Prolificul regizor si scenarist japonez Takahisa Zeze, ce are peste 30 de filme la activ din 1989 pana in prezent, si-a inceput cariera ca asistent de regie, apoi regizor de filme “pinku” in anii ’90, insa in scurt timp s-a departat de acest gen prin analiza legaturilor sociale dintre personajele sale, stilul mai putin violent ca al altor regizori de gen, un plus de satira si umor stangaci, toate devenind caracteristicile filmelor lui. Treptat, a abordat si alte genuri, de la horror (Kokkuri) la drame si de la filme despre catastrofe (Pandemic) la fictiuni (Moon Child). Caracterizandu-si propriile filme, Zeze a afirmat: “Incerc sa arat in filmele mele relatiile dintre oameni. Filmele pe care eu le fac sunt despre iubire.” Aceste cuvinte sunt perfect adevarate daca vine vorba de productia din 2002, “Dog Star”, una care i-a adus dupa mai bine de un deceniu o binemeritata recunoastere. O combinatie de romantism fantezist si putina comedie excentrica, “Dog Star” e, in cele din urma, o drama induiosatoare despre iubire. Una neobisnuita, cum rar o vedem in filmele asiatice, cu atat mai putin japoneze, dintre un om si un caine. Sa nu va ganditi ca e o clasica poveste in stilul lui “Hachiko”; filmul lui Zeze e o fantezie mai aparte, in care cainele ia infatisarea unui om pentru a-si implini o dorinta facilitata de divinitate. Nu-i asa ca e incitant ? Daca pestisorul de aur ar exista cu adevarat si ne-ar putea imdeplini o dorinta, oare care ar fi aceasta ? Probabil noi, ca oameni, ne-am raporta la “valorile” acestei lumi precum banii, bunastarea sau fericirea dobandita fara nici un sacrificiu, pentru ca asa este firea umana. Dar un caine, daca ar avea sansa de a i se indeplini o dorinta, oare aceasta nu ar fi legata de loialitatea sa fata de stapan, singura fiinta care de-a lungul vietii ii poate oferi afectiune ? Cu un Etsushi Toyokawa tanar si vivace in rolul cainelui incarnat in fiinta umana, “Dog Star” ne ofera doua ore emotionante despre o intalnire fantezista a omului cu propriile sale umbre si defecte.

In Japonia, cainii din rasa Labrador Retriever sunt dati in grija oricarui doritor voluntar, de mici, pana implinesc varsta de 10 luni. Dupa aceasta perioada, cainii primesc un antrenament de un an, ajungand cel mai des in compania persoanelor nevazatoare, pentru a le conduce, sau chiar in politie, ajutand la detectarea drogurilor. Shiro e un astfel de caine. Pana la 10 luni a fost crescut de familia Suzuki, atasandu-se in mod deosebit de Haruka, fiica cea mare a familiei. Despartirea de familie e dureroasa atat pentru Shiro, cat mai ales pentru Haruka, ce ramane cu regrete. Shiro e antrenat sa devina caine de ghidaj pentru persoane nevazatoare, iar peste 10 ani il regasim in compania unui antrenor orb de box, care-l iubeste foarte mult. Dupa ce intrece masura cu bautura, d-l Tokai Gong e condus de Shiro acasa, insa pe drum e accidentat mortal de un camion. Nefiind primit in Rai deoarece nu a facut destule fapte bune, Gong e trimis inapoi pe pamant cu o sarcina precisa: sa indeplineasca o dorinta cuiva drag. Cum Shiro a supravietuit accidentului, ii propune acestuia indeplinirea unei dorinte, care e nici mai mult nici mai putin sa-si reintalneasca prima stapana, pe Haruka, ca fiinta umana. Astfel, Shiro se incarneaza in trupul singurei persoane decedate in acel moment din orasel, inspectorul de politie Harada (Etsushi Toyokawa), care tocmai se sinucisese, si porneste in cautarea stapanei sale Haruka, pentru a-i multumi…

“Dog Star” e o fantezie induiosatoare mai putin obisnuita, de care insa te indragostesti iremediabil. Are un farmec aparte, fie din cauza povestii in sine, fie din cauza coloanei sonore cu accente irlandeze, fie pur si simplu prin prezenta in film a unui minunat Labrador Retriever. Sau poate combinatia tuturor acestor factori, dublata de o interpretare superba a lui Etsushi Toyokawa ce chiar reuseste sa-ti dea senzatia ca e un caine incarnat intr-o fiinta umana fac din “Dog Star” un film memorabil. La Shiro regasim toate trasaturile rasei Labrador Retriever, ce mai apoi sunt transmise fiintei umane in care acesta se incarneaza, in mod simbolic: blandete, rabdare si inteligenta. Shiro are capacitatea de a-si vedea ultimul stapan, ce i-a oferit sansa reincarnarii si care nu e inca primit in Rai pana nu face o fapta buna pe pamant. Numai ca aceasta fapta buna va complica lucrurile in momentul in care Shiro, gasindu-si prima stapana, se indragosteste de aceasta. E lesne de inteles ca ce urmeaza e o dilema, pentru Shiro: cum sa-i spuna stapanei sale ca e de fapt un caine, cand el are infatisarea unui barbat ! Trecand prin situatii hilare, dar fara a devia de la scopul sau principal – manifestarea afectiunii unice ce o simte fata de prima fiinta umana ce l-a indragit in aceasta lume (ravasitoare sunt momentele de la inceput, cand lumea ne este prezentata prin ochii micutului Shiro, parca simti cu sufletul lui afectiunea micutei Haruka pentru noul ei companion de joaca), Shiro va incerca sa inteleaga omul, odata ce devine el insusi o fiinta umana, pastrandu-si insa rabdarea si supunerea specifica firii sale de caine. “Dog Star” nu este un film doar despre iubire, ci si despre singuratate, deoarece atat Shiro, cat si Haruka sunt niste fiinte pe care soarta le-a lasat singure in fata greutatilor vietii. Acest lucru ii apropie si usureaza intelegerea sufletului celuilalt. Un film de-a dreptul magic, ce va va atinge cea mai sensibila parte a sufletului, transmitandu-va ceva din magia lui unica. Nu-l ocoliti !

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de Elenas (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil