„Chronicle of a Blood Merchant” e un film despre care s-a vorbit mult in ultimul an in Coreea. Cu toate ca are o distributie stelara la toate categoriile de actori, atat principali cat si secundari si actori-copii, filmul este altceva decat v-ati putea astepta de la un film coreean. Altceva in sensul ca e realizat altfel, are un ritm lent si un umor discret ce va fi apreciat mai degraba de iubitorii comediilor negre. Faptul ca in scaunul regizoral se afla insusi protagonistul filmului, Ha Jung-woo, se vede, acesta spunand parca totul din unghiul de vedere al lui – ca personaj si ca actor, si mai putin ca regizor. Romanul dupa care s-a facut “Chronicle of a Blood Merchant” e un clasic al literaturii chineze, fiind scris in anul 1995 de Yu Hua, care detaliaza la nivel personal o societate captiva in ghearele Revolutiei Culturale. Ha Jung-woo si Kim Joo-ho (regizorul si scenaristul celebrului „The Grand Heist” din 2012) au adaptat romanul la realitatile societatii coreene postbelice, insa au decupat aproape complet contextul social, politic, economic si istoric, potentand doar aspectul familial si al relatiei interumane din cadrul unei familii de oameni simpli ce ajunge la un moment de criza. “Chronicle of a Blood Merchant” sufera, insa, pana la urma, din cauza incapacitatii de a se raporta la contextul coreean. Romanul chinezesc are o cu totul alta perspectiva, adaptarea coreeana axandu-se doar pe o latura – cea familiala – a romanului original, restul fiind adaugat de scenaristii coreeni si adaptat la realitatile unei societati ce difera fundamental de cea chineza contemporana. In rolurile principale regasim doi actori infragiti ai Coreei, ce isi interpreteaza excelent partiturile: Ha Jung-woo si Ha Ji-won. Ha Jung-woo un versatil actor de film si teatru, dar si regizor, avand la activ doua filme regizate pana in prezent. Pana sa joace in “Chronicle of a Blood Merchant”, acesta s-a facut cunoscut in televiziune cu roluri precum cel din “Lovers in Prague” si mult mai cunoscutele filme “The Chaser” (2008), “”My Dear Enemy” (2008), “Parallel Life” (2010), “The Berlin File” (2013), „The Terror Live” (2013) sau „Kundo: Age of the Rampant” (2014). „Chronicle of a Blood Merchant” este al doilea film regizat din cariera al lui Ha Jung-woo, dupa „Fasten Your Belt” din 2013. Anul 2015 pare a-l fi consacrat definitiv ca unul din numele mari ale filmului coreean, aparand atat in acest film, cat si in mega-succesul „Assassination” si in productia biografica plasata tot in anii ‚60 despre viata lui Andre Kim (numita chiar „Andre Kim”), primul designer de moda coreean renumit la nivel mondial. Despre indragita Ha Ji-won e inutil sa mai spunem ceva, prezenta ei in acest film fiind una ce ne-o prezinta intr-o ipostaza mai putin intalnita pana acum pe micul si marele ecran, anume cea de mama. Actorii din rolurile secundare sunt si ei de nota 10: veteranii Lee Kyuong-young si Joo Jin-mo; Jeong Man-sik sau cunoscutul Cho Jin-woong, din randul generatiei lui Ha Jung-woo, actorii copii din randul carora se remarca Nam Da-reum in rolul Il-rak (pe care l-am vazut in numeroase seriale in rolul personajelor din copilarie), toata echipa a avut o prestatie excelenta. Si nu trebuie uitata nici Yoon Eun-hye, ce are un rol minor interpretand-o pe Boon-bang, total schimbata fizic, cu muuulte kilograme in plus „rezolvate” de echipa de la machiaj. Filmul a obtinut incasari de 6,8 milioane de dolari la box-office in Coreea.

