mana, ce sunt vandute pe plan international. Cel mai mare cheltuitor dintre toti e Samsung, cea mai mare firma din lume din domeniul tehnologiei, dupa venituri, care sponsorizeaza anual aproximativ doua treimi din toate serialele coreene „E un pachet complet, cu alte cuvinte toate electronicele de consumatie, ca smartphonue-uri, computere, camere video, aparate de aer conditionat, televizoare si frigidere sunt marca Samsung, de la inceput pana la sfarsit”, a declarat reprezentantul unei agentii importante de reclama din Seul. Contractul pentru punerea la dispozitie a acestor materiale incepe odata cu demararea proiectului serialului, din cea mai timpurie faza de productie, odata ce scenaristul are scenariul in linii mare schitat, existand o schita a personajelor si profesiilor acestora.

Locatiile unde se va filma serialul sunt oferite spre vanzare companiilor care cauta expunere publica, iar ce ocazie e mai potrivita decat aceasta ? De exemplu, „locul de munca” al unui personaj principal poate urca pana la o valoare de 500 milioane woni, chiar 1 miliard de woni (450.000-900.000 $) Asa se face ca actrita principala din serialul „The Heirs” a sfarsit prin a lucra la o cafenea pentru… Mango Six, o firma ce exista in realitate in Seul chiar in locatia unde s-au filmat scenele din „The Heirs”. Lantul de cafenele amintit a platit nu mai putin de 500 milioane woni (450.000 $) sa apara in serial ca locul de munca al eroinei, o adolescenta saraca curtata de doi colegi de clasa instariti ce in mod constant isi servesc sucul in acel local in timp ce o asteapta pe aceasta. „Ne-am asigurat ca scenele cele mai dramatice si romantice – ca cea in care cei doi tineri isi arata iubirea pentru fata, certandu-se – vor avea loc in magazinul nostru, cu bauturile noastre pe masa”, a declarat directorul de marketing al lantului de cafenele. Locatia din Seul a devenit o atractie turistica majora, filialele chineze ale Mango Six din orase precum Shanghai atragandu-si clientii sa comande aceleasi sucuri baute de cei doi protagonisti din serial. „Chiar a ajutat mult planurile noastre de expansiune in Asia”, a declarat acelasi director. Aceste lucruri nu au trecut netaxate pe internet, multe nemultumiri fiind exprimate pe forumuri de specialitate, precum cea a unui telespectator indignat al carui comentariu e mai mult decat elocvent pentru penibilul situatiei: „In ziua de azi, nu stiu daca ma uit la un serial sau la un canal de teleshopping”. Vestea proasta vine abia acum: sumele uriase cerute de actorii de top sa apara in seriale de televiziune fac in asa fel incat costurile de productie sa creasca exorbitant de mult. Din aceasta cauza, plasarea de produse in interiorul serialelor nu mai e doar un lucru de dorit de catre producatori, ci un lucru crucial pentru a iesi pe plus la final. Toate aceste lucruri ne fac sa intelegem de ce in Coreea serialele se filmeaza pe durata difuzarii lor si de ce toata lumea sta cu ochii pe ratinguri. Miza lor este, in definitiv, una uriasa…

De cate ori ati fost atenti, cand urmareati un serial, la aceste mici detalii ? Si inaintea Hallyu se practica plasarea de produse in interiorul serialelor, insa totul era la o scara redusa, in limita unei oarecare decente si retineri; in prezent, marile companii au ajuns sa joace un rol crucial in procesul de creere a unei k-drama, oferind practic toata infrastructura necesara pentru ca povestea sa se desfasoare in decorul dorit de acestea. Vorbim, asadar, de o industrie a k-dramelor in adevaratul sens al cuvantului, in care spectacolul scenariului e doar fateta in spatele careia se ascund interesele financiare ale marilor conglomerate si companii. Iar ratingurile ridicate ale unui serial nu fac decat ca unii sa-si frece mainile de bucurie, folosindu-se indirect de imaginea si mai ales de fanii unor actori populari, fani care, poate fara sa realizeze, devin clientii „sponsorilor” nevazuti ai idolilor lor. Desi nimeni nu e obligat sa cumpere vreun produs pe care il vede in mod insistent in episoadele unui serial, putem vorbi, totusi, de o manipulare indirecta prin intermediul k-dramelor, care, de ce sa nu recunoastem, aduce si beneficii economiei coreene dar si a altor tari asiatice unde companiile-sponsor au filiale, prin taxele si impozitele varsate lunar de marile companii catre stat.

In episodul urmator vom descoperi alte lucruri interesante despre Hallyu si fata nevazuta a lui…

Articol realizat de cris999 – asiacinefil