Coreea de Nord, cea mai inchisa si represiva societate de pe planeta. Condusa de un despot inpredictibil, ce nu a ezitat sa ordone executarea propriului sau unchi, banuit de punerea la cale a unui plan de preluare a puterii. Toate se petreceau in 2014, la 2 ani de la preluaea puterii de catre Kim Jong-un. Cu cateva saptamani inaintea executarii unchiului sau, dictatorul nord-coreean a permis unei echipe BBC sa filmeze pentru un reportaj in Pyongyang. Scopul reporterului Chris Rogers si a cameramanului sau, in cele 10 zile de sedere in capitala nord-coreeana a fost prezentarea nu neaparat a vietii de zi cu zi in Coreea de Nord, cat mai ales un experiment deschizator de drumuri. Putina lume stie, dar in Pyongyang exista o universitate – Universitatea de Stiinte si Tehnbologie (PUST) – conceputa sa deschida mintile viitoarei elite conducatoare a tarii. Finantata in intregime din bani occidentali, universitatea a luat fiinta prin donatii ale unor organizatii caritabile crestine in principal americane si sud-coreene. Profesorii care predau la ea sunt lectori americani ce au primit acordul autoritatilor sa predea studentilor. Un paradox, daca ne gandim ca America e inamicul de moarte al tarii, conform doctrinei nationale. Studenti sunt in principal tineri alesi pe spranceana, provenind din familii potente si bine asezate pe scara sociala, iar unii din ei sunt selectati sa plece sa invete pe perioade scurte in strainatate. Aceasta scoala unica e la standardele oricarei universitati occidentale, dispune de internet si de conditii pe care nici o scoala din Coreea de Nord nu le poseda. Insa in ciuda aparentei normalitati, controlul asupra studentilor si activitatilor acestora este unul strict, gardienii fiind la tot pasul si urmarind orice incercare indiscreta a reporterului de a obtine prea multe informatii de la studentii intervievati.

Reportajul este unul inedit prin insusi faptul ca nu oricine reuseste sa obtina permisiunea de a filma in Pyongyang. Desi insista in principal asupra chestiunii educationale si a impactului educatiei si pregatirii intelctuale a unei viitoare posibile elite care poate intr-o zi va prelua conducerea tarii, reportajul nu ocoleste si celelalte aspecte specifice societatii nord-coreene: cultul personalitatii, incalcarea drepturilor omului, lipsa de hrana si asistenta medicala, teroarea regimului. Reportajul prezinta aceste realitati din unghiul de vedere al occidentalului, a carui mentalitate e obisnuita cu democratia de cand lumea. Noi, romanii, insa, care am trecut printr-o dictatura similara, vom vedea cu alti ochi lucrurile, poate mai putin mirati sau socati decat occidentalul la vederea intreruperii alimentarii cu energie electrica a capitalei la orele 23, la ce inseamna propaganda regimului concretizata printr-un scurt program de stiri ce prezenta realizarile Maretului Conducator, controlul strict asupra individului si riscul represiunii imediate etc. Nu in ultimul rand, problemele societatii nord-coreene sunt prezentate succinct dar cuprinzator prin ochii unor analisti occidentali, ce vad in unele mici schimbari samanta unei posibile transformari a societatii, in anii viitori. Nimic despre o posibila unire cu Sudul, atat de la ordinea zilei in Coreea de Sud (exista proiecte comune Nord-Sud), semn ca pentru Occident, inaintea unei posibile unificari sta caderea regimului din Nord. Aceste lucruri nu se spun, ele se deduc urmarind exact ceea ce reportajul omite.

Cum este viata in aceasta universitate de elita din Pyongyang ? Ce invata studentii acolo ? De cata libertate se bucura studentii sau, din contra, de cat control ? Ce parere au lectorii occidentali ce predau aici si cum se integreaza ei pe durata sederii, in societatea atat de restrictiva nord-coreeana, unde crestinismul e interzis ? Pot lectorii straini sa schimbe mentalitatea unei gneratii spalate pe creier ? Pot acesti studenti sa aduca schimbarea intr-o tara in care poporul isi venereaza conducatorul ca pe un zeu ? Sau isi vor folosi cunostintele pentru perpetuarea regimului ? Sunt doar cateva intrebari la care acest excelent reportaj incearca sa raspunda. Mai trebuie spus ca “Educand Coreea de Nord” face parte din seria de reportaje BBC ce include si celebrul “Vin romanii !”, ce a starnit atata valva in Marera Britanie si mai la noi anul trecut.

Traducerea, adaptarea si timingul au fost efectuate in premiera in Romania si in exclusivitate pentru asiacinefil de gligac2002 (Asia Team).

Articol realizat de cris999 – asiacinefil