Filmul de debut al regizorului coreean Kwon Oh-kwang, „Collective Invention” (2015), e o satira dulce-amara inteligenta, ce ne ofera mult mai mult decat o poveste banala fantezista realizata cu buget redus. Realizand pana in prezent doar scurtmetraje, regizorul Kwon Oh-kwang ne da senzatia, la un moment dat, ca primul lui film de lungmetraj e de fapt un scurtmetraj lungit cu ajutorul dialogurilor. Incercand sa dea o nota vesela situatiei tragice (e drept suprarealiste) prezentate in film (un barbat sufera o mutatie genetica si se trezeste peste noapte… cu un mare cap de peste in locul capului sau obisnuit), acesta reuseste sa scoata la lumina lucruri mult mai profunde, transformate intr-o arma critica ascutita la adresa societatii actuale si rapacitatii firii umane. Adevaratul film nu e ceea ce se vede, povestea in sine, ci ceea ce se ascunde in spatele ei. Scenariul simplist si original trimite mai degraba la un film japonez, fiind ceva nou in peisajul cinematografic coreean. Elementele de drama umana, combinate cu cele suprarealiste si cu umorul negru (extrem de critic) au avut un impact negativ asupra publicului amator de filme din Coreea, obisnuit cu povesti mai comerciale si mai spectaculoase, de aceea productia nu a avut, in cele 3 saptamani cat a rulat in cinematografe, incasari mai mari de 635.000 $. Scenariul, scris de acelasi Kwon Oh-gwang, a castigat concursul de scenarii “Proiectul Fluture” destinat regizorilor de film organizat de CJ E&M, si, odata cu aceasta, si posibilitatea finantarii. Unul dintre producatorii filmului a fost insusi celebrul regizor de filme artistice Lee Chang-dong (Oasis, Secret Sunshine, Poetry). In rolurile principale avem doar actori talentati, precum Park Bo-young (mult mai energica decat in “Youb Call It Passion”, amintindu-ne de obraznica Jung-nam din “Speed Scandal”), Lee Chun-hee (la unul din primele roluri importante de pe marele ecran, un actor talentat care e timpul sa faca saltul spre roluri principale, “Collective Invention” fiind un prim pas in acest deziderat) sau Lee Kwang-soo (participant cunoscut la longevivul show tv “Running Man” al celor de la SBS, care interpreteaza un rol in care cu greu va fi recunoscut, cel al mutantului cu cap de peste). Si actorii din rolurile secundare sunt prezente cunoscute din multe alte filme si seriale: Jang Gwang, Lee Byung-joon, Jung In-gi sau Kim Hee-won.

Drama lui Park Goo (Lee Kwang-soo) incepe in urma cu 5 ani, cand pentru a castiga niste bani rapid si usor, accepta sa participe la testarea unui medicament revolutionar ce urmeaza a fi lansat pe piata. La nici 24 de ore de la administrarea tabletei, Goo constata ca incepe sa se transforme, devenind un mutant cu cap de… peste. Speriat de turnura pe care o iau evenimentele, acesta fuge din clinica si se ascunde la prietena lui, Joo-jin (Park Bo-young). Relatia celor doi nu e tocmai cea a unui cuplu de indragostiti, ci mai mult conjuncturala, astfel ca dupa ce-si revine din socul de a-l vedea mutant, Jin-joo nu ezita ea insasi sa-l tradeze si sa-l dea pe mana clinicii de unde evadase, in schimbul unei sume de bani. Gasind insa in acest caz unul care sa-i aduca o oarecare notorietate in mediul online, aceasta incepe sa spuna povestea “prietenului” sau pe mai multe forumuri, insistand ca acesta e devenit din om, peste. Un sef de departament de la un post tv decide sa investigheze cazul si trimite sub acoperire un tanar reporter aspirant, Sung-won. Misiunea acestuia e aparent simpla: sa ia un interviu mutantului Park Goo, in schimbul obtinerii unui loc de munca permanent in televiziune. Ancheta pe care o incepe pe cont propriu Sung-won va zgudui societatea coreeana prin dezvaluirile ulterioare, dar, dincolo de asta, ii va permite tanarului aspirant sa invete ce inseamna responabilitatea si profesionalismul in jurnalism.

