Kay intinde o capcana, pentru a afla cine asculta convorbirile Cheongbangului. Domnul Kang, ingrijorat pentru soarta lui Soo Hyun, ia parte la actiunea din teren, cu scopul de a-l recupera pe acesta, spunandu-i cine este. Reuseste sa-l ajunga, in timp ce acesta incerca sa scape de urmaritori, dar cand in sfarsit poate sa ii vorbeasca, intervine aghiotantul lui Mao, Bae Sang Shik, si il ucide. Cu ultimele puteri domnul Kang incearca sa ii spuna fiului sau adevarul, dar cade in coma si Min Gi Il gaseste in bratele lui Kay. Kay este arestat cu suspiciunea de crima si dus la sediul NIS, unde Min Gi, indurerat ii spune: ” Tu l-ai ucis. Tu… vei muri de mana mea.”. Dar Kay nu este deloc impresionat si ramane nesimtitor si insolent. Inmormantarea reuneste pe toti cei ce l-au indragit pe domnul Kang, cu exceptia acelei singure persoane pentru care el si-a dat viata…
ASIA TEAM ROMANIA
Do Knot Disturb (2009)
Do Knot Disturb este o comedie indiana din 2009, regizata de David Dhawan (Maine Pyaar Kyun Kiya (2005), Partner (2007)). In rolul principal cunoscatorii filmului indian il vor recunoaste pe celebrul Govindha, unul din cei mai de succes comedianti si, fara indoiala, cel mai bun dansator de la Bollywood. Partenera pentru acest film i-a fost Lara Dutta (o fosta Miss Univers 2000), ce-a debutat fulminant in Andaaz in 2003, iar anul trecut a avut o aparitie surprinzatoare in „Blue”. In ciuda distributiei si a coloanei sonore, filmul nu a reusit sa rupa gura targului, subiectul lui fiind consumat deja de filmele de la Hollywood. Cu toate acestea, umorul de situatie si numerele comice reusesc sa starneasca zambete. Filmul ar fi trebuit turnat in Delhi, insa acesta a fost filmat in intregime in Abu Dhabi (Dubai). Lucrul este vizibil din faptul ca hotelul unde se petrece actiunea are vedere la mare, observandu-se yachturi stationand.
Govinda interpreteaza rolul unui sot bogat insurat cu Kiran, proprietara grupului industrial Saxena Group. Pe ascuns acesta are o relatie extraconjugala cu Dolly, care tocmai fusese parasita de fostul ei prieten. Fostul majordom al lui Govinda, Nandu, intr-o incercare de a se intoarce in slujba bogatului sau fost sef, face o poza a acestuia in compania lui Dolly si o trimite sotiei lui Govinda. Pus in fata acestei poze de sotia sa, Govinda profita de un trecator care a fost surprins in acea poza si sustine ca acesta ar fi prietenul lui Dolly. Stiind ca sotia lui nu se va multumi cu aceasta explicatie, care pe moment ii salveaza pielea, Govinda ajunge pe urmele persoanei ce a aparut in poza si care se dovedeste a fi un chelner. Ac4esta e momit sa joace rolul prietenului lui Dolly pana cand sotia lui se convinge ca sotul a spus adevarul. Dar cand sotia angajeaza un detectiv pentru a-si prinde sotul in flagrant, iar in scena apare fostul prieten (impulsiv) al lui Dolly, hotarat sa-l indeparteze pe actualul ei „prieten” si s-o recastige, totul se transforma intr-un adevarat haos !
„Do Knot Disturb” marcheaza revenirea trio-ului Vashu Baghnani (producator), regizorului David Dhawan si a starului Govinda, insa filmul nu se ridica la inaltimea succeselor lor anterioare. Cu toate aceste, ramane o comedie agreabila.
Time between Dog and Wolf (2007) – episodul 9
Ji Woo, osciland intre dragostea ei pentru tatal adoptiv, dar si manata de amintirea tatalui ei biologic, decide sa il sune pe acesta si sa vorbesca cu el. Insa intalnirea e socanta pentru ea nu datorita ocupatiei acestuia, ci datorita prezentei lui Kay, care seamana atat de mult cu iubitul ei mort. Tot atat de socat e si ahjussi Byun, cand Kay intra cu nonsalanta in restaurantul preferat al lui Soo Hyun, si il anunta pe directorul Kang, dar cand acesta doreste scoterea din teren a agentului sau secret, seful Jung se opune categoric, sub pretextul ca nu e bine ca ceilalti membri NIS sa afle adevarul. In curand, faptul ca acum Kay a devenit un bandit rece, calculat si fara scrupule il constata nu numai adversarii organizatiei pe pielea lor, dar si alte persoane, nevinovate.
Time between Dog and Wolf (2007) – episodul 8
In urma incidentului de la docuri, directorul Kang pierde contactul cu Soo Hyun, si cand in sfarsit semnalul ceularului sau e detectat, ajunge prea tarziu sa il recupereze. Soo Hyun, acum avand personalitatea lui Kay, cu memoria pierduta, e prins de Paianjeni si fortat sa il atraga pe Mao in capcana. Dupa o actiune specataculoasa de salvare in care el are rolul principal, Kay devine preferatul lui Mao si urca mult in rang, spre invidia mai multora din organizatie, printre care contabilul organizatiei si aghiotantul lui Mao, Bae Sang Shik.In schimb, Ji Woo simte ca pierde terenul de sub picioare, nestiind daca cel pe care l-a vazut la docuri este intr-adevar iubitul ei sau doar rodul mintii ei surescitate si inspaimanatate, mai ales ca Min Gi nu o crede deloc. Cei doi tati ai ei ajung sa se certe crut din cauza fetei, si Mao incepe sa isi dea seama ca cei dragi lui sunt realmente in pericol din cauza activitatii sale.
