Incercarea de evedare a lui Chun Soo pare a reusi, intr-o prima faza. Insa fugarii sunt incercuiti pe munte, iar soarta lor este crunta. Odata decapitata Fratia Spadei, lucrurile ar fi trebuit sa reintre in normal. Insa nobilii incep sa paraseasca capitala de teama zvonurilor ca ar exista supravietuitori din Fratia Spadei, care vor dori sa se razbune. Haosul s-a instalat in capitala, iar vardistii opereaza arestari din randul membrilor familiilor celor fin Fratie. In fata acestei situatii, Comandantul Suh solicita sa I se incredinteze rezolvarea problemei. Dupa principiul „un tigru poate ucide fiare salbatice, o vulpe poate aduce doar iepuri”, unchiul isi neglijeaza nepotul si ii da mana libera, surprinzator, lui Suh, sa resolve problema.
Dong Yi a devenit, intre timp, o fugara. Urmarita de toata lumea, ea este silita sa se ascunda pe sub poduri sau prin case parasite, dupa ce fusese alungata de acasa, de vardistii care o cautau. In fuga ei, ea da intamplator peste prietenul ei, Gaeduara, care ramasese si el orfan. In fata acestei situatii, cei doi incearca sa scape cu viata si vor apela la ajutorul prietenei lui Dong Ju.
Prezentare realizata de cris999
Naoto Takenaka, regizorul lui „Yamagata Scream”, este unul din cei mai cunoscuti si apreciati actori japonezi in viata. A jucat in peste 150 de filme, este un cunoscut comediant, si, din 1991 a inceput sa regizeze si filme. Nu are multe la active, insa pentru filmul de debut „Muno no hito” (1991) , „119” (1994) si „Tokyo biyori” (1997) a fost recompensat cu premiul pentru cel mai bun regizor, fara a mai aminti faptul ca la filmul de debut ca regizor a castigat premiul FIPRESCI la Venetia. Actor talentat si un regizor pe masura, Takenaka (pe care cinefilii din Romania l-au putut vedea recent in trilogia „Twentieth Century Boys”, „Shinjuku Incident”, sau in seriale precum „Nodame Cantabile” sau „Hotelier”) regizeaza o comedie cu accente parodice despre… zombie si calatori in timp. Am putea spune despre „Yamagata Scream” ca este un „Les Visiteurs” in varianta japoneza, cu o nota aparte de umor tipic japonez si de originalitate.
Noul prim-ministru e primit cu mari sperante de alegatori, rata partidului urca ametitor in sondaje, si toatã lumea pare multumita. Miyama-san e desemnata ca secretara principla si are de luptat cu birocratii care ii sunt dati in subordine. Asakura-sensei il numeste ca secretar guvernamental pe Kanbayashi-sensei, in care are toata increderea, iar acesta profita fara scrupule de situatie. El impune tanarului prim-ministru o echipa de ministri aleasa de el, si convoaca sedinte neoficiale de guvern, in care discuta cu acesti ministri strategia de guvernare optima partidului si mai putin optima poporului.
Era in al 13-lea an al domniei regelui Injo, in Joseon, cu un an inainte ca acesta sa fie invadat de catre dispretuitul imperiu Qing, considerat de localnici barbar. In tarã coruptia, conspiratia si intriga au luat o amploare inimaginabila, si oamenii simpli erau fara aparare in fata hotilor care profitau de haosul din tara. In acel timp, in capitala Joseonului, Hanyang, doua bande rivale de raufacatori isi disputau puterea si se anagjau in dispute sangeroase. Se încaierau pe strazi, chiar si-n toiul zilei. Daca guvernantii ar fi incercat sa ii aresteze chiar si cu jumatate din incrancenarea ce o puneau in politica, nu ar mai fi fost atata varsare de sange. Insa rivalitatea dintre cele doua bande era sa ia o noua turnura, prin racolarea in banda Bongseoni a unui urias crud si invincibil,care insa ataca nu numai membrii bandei rivale, ci si oamenii nevinovati. Eruditul Seon-Dal si micul lui insotitor Cha-Dol privesc cu groaza aparitia monstrului, pregatiti de moarte. Insa brusc, in carciuma unde se intamplau cele povestite, apare din senin un tanar care il pune la punct pe monstru, umpland de uimire pe cei doi martori ai scenei, si lasandu-l fara grai pe ofiterul gardienilir, Gu Ja-Myeong.