Goo este un tanar absolut obisnuit ce nu iese in evidenta cu nimic pana in momentul in care partea superioara a corpului sau se transforma in peste. Astfel se si explica titlul ales de catre producatori pentru acest film, identic cu cel al tabloului lui Rene Magritte (foto), pictor suprarealist, ce desena prin anii ’40 un peste ce avea picioarele unei femei, esuat pe o plaja (un fel de caricatura a unei sirene). Tabloul lui Magritte inlatura misterul si frumusetea din jurul sirenei, eliminand lucrurile ce par naturale, facandu-le deranjante si dezvaluind stranietatea din spatele celor mai obisnuite lucruri. Iar tocmai aceasta stranietate e ideea ascunsa a filmului: uneori un om obisnuit e un monstru tocmai prin faptul ca in spatele aparentei sale normalitati se ascund lucruri intunecate, pe cand un mutant, ce are chipul deformat, poate ascunde o realitate deformata despre sine insusi. Omul nu trebuie judecat dupa aparente, ci dupa ceea ce ascunde de ceilalti. Aasadar, un om devine peste; cum ar trebui sa abordam acest lucru? Faptul ca Lee Gwang-soo este cel ce joaca rolul mutantului nu trebuie sa va duca cu gandul la personajul din emisiunile de divertisment, acest lucru nu are relevanta pentru film. Actorul a stat ore bune la cabina de machiaj pentru a i se realiza masca si a i se scoate-o zi de zi, la inceputul si dupa filmari, dupa cum o demonstreaza si clipul alaturat. Nu il veti vedea decat in cateva cadre ca persoana obisnuita, pe toata durata filmului aparand cu masca, deci aceasta va fi perceptia spectatorului asupra personajului sau.

Goo e doar pretextul acestei povesti. Toti incearca sa profite de pe seama lui, sa obtina beneficii materiale, de imagine, celebritate, care sa ii ajute pe viitor, cand acesta nu va mai fi printre ei. Oricat de crud ar fi acest adevar, el exemplifica cel mai perfect viata in lumea grabita a zilelor noastre, importanta semenilor si ipocrizia in general a unei societati calauzite de mirosul banilor si nu de ratiune. Binele celuilalt e doar un pretext pentru supravietuirea sociala, iar aici filmul ascunde cateva mesaje inteligent mascate, precum aluzia la cazurile de abuzuri sexuale din biserica romano-catolica (rafinat transmisa intr-o scena de tot rasul consumata intr-o biserica baptista in care elementele crestinismului se imbina cu elemente samaniste) sau dilema interesanta progres vs incalcarea drepturilor omului, care in secolele trecute nu putea sta, de exemplu, in calea industrializarii, dar care azi e un subiect sensibil la care toata lumea e atenta. Personajul principal al filmului este, de fapt, Sang-won, excelent interpretat de Lee Chun-hee. Acesta mereu si-a dorit sa faca jurnalism pentru a scrie lucrurile asa cum sunt. Dar, descoperindu-l pe Goo, pestele in devenire, se simte pierdut, nestiind care ar fi cel mai corect lucru de facut. Personajul sau va trece printr-o transformare (a se citi maturizare), consecinta a unui proces de constiinta conflictual interior, invatand repede tainele meseriei pe care doreste sa o practice, dar si capcanele acesteia, in fata carora isi striga literalmente neputinta.

Aceasta este satira pe care incearca regizorul Kwon Oh-kwang sa o abordeze. Nici presa, nici sistemul juridic, nici macar cel politic, nici comunitatea stiintifica sau cea religioasa, nici familia, nici macar o persoana individuala din “Collective Invention” nu are vreo idee despre cum ar trebui sa trateze un om care a devenit pe jumatate peste peste noapte. Si in majoritatea timpului, incercarile lor de a ajuta nu se termina cu bine, deoarece sunt deseori si cu usurinta abatuti din drum. Sang-won si Joo-jin sunt deseori incapabili duca la bun sfarsit chiar si cele mai simple lucruri, fiind distrasi atat de societatea in care traiesc, un mediu toxic deformat de puterea banului, cat si de propriile imperfectiuni. Probitatea lor morala e pusa la grea incercare in momentul in care vad ca insusi tatal mutantului Goo incearca sa profite de pe urma propriului fiu. Ce pot ei, niste straini, ce nu stiu mai nimic despre Goo, sa faca ? Cu ce poate fi mai presus constiinta lor fata de cea a unui membru al familiei victimei ? Dar societatea in care traim, are ea oare constiinta ? Geniala fraza introdusa la un moment dat de scenarist in film, ce spune: “intr-o lume divizata, doi mutanti complet diferiti au ajuns sa se ciocneacsa”. Daca unul din mutantii la care se face referire se stie clar ca este Goo, Omul Peste, celalalt mutant e unul metaforic, invizibil: societatea insasi in hidosenia ei. Un film diferit de ce vedem in fiecare zi, o “Inventie Colectiva” esuata asemeni sirenei distorsionate a lui Magritte pe tarmul secat al unei societati contemporane abjecte si insensibile la drama interioara a individului, ce se trezeste tot mai insingurat si mai neputincios sa respire viata si sa radieze speranta semenilor sai.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 si chocolate_cleo – asiacinefil.com