Time between Dog and Wolf (2007) – episodul 6
De doi ani in randurile Cheongbangului, Kay, alias Soo Hyun, nu avanseaza de loc in rang, spre nemultumirea sefului NIS, dl Jung. Unica sa legatura cu tara e reprezentata de tatal sau adoptiv, care poate sa il viziteze pe ascuns, din cand in cand. Insa oportunitatea multasteptata se iveste
pe neasteptate, sub forma unei competitii de muai-thai, la care ca fi prezenti sefii organizatiei, in frunte cu Mao, care este expert in muay-thai, dar si amator de asemenea spectacole. Insa aceasta competitie a fost organizata de rivalii lui Mao, pentru a-l inlatura de la conducerea bandei, si a prelua puterea. Kay afla din intamplare ce se pune la cale chiar in momentul in care e disperat ca tentativa sa de a se apropia de sefii lumii interlope esueaza. Va lasa el, cu firea lui nestapanita, sa fie dus la bun sfarsit atentatul, scapand astfel de ucigasul mamei sale, sau va dezvalui totul lui Mao, pentru a ajunge in anturajul lui ?
Vaada Raha (2009)
„Vaada Raha” este regizat de Samir Karnik, regizorul lui „Heroes” (2008), oferind o poveste emotionanta despre puterea vointei. In rolul principal a fost distribuit Bobby Deol, fiul megastarului indian Dharmendra si fratele mai mic al lui Sunny Deol, o alta vedeta a filmului indian. Partenera lui in acest film este Kangana Ranaut, o tanara actrita ce a debutat in 2006 si care un an mai tarziu castiga pentru prestatia din „Gangster” nu mai putin de 8 premii ! Insa adevarata vedeta a acestui film este Dwij Yadaw, un pusti aflat la al patrulea rol din cariera, care are o prestatie plina de viata si fermecatoare. Coloana sonora este una de-a dreptul superba, cap de lista fiind melodia Kubul. „Vaada Raha” („Promit”) se inscrie in linia filmelor bune ale regizorului Karnik, ca „Heroes” sau „Nanhe Jaisalmer”. De aceasta data regizorul alege o tema emotionanta pe care o transforma intr-un film agreabil, inspirandu-se din povestea unei nuvele rusesti bazata pe relatia dintre doi pacienti intr-un spital.
Doctorul Duke este un medic de succes, optimist, ce raspandeste in jurul sau speranta in randul pacientilor bolnavi. Orfan de mic, acesta are o viata fericita alaturi de logodnica lui cu care urmeaza sa se casatoreasca. In plan professional, obtine un mare success in momentul in care o organizatie caritabila Americana ii ofera fonduri pentru lupta impotriva cancerului osos, care i-a rapus parintii. Dar un lucru tragic intervine si toate visele lui se transforma in cenusa intr-o singura clipa.
Un film ce merita vazut nu atat datorita prestatiei lui Bobby Deol si a copilului Dwij Yadaw, cat datorita povestii extraordinare si a coloanei sonore (disponibila in sectiuena Membru asiacinefil). Totusi, filmul sare prea repede peste unele etape, putandu-se foarte usor lungi durata lui de la 90 de minute la 2 ore. Kangana Ranaut, votata in 2006 cea dea treia frumusete de la Bollywood, isi iroseste talntul intr-un rol sters, aproape negativ. Desi pe alocuri filmului ii lipseste profunzimea trairii emotiie momentului, iar pe alocuri aceasta este mult prea intensa (a se vedea finalul) per ansamblu acest lucru trece neobservat. In ciuda faptului ca criticii de film considera „Vaada Raha” un film „lipsit de profunzime”, lucrurile de aceasta data ii contrazic. Este un film ce place si impresioneaza profund. Merita vazut neaparat !