Tanarul parlamentar Asakura este ametit de propunerea lui Kanbayashi-sensei de a candida pentru presedintia partidului. Intrucat partidul Seiyu e majoritar in parlament, asta inseamna automat ca presedintele devine si prim-ministru. Miyama-san e si ea siderata, si nu intelege nimic. Dar Kanbayashi-sensei pare sincer, el anunta cu seninatate presei sprijinul sau pentru un candidat tanar si de viitor. Si intra-adevar, numarul de semnaturi pentru depunerea candidaturii se strange usor, desi singurul care il cunoaste mai bine dintre cei ce il nominalizeaza e Ubukata-sensei, care e tot ata de tanar si plin de vise ca si Asakura. Miyama-san primeste misiunea de a-l ajuta sa faca fata disputelor televizate si intalnirilor cu ceilalti candidati, pentru a convinge membrii partidului a il voteze, cu atat mai mult cu cat ceilalti doi candidati sunt persoane cu experienta politica si influenta mare in partid.
Tatal lui Dong Yi si fratele acesteia, Dong Ju, sunt arestati de vardisti in urma cursei in care cad. Acestia sunt acuzati de uciderea Sfetnicului regelui, nimeni altul decat tatal Comandantului Sigurantei. In drum spre temnita, Dong Yi ii zareste pe cei dragi incatusati si legati fedeles, insotiti de gardieni in mijlocul multimii. Fara a-i pasa de faptul ca si-ar putea dezvalui identitatea, Dong Yi ii striga, punandu-si viata in pericol.
Dong Yi dispare si adevarul incepe sa iasa la iveala. Tatal ei, umilul manipulator de cadavre, este nimeni altul decat capetenia Fratiei Spadei. Acesta incearca sa-si mobilizeze oamenii in vederea gasirii lui Dong Yi, despre care se crede ca a cazut in mainile conspirationistilor. Insa destinul este schimbator, si niciodata nu tine doar cu cei care se cred stapanii lui. Roata destinului se invarte neincetat si ofera unele din cele mai neasteptate surprize.
Asakura Keita este ametit de lumea in care a intrat si de facilitatile de care e inconjurat un parlamentar, dar din fericire o are langa el pe Miyama-san sa il indrume si sa il ajute. Paseste pe treptele Parlamentului cu sufletul unui vizitator, nu cu aplombul unui parlamentar si totul il mira si uimeste. Ceremonia de investire e simpla si discreta, insa este primit cu simpatie de primul-ministru, care il foloseste pentru a evita intrebarile indiscrete ale ziaristilor, dar si de presa, care e cucerita de aerul sau tanar si nevinovat si care il porecleste rapid Printul Parlamentului. Insa Asakura Keita-san nu poate rupe bariera de resentimente din randul parlamentarilor, care nu pot sa il ierte ca a recunoscut public vinovatia tatalui sau privind acceptarea de fonduri ilicite pentru partid. Unicul care se ridica in apararea lui e Kanbayashi-sensei, care are si amabilitatea deosebita de a i-o ceda ca secretara pe Miyama-san, primul ghid de incredere al tanarului invatator ajuns parlamentar, in jungla politicii.