Gongju, 1953. Huh Sam-kwan (Ha Jung-woo) e un om simplu, muncitor, mostenind indemanarea tatalui sau dulgher si a bunicului sau maistru de constructii. Lucreaza pe un santier pentru a-si castiga traiul de zi cu zi in Coreea anilor de dupa Razboiul Coreean, prietenii lui tot cicalindu-l cu faptul ca ar fi timpul sa se insoare. Ar face-o el, dar cu cine ? Intr-una din zile, pe santier isi face aparitia o fata incantatoare, Ok-ran (Ha Ji-won), ce vinde floricele de porumb. Sam-kwan e vrajit de glasul cristalin al acesteia si de chipul ei angelic, indragostindu-se la prima vedere de ea. Nu trec nici cateva ore si craiul nostru deja s-a decis sa se insoare. Doar ca exista o mica problema: Ok-ran e curtata de Ha So-yong, un playboy ce se ocupa cu contrabanda de produse americane, in jurul caruia roiesc toate fetele. Ce sanse are Sam-kwan, un coate goale, in fata acestuia ? In plus, o nunta presupune o investitie financiara, iar Sam-kwan nu are economii puse deoparte. Totusi, aude intamplator ca daca se duce in oras sa doneze sange, primeste o suma consistenta de bani. Astfel ca isi pune in indeplinire planul, strange ceva banuti, face ce face si obtine mana fetei de la tatal acesteia, iar peste 11 ani ii regasim sot si sotie traind in deplina armonie intr-o casuta modesta la periferia oraselului Gongju. Au trei copii la care tin mult, dar la scurt timp umbla zvonuri prin oras cum ca Il-ran, fiul mai mare, ar fi de fapt fiul playboyului Ha. Criza se declanseaza, iar de aici o multime de probleme ce se tin scai de toata lumea…

„Chronicle of a Blood Merchant” e prin excelenta o poveste de familie, cu elemente romantice, comice si dramatice deopotriva, o abordare matura a unui tanar regizor dintr-o perspectiva aparte a unui subiect de interes: relatia dintre tata si fiu, pe fondul unei dispute sensibile asupra paternitatii. Sam-kwan (interpretat de Ha Jung-woo) este coreeanul obisnuit ce se poate intalni pe strazile din Coreea la sfarsitul anilor Razboiului Coreean. Nu exceleaza la capitolul inteligenta, ba chiar intruchipeaza acea naivitate pozitiva specifica omului de la tara care nu are prea multa scoala dar care stie sa aprecieze lucrurile simple ale vietii. Acesta se indragosteste iremediabil de inteleapta si abila Ok-ran (interpretata de Ha Ji-won) si, dupa o aparenta plina de succes prima intalnire, este intimidat de faptul ca ea are deja un prieten, iar el… un rival la mana zeitei sale, smecherul implicat in contrabanda cu produse americane, Ha So-yong. Sam-kwan nu reuseste sa o cucereasca din prima pe Ok-ran; casatoria insa reuseste in final datorita increderii pe care o castiga din partea tatalui lui Ok-ran, ce vede in el un sot mai bun decat flusturaticul Ha. Dupa ce prima parte a filmului se ocupa de scurta perioada de curtare a lui Ok-ran, povestea se concentreaza asupra felului in care Sam-kwan il abuzeaza pe fiul sau, Il-rak, considerand ca tatal biologic este cel important si nu cel ce a crescut copilul timp de unsprezece ani. Sam-kwan isi respinge identitatea de tata in baza unor certitudini stiintifice greu de inteles de acesta (cum ca din combinarea grupelor sanguive A si 0 nu poate rezulta decat un copil cu grupa sanguina A sau 0) si in mod deliberat ignora ceea ce inseamna o familie reala. El e ciocarlia ce a clocit oul cucului, deci considera ca ar fi timpul ca cucul sa-l degreveze de obligatia de tata. Astfel ca relatia cu fiul cel mare, Il-rak, se raceste, tratandu-l pe acesta ca pe un strain. In mod evident exista tentatia de a compara „Chronicle of a Blood Merchant” cu „Ode to My Fanter”, numai si prin faptul ca ambele filme au in centrul lor ideea de familie si de responsabilitate paterna. Insa daca “Ode to My Father” indica faptul ca povestea protagonistului este si povestea tuturor coreenilor contemporani cu personajele, povestea lui Sam-kwan este doar povestea lui Sam-kwan, acesta nu are valoare de simbol pentru o intreaga generatie. Si acest lucru intra oarecum in conflict cu faptul ca Sam-kwan este un om de nimic. El o forteaza pe Ok-ran sa se casatoreasca cu el si apoi in mod voit isi persecuta fiul incat pana la final nu reusim decat rar sa-l vedem pe Sam-kwan ca un personaj curajos si demn de incredere. Multa vreme e indiferent la drama propriului fiu si al sotiei, ii marginalizeaza, chiar ii ignora, nu se comporta asemeni unui adevarat cap al familiei. Si totusi, acest personaj care initial era simpatic prin naivitatea sa, va avea puterea de a discerne intre indiferenta si responsabilitate, evoluand de la un personaj devenit dezagreabil la unul care se caieste pentru propria greseala atunci cand totul e pe cale sa dispara si sa devina o amintire, in fata pericolului disolutiei propriei lui familii.