Time Between Dog and Wolf (2007) – episodul 5
Salvat printr-o actiune in forta de la moarte sigura, in ultima clipa, de Min Gi cu ajutorul fostului agent Byun, Soo Hyun cade prada disperarii din cauza esecului. Nu se poate proteja nici pe sine, atunci cum ar pute sa se razbune ? Alinat in bratele calde si dragastoase ale lui Ji Woo, se intoarce in Coreea, urmarit de privirea trista si geloasa a lui Min Gi. Acolo insa il asteapta o mare surpriza: insusi seful NIS ii propune sa isi duca la capat razbunarea, dar ca agent sub acoperire care sa se infiltreze in randurile Cheongbang-ului. Insa asta inseamna sa moar ca persoana pentru cei dragi, si sa traiasca in apropierea ucigasului mult cautat. Va accepta Soo Hyun o asemenea soarta, un asemenea sacrificiu urias, pentru a se razbuna ? Mai ales ca tatal sau adoptiv se opune cu incrancenare…
Mulan (2009) (subtitrare in limba romana)
Lansat tocmai in Malaiezia pe 26 noiembrie 2009, „Mulan” este cea mai noua ecranizare a povestii eroinei omonime, semnata Jingle Ma („Butterfly Lovers”, „Fly me to Polaris”). Mulan este interpretata de actrita Wei (Vicky) Zhao, obisnuita cu roluri in filme epice („Red Cliff”, „Painted Skin” sau viitorul „14 Blades”), iar in celelalte roluri importante aceasta ii are ca parteneri de ecran pe Jun Hu (vazut recent in „Kung Fu Cyborg”, „Assembly” sau „Red Cliff”) si pe fiul lui Jackie Chan, Jaycee Chan. Melodia principala de pe coloana sonora e interpretata de Yanzi Stefanie Sun, interpreta si textiera din Singapore, foarte cunoscuta in tara ei,
Povestea lui Mulan a inspirat numeroase filme, adaptari teatrale si opera. Primul film despre Mulan s-a facut in 1927 – un film mut chinezesc. Dar poate cele mai cunoscute ecranizari sunt animatiile Disney din 1998 si 2004, care au avut sansa unei promovari la nivel mondial, datorita fortei industriei americane de film. Animatiile au avut success deoarece difereau de celelalte animatii realizate pana atunci de Disney, sub aspectul muzical si al designului artistic. Si filmul din 2009, desi realizat in China, este, de fapt, o co-productie cu Statele Unite, un live-action realist, deloc exagerat, care se departeaza de imaginea din cele 2 animatii hollywoodiene. In literatura chineza, Hua Mulan apare pentru prima oara mentionata intr-un poem chinez celebru, „Balada lui Mulan”. Scris in secolul 6, inaintea instaurarii celebrei dinastii Tang. Scrierea originala nu mai exista, textul baladei venind dintr-o compilatie de secol 12. Secole intregi s-a discutat daca poemul are la baza un sambure de adevar, daca personajul Mulan a existat sau nu cu adevarat, insa nu se poate spune nimic exact nici in zilele noastre. In timpul dinastiei Ming (secolele 14-17), povestea lui Mulan a fost transpusa intr-un roman. De atunci, povestea eroinei a devenit una populara extrem de cunoscuta si apreciata in China, asemeni povestii „Butterfly Lovers”. Numele „Hua Mulan” ar putea fi tradus in romana prin „Floare de magnolie”. Povstea ei a fost „decoperita” de americani abia in 1992, cand a aparut prima carte desenata cu reprezentari ale eroinei chineze.
In China anului 450 e.n., dinastia Wei se afla sub puternica presiune a triburilor barbare din Nord, Rouran. In cautare de fier si sare, acestia incearca sa se extinda inspre Sud, atrasi de mirajul unei vieti mai bune si de dorinta de stapanire a unor teritorii manoase. Undeva in Imperiul Wei, aflat mai tot timpul pe picior de razboi cu triburile nomade, Mulan este o tanara care a ramas singurul sprijin pentru tatal ei bolnav. Mama ii murise cu multi ani in urma, iar tatal bolnav se vede nevoit sa se inscrie in armata, traditia familiei lui de razboinici obligandu-l sa trimita o persoana la razboi. Insa Mulan se deghizeaza in barbat si, in ciuda tuturor regulilor, se inroleaza in armata in locul tatalui ei. Aici se reintalneste cu un prieten din copilarie, Tigrul, care o ajuta sa-si ascunda identitatea, si il cunoaste pe Wentai, care afla adevarul, dar de care se indragosteste. O vorba spusa de tatal ei se adevederste, si anume: „Pe campul de lupta nu e loc de sentimente”, si in scurt timp Mulan va plati pentru naivitatea chemarii sufletului. Filmul urmareste cariera stralucita a acesteia in armata Wei-ului de-a lungul a 12 ani de razboaie.
O excelenta productie epica care poate fi oricand pusa alaturi de un „Red Cliff”, „Warlords” sau ” Three Kingdoms: Ressurection of the Dragon”, filme care au facut cinste cinematografiei chineze in ultimii ani. Remarcabila este prestatia lui Vicky Zhao, care reuseste sa dea personalitate eroinei principale, si sa pastreze acea apreciere populara de care Mulan se bucura in China. Cu toate ca eroina este descrisa ca o experta in artele martiale, existand chiar o scena pe la inceputul filmului care subliniaza aceasta indemanare a ei, filmul nu exagereaza puterile acesteia, nici nu se transforma intr-un film de arte martiale. Ele lipsesc cu desavarsire, in afara scenei amintite. Scenele de lupta nu se ridica la nivelul celor din „Red Cliff” – unde sunt veritabile opera de arta -, insa nu trebuie uitat ca Jingle Ma s-a lansat in lumea buna a filmuluicu „Fly Me to Polaris”, o drama romantica despre iubire. S-ar putea spune ca subiectul perpetuu al filmelor sale – iubirea- isi gaseste un adapost confortabil in aceasta productie epica asteptata cu sufletul la gura. Si filmul nu dezamageste.
Craciun fericit tuturor !
Time Between Dog and Wolf (2007) – episodul 4
Soo Hyun nu se poate trece peste intalnirea cu ucigasul mamei sale, si decide sa plece in Thailanda, sa il gaseasca, cu ajutorul informatiilor aflate despre Cheonbang, ca agent de securitate. Nu anunta pe nimeni ca pleca, unica persoana care afla din intamplare e Ji Woo, care lasa totul la o parte si pleca cu el. Soo Hyun nu reuseste sa scape de ea si de aceea se preface ca ia totul usor, dar pe ascuns ia legatura cu cineva care il poate duce la Cheonbang. Insa ca planul lui sa reuseasca are nevoie de informatii secrete din baza de date a NIS, si pentru asta apeleaza la Min Gi. Va accepta Min Gi sa fure pentru el informatiile din baza de date a NIS, riscand totul ? Va reusi Soo Hyun sa il gasesca pe ucigasul mamei sale ?