„Rebellion” este unul din filmele de actiune de succes ale anului trecut in Hong Kong. Numele regizorului il recomanda. Herman Lau este nimeni altul decat regizorul mult asteptatului „The Legend is Born – Ip Man”, care va aparea in mai 2010 pe marile ecrane. Lau este si scenaristul acestui film captivant, iar distributia este una solida, cu nume precum Shawn Yue (din „Shamo” si „Invisible Target”) si Elanne Kong (Invisible Target) in prim plan. Proiectul a fost mult timp intarziat, insa se pare ca asteptarea a meritat. Chiar daca spre final, filmul devine putin confuz, el are parte de multe alte lucruri interesante, precum o satira ascutita la adresa politicii triadelor (organizatiile interlope) pusa in scena cu ajutorul unor actori maleabili, dar si multa actiune exploziva.
Un film care aminteste de filmele bune despre lumea interopa si organizarea ei care se faceau pe la mijlocul primului deceniu al acestui secol. Desi filmul are latura lui de dramatism, ramane un film comercial. Daca e un lucru pozitiv sau negativ, ramane ca fiecare sa decida dupa vizionare. Chiar daca filmarile s-au facut acum 2 ani, iar filmul a fost finalizat dupa ce Herman Yau a filmat inca 4 filme, in toamna lui 2009, „Rebellion” ramane o poveste captivanta din lumea interlopa, care ii va delecta pe amatorii acestui gen de filme.
Al 7 an al domniei regelui Sukjong (1681). Un functionar de rang inalt este ucis in timp ce statea la pescuit in mijlocul unui lac, intr-o dimineata de iarna. In scurt timp se dovedeste ca acesta fusese Inspector General in serviciul Tribunalului, iar moartea lui este doar una dintr-o serie de asasinate la adresa unor nobili care s-au produs in aceeasi dimineata. Comandantul vardistilor din regiune se ocupa personal de acest caz, insa principalii suspecti sunt o organizatie secreta rebela, „Fratia Spadei”, aflata demult in atentia lui.
Despre „Future X-Cops” s-a vorbit mult inca de la stadiul de pre-productie, atat pe asiacinefil.com, cat in general in media din Hong Kong. Periodic soseau vesti de pe platourile de filmare, unde cativa ziaristi aveau privilegiul de la vedea pe Regele Divin Andy Lau imbracand sofisticatul costum de super politist al viitorului. Aceste stiri nu au facut decat sa aprinda imaginatia fanilor, iar faptul ca acesta urma a fi primul SF realizat de chinezi dupa tehnologii de ultima ora nu putea decat sa tina pe toata lumea pe jar. Intre timp, Jeffrey Lau a luat-o inaintea realizatorilor lui Future X-Cops si a scos „Kung Fu Cyborg: Metallic Attraction”, insa la data la care acest proiect demara, cel al lui Jeffrey Lau nu era inca conturat. Asta s-a datorat perioadei relativ lungi de post-productie, datorita numeroaselor efecte speciale care impanzesc aproape fiecare scena din film.
Filmul per ansamblu este o comedie, aspectul de science-fiction fiind unul colateral, desi peste tot vezi efecte speciale naucitoare. Daca vezi filmul ca pe o comedie menita a te destine, partea de science-fiction este doar un desert dulce. Dar daca vrei sa incepi masa cu desertul si sa te limitezi la el, raportandu-te la superproductiile americane cu bugete de 2-3 ori mai mari, risti sa ramai doar pe jumatate satisfacut. Filmul asiatic, in esenta lui, se adreseaza trairilor umane si exprimarii sentimentelor, cu accentul pus pe interpretarea actorilor si scenariu. Cine doreste altceva, niciodata sa nu caute un film asiatic; totul paleste in fata acestor reguli nescrise ale acestei cinematografii. Un film simpatic, placut de urmarit, cu umor discret de situatie si cu o intriga consistenta. Si nu in ultimul rand cu surprize, care urmeaza sa el descopere fiecare in parte.
