Epitaph (The Last Breath)
Producţie: South Korea, 2007
Gen: Horror
Regia: Sik Jung, Beom-sik Jung
Distribuţia: Bo-kyeong Kim, Tae-woo Kim, Dong-kyu Lee

O realizare interesantă din sfera thriller/horror, ce indică o reorientare a acestui gen înspre o îmbinare cu genul drama/romantic. Un curent nou, absolut necesar, prin care se încearcă, spre deosebire de tiparul clasic al filmelor de groază asiatice, o apropiere a spectatorului de protagonişti. Din acest unghi de vedere, ideea din “Bloody Reunion” începe să-şi găsească o explicaţie. Acolo remarcasem această tendinţă de distanţare oarecum de la accentul pus pe elementele care urmăresc îngrozirea spectatorului, către cultivarea unor sentimente de ataşament faţă de unele personaje care, în mod evident, vor supravieţui sau vor dispărea ultimele din scenă. Era nevoie de această schimbare, absenţa originalităţii riscând să transforme filmul horror asiatic într-unul cu nimic deosebit de cel hollywoodian actual.

„The Last Breath” este o înlănţuire de 3 poveşti terifiante, aparent fără legătură între ele. Cadrul în care acestea se desfăşoară este oferit de un spital bântuit, situat într-o zonă izolată, în perioada celui de-al doilea război mondial. În ciuda unui amestec al ideilor fiecărui segment, la începutul filmului, lucru care derutează spectatorul, pe măsură ce se avansează în relatare, lucrurile încep să se lege. Este, în fapt, vorba despre 3 destine a 3 persoane care lucrează ca medici în acel spital, în anii războiului. 3 poveşti de iubire care încearcă să învingă moartea: cea a unui medic care se îndrăgosteşte de o fată care tocmai murise, cea a unei fetiţe care supravieţuieşte miraculos fără nici o rană unui accident de maşină în care familia ei moare şi cea a unui cuplu de medici care se întoarce în acest spital şi, odată cu aceasta, încep mai multe crime în serie în care aceştia par a fi implicaţi. Liantul celor 3 segmente se regăseşte în ultima frază a filmului: “pe atunci, [cu toţii] credeam că totul va dura o veşnicie”. Este vorba de tinereţea fiecăruia risipită între zidurile acelui spital straniu şi de însingurarea unei vieţi trăite departe de acele persoane dragi, dispărute pentru o perioadă care, la acea vârstă, părea o veşnicie. Omul e, de fapt, o fărâmă de eternitate, dar nu realizează acest lucru şi, în imperfecţiunea sa, împarte timpul şi viaţa în nişte intervale care nu fac decât să-l îndepărteze, nu să-l apropie, de cel pe care l-a pierdut.

 
Lansat în Coreea cu nici 3 luni în urmă, “Epitaf” este un film original şi plin de tensiune, care privit per ansamblu transmite mult mai multe decât un horror obişnuit. Trebuie vizionat, însă, cu multă atenţie, deoarece deseori ai impresia că multe lucruri sunt amestecate, că segmentele se întrepătrund.

Subtitrare în limba romana