Dance, Subaru ! (2009)
Adaptat dupa un popular manga cu acelasi nume, „Dance, Subaru !” este o poveste motivanta despre auto-implinirea unei tinere balerine in fata adversitatii vietii si a oamenilor. Filmul are in scaunul regizoral un scenarist si regizor consacrat odata cu Sleepless Town si Magic Kitchen, nimeni altul decat Lee Chi-Ngai. Iar in rolul principal a fost distribuita o vedeta in plina ascensiune, cautata nu doar in lumea filmului pentru frumusetea ei, Meisa Kuroki (din Crows Zero si sequel-ul, si, recent din Assault Girls). Dupa succesul pe banda rulanta al unor filme hollywoodiene inspirate din street-dance (Make it Happen sau Step Up), a sosit timpul ca Asia sa ofere la randu-i o productie de gen, putin mai eleganta si mai stilata decat realizarile americanilor, prin intermediul baletului si a legendarei partituri a Lacului Lebedelor. Dance, Subaru ! e, de fapt, un efort pan-asiatic, fiind vorba de o co-productie intre Japonia, Hong Kong, Coreea si Singapore. Si e mai mult decat un simplu film despre dans. E un film ce insista pe evolutia unui caracter – din copilarie pana la varsta maturitatii, a unei tinere care isi urmeaza visul datorita unui talent iesit din comun, nu doar printr-o infruntare pe o scena de dans, ci ca o metafora a auto-devenirii.
Subaru si fratele ei geaman, Kazuma, viseaza sa devina balerini chiar daca tatal lor nu e de acord cu asta. Dupa un eveniment tragic, baletul devine pentru Subaru singura bucurie si se daruieste cu totul acestei pasiuni. Viata ei se schimba definitiv cand o cunoaste pe proprietara unui cabaret care ii recunoaste talentul si ii indruma primii pasi. Pentru a deveni balerina profesionista, Subaru se inscrie la un concurs international de balet de la Shanghai. Castigarea acestui concurs i-ar fi deschis usile oricarei companii de balet asigurandu-i si o bursa. Acesta este insa un prilej nu numai de a se afirma ci, mai important decat orice, de a descoperi alaturi de colegele sale de competitie ce e prietenia dar si tradarea si ce inseamna autodaruirea si sacrificiul ca dansatoare.
Filmul e o veritabila lectie de viata. Sau mai degraba o inlantuire de lectii de viata: Subaru are o copilarie tragica, iar tatal ei vede in lectiile de dans pe care fetita le doreste un lucru „trivial”, acesta visand ca fiica ei sa urmeze o facultate serioasa. Cunoscand o fosta balerina ce-si deschisese un cabaret, Subaru gaseste o a doua casa in acel loc rau famat, unde incepe sa-si manifeste personalitatea si sa-si cizeleze talentul nativ in a dansa. La un moment dat, ai impresia ca Subaru este o metafora a vietii de zi cu zi: sunt momente in care suntem vedete si altii ne admira si ne urmeaza exemplu, si sunt momente in care noi invatam de la altii. Sunt momente in care geniul fiecaruia trebuie sa se manifeste individual, si momente in care trebuie sa se manifeste ca parte a unui colectiv. O poveste speciala despre prietenie, gelozie, ambitie si sacrificiu, pusa foarte bine in scena de regizor, si interpretata ireprosabil de Meisa Kuroki. O productie peste orice alt film de gen facut la Hollywood, plina de sensibilitate si invataminte, a carei vizionare nu poate decat sa incante.
Time between Dog and Wolf (2007) – episodul 3
Soo Hyun si Min Gi si-au inceput activitatea ca proaspeti agenti ai Serviciului National de Securitate (NIS) coreean. Detasat pentru o vreme la aeroportul international din Seul, Soo Hyun suspecteaza ca unul din calatorii tocmai sositi in Coreea este un interlop mult asteptat de banda Paianjenilor din Seul, dar nu poate dovedi nimic. El nu stie ca omul acela e pentru el mai important decat isi poate imagina. Insa cum surse tot mai credibile indica ca Cheonbang-ul vrea sa intre pe piata coreeana a drogurilor, o echipa NIS trebuie sa culeaga cu mijloace specifice de ascultare, informatii certe asupra tratativelor ce se desfasoara in lumea interlopa. Din echipa face parte si Soo Hyun, care nu stie ca aceasta prima misiune ii va aduce schimbari radicale si tragice, care vor reinvia fantomele trecutului pe care il credea mort.
Floating Landscape (2003)
Regizat de Carol Lai Miu-Suet („The Third Eye”, „Naraka 19”), „Floating Landscape” este un film cu adevarat de arta, cu cateva mici concesii cu tenta comerciala. Dramatic prin excelenta, filmul beneficiaza de o locatie mirifca (Qing Dao din China) si de o poveste sentimentala si sensibila deopotriva. Sub aspectul artei, trasatura caracteristica a filmului e lent redata, metodic explorata intr-un decor pastoral unic si credibil. Sub aspect comercial, filmul beneficiaza de o distributie atractiva, cu 2 nume mari ale filmului din Hong Kong: Ekin Cheng (Divergence, Heavenly Mission, The Storm Warriors II) si Karena Lam (Kidnap, Claustrophobia, Silk). Acestora li se adauga grafica popularului scenarist-artist Jimmy Liao, care da o pata de originalitate si culoare productiei si ideilor regizorului. Filmul a castigat 2 premii, avand si 4 nominalizari la a 23- a editie a Hong Kong Film Awards.