Filmul are si momente comice, cum sunt cele ce fac referire la vanzarea de sange. Luarea de sange e privita ca un veritabil ritual de catre sateni. Intai trebuie sa bei multa apa din lac, pentru a putea dona mult sange. Apoi, ca sa ai parte de un castig frumusel, trebuie sa oferi ceva ca mita, pentru a fi primit mai des de o data la 3 luni. Si nu e vorba doar de un ritual ce exploateaza naivitatea si lipsa de cunoastere a omului de rand, ci mai ales de parada pe care o ofera deplasarea insasi in oras pentru a vinde sange. Ea era privita de comunitate ca un semn ca barbatul respetiv era sanatos si valabil pentru fetele aflate la varsta maritisului. Desi vanzarea sangelui este, evident, ceva neplacut, dezagreabil, ajuta totusi din punct de vedere financiar pe vanzator, si ofera viata primitorului. Astfel ca procesul in sine de vanzare al sangelui e, discret, un paradox al modernitatii: o sursa usoara de a face bani, care insa poate ucide sufletul si trupul celor ce cad in patima iluziei imbogatirii rapide. In ce priveste realizarea in sine, filmul are aspecte in care exceleaza, dar si anumite vulnerabilitati. In afara catorva slow-motion-uri pe fundalul unor dialoguri – ce au ca scop transmiterea unor ganduri cheie in momente cheie – si a unui moment suprarealist (cel al lunii comparate cu o galusca), de distinge o prea mare atentie acordata firului narativ, regizorul pierzandu-se in amanunte mai mult sau mai putin relevante. Coloana sonora aproape lipseste, sau e atat de discreta incat ii simti lipsa, nu e liantul de care un film are nevoie. O alta greseala majora e scoaterea povestii din contextul istoric al acelor timpuri. Cand numesti filmul pompos “cronica”, nu ai cum sa excluzi din poveste fundalul social, politic, istoric al vremurilor in care se petrece actiunea. Ha Jung-woo se concentreaza strict pe viata familiala a personajului sau, incat ai zice ca e un veritabil discipol al renumitului Yasujiro Ozu, maestrul dramelor de familie a clasei de mijloc japoneze. Acest stil e obositor, mai ales ca dialogurile sunt nesfarsite, pana si pentru lucruri minore, fara impact asupra firului principal. Probabil ca regizorul a vrut sa surprinda esenta vietii de familie in Coreea anilor ’60 in cel mai realist mod cu putinta, de aici atentia exagerata pentru amanunte. Ritmul filmului este unul lent, intriga intarzie exagerat de mult, insa dupa primele 30 de minute, reusesti sa intri in atmosfera si sa gusti din stilul inedit al lui Ha Jung-woo, sa-l savurezi si sa-l intelegi. Tocmai prin stil, “Chronicle of a Blood Merchant” se indeparteaza de specificul filmelor coreene tot mai comerciale ale ultimului eceniu, oferindu-ne o poveste mai aparte, plina de sensibilitate si naturalete. Inca un film coreean de top al anului 2015, pe care iubitorii cinematografiei coreene nu trebuie sa-l rateze sub nici o forma.

Traducerea si adaptarea au fost realizate de uruma, lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil, in premiera in Romania.

Prezentare realizata de chocolate_cleo si cris999 – asiacinefil