PRODUCTIA

Pe 2 iulie 2007, filmarile, in sfarsit, au inceput. Primele cadre filmate au luat 15 zile, concentrandu-se pe surprinderea satului nord-coreean creat la Yeongwol (in Coreea de Sud). Din cauza musonului, au existat ceva probleme legate de programarea filmarilor, insa actorii si echipa s-au inteles bine, au conlucrat fara probleme si, gradual, au fost absorbiti in proiect.

Filmarile din China au durat si ele 15 zile, cu un numar minim de actori si membri ai echipei trimise acolo. Nici ele nu au decurs atat de lin precum ar fi fost de presupus, formalitatile necesare a fi indeplinite in vederea obtinerii vizei complicand lucrurile. Doar cativa membrii ai echipei de filmare au putut obtine vize obisnuite, restul trebuind sa intre in China ca turisti. Ca aliati ai Coreei de Nord, oficialii chinezi au stiut sa bage frica in echipa de filmare, afirmand ca se tem ca securitatea lor va fi pusa in pericol, in timpul filmarilor. Deoarece din echipa faceau parte si fosti transfugi din Coreea de Nord, deveniti cetateni sud-coreeni intre timp, si cum tema fugii din Coreea de Nord era una extrem de sensibila, subiectul filmului si dialogurile trebuiau ferrite de ochii autoritatilor chineze. Echipa din Coreea de Sud a beneficiat de sprijinul unei echipe locale, care a pregatit absolut tot ce era necesar pentru a nu exista probleme, in timpul filmarilor. Insasi scena din locul de prelucrare al cherestelei, unde actorii au fost pusi sa fuga, in fata unei razii a politiei chineze, pe niste busteni, la niste temperaturi ridicate, a creat mari probleme echipei de filmare, existand riscul ca insisi actorii sa se raneasca. Asadar, cuvantul „siguranta” a fost tot timpul la ordinea zilei in timpul filamrilor din China.

Filmarile din Mongolia au durat o luna si cateva zile, depasindu-se ci 10 zile termenul stabilit initial. Era vorba de cateva cadre exterioare ale satelor nord-coreene si lagarul de concentrare, filmari care in Coreea de Sud erau imposibil a se realiza din lipsa decorului adecvat. Si aici au aparut probleme cu viza de sedere, din cauza prelungirii termenului filmarilor cu 10 zile, dar din fericire acestea au fost rezolvate, in cele din urma. A existat si o echipa locala care si-a adus contributia la bunul mers al filmarilor, aproximativ 10 traducatori asistand filmarile. „Crossing” a fost, totodata, si primul film coreean din istorie care a fost filmat in desertul Gobi din Mongolia. Fiecarui membru al echipei de filmare i s-au dat prosoape si cartele telefonice, in caz de necesitate. Drumul prin desert a fost destul de greu, ca urmare a lipsei unor facilitati decente de comunicare, dar ai a faptului ca nu era usor sa urmezi niste trasee in aceasta zona. Vremea schimbatoare din desertul Gobi a intarziat filmarile, echipa de filmare realizand ore suplimentare pentru a nu iesi din grafic.

Datorita subiectului sensibil si periculos, de la inceput pana la sfarsit, in intreaga echipa a domnit o stare de tensiune. Din cand in cand, echipa de filmare trebuia sa aiba rabdare si intelegere pentru a accepta obiceiurile, traditiile si cultura tarilor gazda. Nomazii mongoli se hraneau cu carne de cal, miei sau tapi, astfel ca vederea acestor scene nu prea i-a incantat pe realizatorii veniti din Coreea de Sud. Pe 27 septembrie 2007, se filma si ultima scena a filmului (evadarea din Coreea de Nord prin traversarea raului Tumen). Dupa 3 luni de munca intensa s-au realizat 55 de filmari, fiecare scena din film fiind filmata cu o excesiva atentie acordata faptelor, incercandu-se o cat mai reala redare a lor.

In incheierea acestui articol in 3 parti realizat pe baza relatarilor unui membru al echipei de productie, si a insusi producatorului, cuvintele regizorului filmului, Kim Tae-kyun par cele mai potrivite: „Una din amintirile cele mai greu de uitat pe care le am e cea legata de un documentar pe care l-am vazut acum un deceniu, despre Coreea de Nord. Erau niste copii in varsta de numai 5 ani ce incercau sa ridice niste galuste cazute pe jos, le spalau in canalul colector si apoi le mancau. Mi-a fost greu sa cred ca astfel de lucruri se intampla atat de aproape de noi, si mi-a fost rusine. Amintirea acelui documentar imi ramane vie in minte, si chiar daca au trecut 10 ani de atunci, imi regandesc inca o data viata prin intermediul lui „Crossing”.” Intr-adevar, un film care ar trebui sa dea de gandit tuturor, despre niste adevaruri crunte care se petrec in aceasta lume contemporana noua, dar parca uitata intentionat de negura timpului.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com