Maan (Karena Lam) este o tanara din Hong Kong care calatoreste spre Qingdao, tinutul natal al raposatului ei prieten, Sam (Ekin Cheng). Sam era un meritoriu artist , care are, insa, un sfarsit tragic in fata unei boli necrutatoare. Totusi, inainte sa moara, acesta ii lase prietenei sale un peisaj desenat de mana. Peisajul pare a fi o locatie necunoscuta, care aparent l-a bantuit pe Sam in ultimele sale clipe de viata, iar Maan merge in Qingdoa pentru a gasi locul din peisajul „plutitor”. Aici il cunoaste pe postasul orasului, alaturi de care descopera pas cu pas trecutul fostului ei prieten, dar si o lume cum nu si-a putut-o inchipui vreodata… pentru ca si postasul, la randu-i, este un artist.
Singurul lucru ce poate fi reprosat acestui film este atmosfera pe alocuri artificiala, parca preluata dintr-un film hollywoodian; parca personajele nu sunt lasate sa se manifeste in mediul lor, in universul lumii in care traiesc. O productie artistica deosebita, care a refuzat sa se limiteze la un buget redus, asa cum initial propusese un producator cunoscut, Joe Ma; in cele din urma a fost facut cu un buget destul de mare, care si acela a fost depasit, si cu un alt producator. 
Filmarile s-au facut in China, unde costurile au fost mult mai mici decat in Hong Kong, iar scena copacilor infloriti – care e importanta in film – a fost creata dupa ce insasi regizoarea a gasit locatia ideala. Din pacate peisajul nu a tinut prea mult timp, astfel ca in curand locatia a trebuit schimbata. De asemenea, editarea filmului a durat 6 luni (neobisnuit de mult pentru o productie facuta in Hong Kong). In cele din urma, a rezultat un film in care simti emotia pretutindeni, in toate lucrurile si in toate amanuntele.
O drama psihologica deosebita, un film despre o pierdere ireparabila, si, dincolo de orice, un film despre speranta, incredere, o poveste simpla insa cu o mare incarcatura emotionala.
Time between Dog and Wolf (2007) – episodul 2
Soo Hyun scapa ca prin urechile acului de la moarte, dar asista cu groaza la uciderea mamei sale, de catre un mascat, fara sa stie ca acesta e chiar tatal micii sale prietene. Ramas orfan, este dus in Coreea de Prietenul mamei sale, dl Kang care il adopta si il creste impreuna cu propriul lui fiu, Min Gi. Desi sunt de aceeasi varsta, baietii se cearta mereu, fiindca Soo Hyun, cu sufletul ranit este primit cu dusmanie de doamna Kang si are mari probleme de adaptare. Insa pana la urma metodele severe de educatie ale domnului Kang isi ating telul, si copiii ajung sa se imprieteneasca.
Anii trec si ii regasim pe cei doi baieti maturi deja, la varsta afirmarii si realizarii profesionale, doua personalitati diferite, doi tineri inteligenti si capabili care au pasit pe urmele parintilor lor… Numai ca acea cale pe care au mers parintii e o cale plina de sacrificii si suferinta. Sunt tinerii nostri pregatiti pentru ea ? Mai ales ca o umbra neagra incepe sa se intinda peste viata lor: Cheonbang-ul si-a intins tentaculele pana in Coreea…
Time between dog and wolf (2007) – episodul 1
O femeie vaduva, de origine coreeana numita Kan Cha Na traieste la Bangkok impreuna cu fiul ei Soo Hyun. Ea este procuror al statului thailandez si are misiunea de a demasca una din cele mai mari si mai periculoase bande din Thailanda, numita banda Cheong, sau Cheonbang. Pe neasteptate, in ajutorul ei vine unul din directorii adjuncti ai Serviciului National de Securitate a Coreei de Sud, profesorul Kang precum si un membru al bandei, care vrea sa termine cu viata murdara. Fiul lui Kan Cha Na, Soo Hyun, neglijat de mama lui, hoinareste mereu prin oras, si astfel o cunoaste pe mica Ari cu care se imprieteneste, dar si pe tatal acesteia, care este un proeminent sef al temutei bande. Cei doi copii devin tot mai buni prieteni, iar parintii lor tot mai inversunati dusmani…
Inlantuiti in catusele implacabile ale destinului, copii si parintii intra in ritmul tot mai aberant si ucigator al unor intamplari in care prietenia si loialitatea se impletesc cu ura si tradarea.
Aladin (2009)
„Aladin” este o ecranizare moderna a basmului clasic cu acelasi nume, in care povestea este adusa intr-un prezent la randul sau imaginar. Este o tentativa indrazneata a regizorului Sujoy Ghosh, care aduce in prezent un basm arhicunoscut, cu ajutorul unor efecte vizuale fara prezedent in industria bollywoodiana. Cu tot acest efort si cu toata viziunea novatoare, criticii sunt de parere ca acesta a esuat in scopul sau: emotional, povestea romantica e zero, iar scenariul e sec si plicticos. In ciuda acestor lipsuri, plusul in acest film e adus de prestatia actorilor: superstarul Amitabh Bachchan in rolul Geniului este sublim. Ritesh Deshmukh se potriveste perfect rolului tanarului adolescent ratat Aladin, avand un rol perfect interpretat, in timp ce Sanjay Dutt, interpretul personajului negativ, este in mare forma. In rolul principal feminin, debuteaza pee crane Miss Sri Lanka 2006, Jaqueline Fernandez, care are o prezenta scenica superba, fiind nu doar atractiva ci si foarte expresiva.
Aladin Chatterjee traieste intr-un oras fictiv din India contemporana. El este un orfan terorizat inca din copilarie de banda unui anume Kasim. In sa in viata lui apare o anume Jasmine, care ii da un alt curs acesteia in momentul ii care ii da o lampa fermecata, ale carei puteri sunt identice celei arhicunoscute din basmul Aladin. Lampa il aduce in viata lui Aladin pe Geniu (Amitabh Bachchan), un star rock de pe vremuri disperat sa-i indeplineasca lui Aladin 3 dorinte, pentru a-si incheia contractul cu lampa fermecata. Dar totul ia o turnura neasteptata cand apare la orizont adevarata amenintare, fostul Geniu al lampii, Stapanul Inelului. Cu ajutorul lui Jasmine, Aladin si Geniul colaboreaza impreuna pentru a invinge Stapanul Inelului.
In ciuda parerilor negative ale criticilor, care oscileaza intre „Aladin esueaza sa incante” si „Aladin e o deceptie”, filmul ofera peste 2 ore agreabile in compania unor actori bine cotati, care dau proba talentului lor, a unor imagini bine editate si a unor efecte speciale fara precedent in India. Coloana sonora, ca de obicei, incanta, Amitabh Bachchan facand duet cu mai multi interpreti indieni. O productie de vizionat in familie, ideala pentru deconectare.
Thirst (2009) (subtitrare in limba romana)
„Thirst” a fost filmul anului in Coreea de Sud. Regizat si scris de Park Chan-wook, filmul e o adaptare libera dupa romanul lui Emile Zola, „Therese Raquin”. Filmul a fost nominalizar la Palme D’Or in acest an si a castigar Premiul Juriului la acelasi festival de la Cannes. Filmul a avut peste 11 milioane de dolari incasari in Coreea, strangand peste un million de spectatori in salile de cinematografe. In rolurile principale, cu 2 prestatii de exceptie, au fost distribuiti Song Kang-ho (colaborator apropiat al lui Park, o figura emblematica pentru filmul coreean contemporan, cu roluri in „Shiri”, JSA”, :Memories of Murder” sau, mai recent, „The Host” ori „Secret Sunshine”) si Kim Ok-bin, vedeta serialului Over the Rainbow si a lung-metrajelor Dasepo Girls si The Accidental Gangster, care a castigat in acest an premiul pentru cea mai buna actrita pentru rolul din „Thirst” la Festivalul International de film fantastic din Catalonia. Dupa spusele lui Park, filmul trebuia sa se numeasca initial „The Bat”, pentru a accentua sinistrul, insa, a spus acelasi regizor, „nu este vorba doar de vampiri. Este un film despre pasiune si despre un triunghi amoros. Simt ca e ceva oarecum unic, pentru ca nu e doar un thriller si nici doar un simplu film horror, ci, in acelasi timp, si o ilicita poveste de dragoste”. Filmul este crontroversat nu atat prin faptul ca este primul film coreean care sparge bariera tabu-ului acestei cinematografii legat de nuditatea frontala a unui personaj masculin, cat prin reactiile vehemente starnite de pozitia Bisericii Catolice la adresa realizatorilor filmului, care in mod direct, sustinea aceasta, i-a afectat imaginea.
Parintele Hyun, membru al Bisericii Catolice din Coreea de Sud, este un om pasionat de meseria sa si de acordarea de ajutor oamenilor sarmani si disperati. Orfan de mic, acesta s-a dedicat cu pasiune slujirii Domnului, sub obladuirea unui calugar orb. Insa in momentul in care mai multe persoane dragi mor din cauza bolilor acestei lumi, Hyun decide sa mearga in Africa, la laboratoarele Emmanuel. In aceste laboratoare parintele Emmanuel a reusit, la vremea lui, sa gaseasca partial antidotul pentru un virus mortal, numit Virusul Emmanuel. Daca populatia africana nu a mai fost afectata de virus, in mod straniu i-au cazut victima misionarii caucazieni si asiatici. Pentru a gasi un antidot, Hyun se ofera voluntar intr-un experiment. I se injecteaza virusul si apoi un antidot, dar, cum era de asteptat, moare. In scurt timp, insa, revine la viata… ca vampir.
Un film pe care doar maiestria talentului unui mare regizor precum Park Chan-wook il putea pune atat de stralucit in scena. Un film care nu iese din tiparul obisnuit al productiilor marca Park Chan-wook, extrem de violent, presarat din plin cu umor negru si un comic de situatie amar si bizar, impletit cu ironii fine. Insa „Thirst” este in primul rand o opera de arta desavarsita, pornind de la indicatiile regizorale, jocul actorilor, scenariu, pana la imagini exceptional de bine redate, un montaj si o coloana sonora de nota 10. O adevarata bijuterie cinematografica ale carei sensuri cinefilii adevarati le vor savura dintr-o sorbire, dincolo de controversele pe care subiectul in sine le ridica. Recomandat doar unei anumite categorii de consumatori, si, evident, interzis minorilor.
Megane (Glasses) (2007)
Naoko Ogigami, regizoarea filmului „Megane” („Glassess”), este o figura apreciata in lumea buna a filmului, atat la nivel international cat si in Japonia. Filmul „Barber Yoshino”, scris si regizat de Ogigami (39 de ani) a castigat o mentiune speciala la Berlin, in 2004. Acest prim succes international a regizoarei japoneze aflata, pe atunci, la al doilea sau film din cariera, a continuat 4 ani mai tarziu cu „Megane”, care a obtinut o nominalizare la Sundance, pentru Marele Premiu al Juriului, si a castigat premiul Manfred Salzgeber la Berlin. Ogigami nu a urmat calea traditionala pe care o urmeaza cineastii japonezi; dupa un program experimental in Statele Unite, a revenit in Japonia pentru a face filme artistice, si a gasit o industrie mai mult decat primitoare. Succesele au inceput sa apara: „Barber Yoshino” i-a adus prima mentiune la nivel international. „Love is 5-7-5 !” a pregatit calea spre un nou succes, urmatorul sau film – „Seagull Dinner” atingand un neasteptat varf sub aspect comercial. Popularitatea acestui din urma film a incurajat-o pe regizoare sa spuna o poveste mult mai cu subinteles decat orice tentativa comerciala anterioara. Asa s-a nascut „Megane”.
Taeko, o femeie trecuta de prima tinerete, probabil o neinsemnata functionara intr-una din numeroasele companii japoneze, ajunge in concediu pe o insula mirifica. Rupta de civilizatie, aici e departe de stresul unei zile din jungla de asfalt, nu are semnal gsm si, stangaci, tradandu-si constitutia firava, taraste dupa ea o valiza de calatorie cu lucruri de care poate niciodata avea nevoie intr-un asemenea loc. Aici nimereste la o pensiune pierduta in pustietate, unde cunoaste oameni, locuri si obiceiuri stranii. Dimineata se trezeste in sunetul exercitiilor bizare facute pe plaja de putinii locuitori ai insulei – un fel de ritual hazliu de multumire inchinat soarelui -, iar amiaza i se pare straniu sa stea pe o bancuta si sa consume gheata privind marea. Se trezeste, brusc, intr-un veritabil labirint invizibil, asemeni personajului lui Lewis Carroll, Alice, ratacind dintr-o situatie stranie in alta. In scurt timp isi face prieteni din acei putini oameni ciudati pe care ii cunoaste, si reuseste sa invete ilogicul logicului insulei. Si nu in ultimul rand, invata sa… „asfinteasca”.
Un film minunat, care trezeste in sufletul fiecarui spectator dorinta de a evada, de a lasa sufletul sa se manifeste in deplinatatea vointei sa. „Glasses” este un film care nu ofera raspunsuri usoare la intrebarile pe care in mod firesc fiecare va fi tentat sa si le puna, dupa vizionare sau pe parcursul ei. In fapt, filmul nu ofera nici un fel de raspuns. Nimic nu pare a perturba linistea si starea de reverie in care intri odata cufundat in peisaj, impreuna cu personajul. Ai impresia ca te afli intr-o alta dimensiune, in care nu exista conflicte, si in care nu conteaza ce esti in viata de zi cu zi. Exista un moment, in film, in care Taeko se intereseaza de viata de zi cu zi din lumea reala a celorlalte personaje, insa primeste niste raspunsuri evazive si nu mai insista. Realizeaza ca nu are motive sa o faca, pentru ca pe o insula aproape pustie tacerea meditativa e cel mai important mijloc de comunicare. Peisajele care ti se pun in fata par niste picturi idealizate a caror frumusete te lasa fara cuvinte sit e face sa intelegi de ce tacerea e cel mai bun mijloc de comunicare.
„Glassess” nu este un film pentru cei ce cauta o drama intense sau un film cu o actiune cat de cat inchegata. Actiunea, atat cat exista, se petrece de-a lungul meselor luate impreuna de personaje, fiecare fiind mai tentanta decat precedenta, si apropriind mai mult personajele unele de altele. Cu un umor discret, asistam la o adevarata meditatie a sufletului intr-un loc in care mintea e condamnata la tacere. O opera de arta care pentru necunoscatori poate parea plictisitoare, insa pentru adevaratii cinefili – un adevarat festin.
The Warrior and the Wolf (2009) (subtitrare in limba romana)
„The Warrior and the Wolf” parea filmul cu toate atuurile pentru un mare succes de box-office. Un regizor cunoscut, laureat cu 9 premii in intreaga sa cariera – Zhuangzhuang Tian, realizatorul lui „Springtime in a Small Town”, „The Last Eunuch” sau „The Blue Kite”, toate premiate la mari festivaluri internationale de film. Actori de prima mana – cunoscuta Maggie Q (Three Kingdoms: Resurrection of the Dragon, Mission: Impossible 3, si alte cateva productii hollywoodiene de succes din ultimii ani) si Joe Odagiri, superstarul japonez din Mushishi, Dream sau Shinobi. Un scenariu scris dupa o povestire a unui japonez, Yasushi Inoue, care la o prima vederea parea atragator. Nu in ultimul rand, putem adauga si talentul de fost cameraman al regizorului Zhunagzhuang, care se vede pe durata intregului film prin scenele generale extraordinar de bine filmate. Si totusi, toate aceste atuuri nu au asigurat succesul la public al acestei pelicule.
Cu mii de ani in urma, in zonele de granita ale Chinei stravechi, triburile nomade se aflau intr-un razboi continuu cu Curtea imperiala. Generalul Zhang (Jo Odagiri) pazea de peste un deceniu trecatoarea spre muntii Kunlun, un punct strategic important. Odata cu prima zapada, soldatii erau lasati la casele lor, urmand ca in primavara sa revina la datorie in slujba Curtii in acest indepartat bastion natural. Demoralizat in urma unei infrangeri, generalul Zhang ajunge intr-un sat apartinand tribului Harran, despre care se spunea ca este blestemat. Aici intalneste o vaduva (Maggie Q) pe care o siluieste, insa ura dintre cei doi se transforma brusc intr-o puternica iubire. Desigur, interzisa de un blestem.
Un film in care limbajul care predomina este cel vizual, dialogul fiind aproape inexistent sau complet inexpresiv. In acest film vorbesc imaginile si cam atat. Pe alocuri scenele sunt filmate in locuri intunecate incat spectatorul greu desluseste ce se intampla. Conflictul este unul interior, insa personajele sunt foarte slab creionate. Nu exista un personaj de care spectatorul sa se ataseze, eventual poate doar de peisajele minunat redate. Scenariul este bun, insa regizorul nu reuseste sa stabileasca o continuitate a temei principale a filmului, deseori spectatorul avand impresia ca s-a ratacit in pustietate, asemeni personajului demoralizat foasrte sters portretizat. Un film deloc comercial, insa nici finalul sau nu justfica mijloacele utilizate pentru a se ajunge la el. Nu e un film de urmarit pentru fanii in cautare de scene de lupta sau costume de epoca care sa-ti taie rasuflarea. Pentru acestia, „Warlords” este alternativa. Pana si pentru cealalta categorie de cinefili, acest film poate ramane o mare enigma. In nici un caz nu este nu „must see”; mai degraba una din cele mai dezolante pelicule de epoca chinezesti din ultimul deceniu. Daca aceasta ecranizare ar fi fost realizata de japonezi, probabil ar fi fost o capodopera. Ecranizata intr-o alta cinematografie decat una fidela gandirii scriitorului (care este japonez), exista riscul de a nu se reusi transmiterea atmosferei pe care un clasic precum „Ballad of Narayama” a reusit atat de bine sa o redea. Din nefericire, exact asa s-a intamplat cum realizatorii nu se asteptau.
Cow (2009) – subtitrare in limba romana
Intamplator sau nu, 2009 este, dupa zodiacul chinezesc, anul Boului sau al vacii. In acelasi an 2009, producatorii chinezi au lansat un film care poarta acelasi titlul, „The Cow”, cu ocazia implinirii a 60 de ani de la fondarea Republicii Populare Chineze. Filmul a fost prezentat in cadrul Festivalului international de film de la Venetia din acest an. Povestea emotionanta a fost regizata de regizorul celei de-a sasea generatii de cineasti, Guan Hu, membru al Changchun Film Group. Pentru necunoscatori, Changchun Film Group este, practic, prima companie de film din China, pe umerii careia s-a cladit istoria filmului chinez. Nascuta in timpul ocupatiei militare japoneze din timpul celui de-al doilea razboi mondial, aceasta companie – specializata cu precadere pe filme de razboi – a ajuns sa dea cea de-a sasea generatie de cineasti, acestia reflectand in prezent, ca urmare a etatizarii sale, in principal teme sociale, filme de arta si despre traditiile Chinei, nefiind specializata pe productii comerciale. Totusi, cu „Cow”, compania pare a-si schimba orientarea, fiind desi actiunea filmului se petrece in timpul celui de-al doilea razboi mondial, subiectul e tratat cu umor si ironie, impresionand prin sinceritatea taririlor personajului principal.
In iarna lui 1940, taranul Niu Er are nesansa de a primi sarcina impovaratoare de a proteja vaca olandeza a satului, care furniza lapte soldatilor raniti. Pana si in momentul in care toti satenii sunt masacrati de trupele japoneze de ocupatie, Niu Er ramane devotat protejarii vacii. Loialul Niu Er trece printr-o multime de peripetii: incearca sa-i pacaleasca pe soldatii japonezi, ii flamanzeste pe refugiatii chinezi ce incearca sa profite de vaca pentru un strop de lapte datator de energie si incearca sa evite lacomia unor talhari lipsiti de scrupule si cu stomacul gol ce intentioneaza sa macelareasca vaca pentru carne. Trecand impreuna prin aceasta serie de intamplari pe alocuri hazlii si tragice in acelasi timp, intre Niu Er si vaca se stabileste o legatura puternica, care il face pe Er sa fie in stare sa-si sacrifice viata pentru salvarea vietii animalului.
Umor chinezesc cat cuprinde, dramatism si o poveste originala impresionanta care vor delecta la maxim amatorii de film asiatic de calitate.
Iljimae (2009) – episodul 20
Dupa un episod plin de clarificari, il regasim pe Iljimae in plina actiune. Are acum alaturi de el oameni de incredere impreuna cu care poate tese un plan detaliat de penetrare in ultima citadela unde se poate ascunde adevarul atat de mult cautat – Palatul.
Dupa ce patrund cu succes in resedinta regelui, el si tovarasii lui isi duc la indeplinire planul pas cu pas. Insa in timp ce scoteau din magaziile regale un transport de alimente, dau nas in nas cu insusi regele, care il recunoaste pe tanarul cu ochi vioi care a cerut dreptate. Insa acesta nu se dezminte nici de data asta si reuseste sa il induca in eroare pe suveran si sa scape basma curata.
Shi Hoo este insa in garda. In sufletul lui dorinta de a-l prinde pe talhar e si mai mare acum, cand stie ca Soe Dol a murit din cauza acestuia, si faptul ca a aflat ca sunt frati pare sa il indarjesca si mai mult.
Iljimae se apropie tot mai mult de aflarea marelui secret, dar pe urmele lui sunt adversari inversunati si bine pregatiti…