Primul-ministru al Japoniei, dl Ukai este mare amator de tenis si ii place sã joace in compania membrilor guvernului, inconjurat de ziaristi si colaboratori. La una din aceste partide, ministrul internelor si transportului, Kanbayashi-sensei isi trimite secretara, pe dsoara Miyama sa joace tenis in locul lui, pretextand o entorsa a mainii. Din nefericire dsoara Miyama nu stie juca bine tenis si una din loviturile ei provoaca primului-ministru un lumbago mult mediatizat de presa. In spital, primul-ministru si o parte a membrilor guvernului se straduiesc sa minimalizeze efectele accidentului, pentru a nu ingrijora populatia si pentru a nu da loc la speculatii care ar putea duce la accentuarea instabilitatii partidului aflat pe marginea prapastiei din cauza popularitatii sale scazute in randul locuitorilor. Brusc, televiziunea isi intrerupe emisiunea, pentru a anunta un accident tragic: parlamentarul Asakura Mamoto, membru eminent al partidului Seiyu si fiul sau mai mare au murit intr-un accident de avion, in Vietnam. Locul sau ramas vacant in Parlament e de importanta cruciala pentru partid, de aceea Kanbayashi-sensei isi trimite secretara cea descurcareata in teren pentru a gasi rapid un candidat potrivit care sa castige alegerile pentru postul vacant.
„Plastic City” este o inedita colaborare intre cinematografia din Hong Kong si cea sud americana. In ultima vreme s-a vorbit mult de o cplaborare coreeano-neo-zeelandeza, sau de diverse co-productii cu actori asiatici in filme de succes hollywoodiene, insa o co-productie sino-braziliano-japoneza e cu adevarat un lucru inedit. Nelson Yu Lik-wai e la primul film important pe care il regizeaza, domeniul lui de specialitate fiind imaginea, care i-a adus mai multe premii internationale si nominalizari. Regia filmului nu e extraordinara, insa imaginile reusesc pe un fundal sonor specific sa te introduca intr-o atmosfera stranie, la fel ca lumea descrisa in film. In fapt, putem spune ca „Plastic City” reda o farama din „Cidade de Deus”, poate cel mai cunoscut film brazilian din toate timpurile. Filmul surprinde saracia populatiei braziliene, insa dintr-o cu totul alta perspective decat in Codade de Deus, anume cea a lumii contrafacerilor si pirateriei. Nu lipsesc secnele de violenta – uneori exagerata -, fapt care face filmul recomandabil doar pentru publicul adult. In rolurile principale 2 actori mari in tarile lor: Anthony Wong – o legenda vie a filmului din Hong Kong, si japonezeul Jo Odagiri (din „Warrior anf the Wolf” sau „Dream”).
De remarcat coloana sonora, ce reuseste sa redea pe de o parte farmecul Braziliei prin dansurile sale pline de viata si romantism, si pe de alta parte lumea dura a strazii, prin intermediul unor melodii abstracte, parca special deformate. Imaginile sunt un alt punct forte al productiei, in timp ce scenariul pe alocuri nu e suficient de lamuritor, lasand la latitudinea spectatorului judecarea anumitor gesture si atitudini ale personajelor. Una peste alta, „Plastic City” ofera o imagine perfecta a unei societati- cea brazialiana – marcata de coruptie, consum de droguri, piata neagra, violenta, pe fundal de samba. In final suntem invitati cu totii la o meditatie, pentru ca exista multe lucruri profunde care nu se pot spune in cuvinte.
Pentru ca multe lucruri isi afla sfarsitul exact acolo unde au inceput, eroii nostri se intorc in satul Floare de Prun. Sullie este adusa cu forta acolo de Sajun care spera ca in felul acesta sa-l poata ucide pe Jin-ha si sa-si implineasca astfel dorinta oarba de razbunare. Jin-ha vine, desigur, pentru a o salva pe Sullie. Insa ce l-ar putea aduce pe Namgung Junkwang in satucul unde a aflat ce inseamna prietenia si iubirea ?
Yuen Woo-ping este un cascador desavarsit. Cu 7 premii la activ pentru coregrafia scenelor de lupta din filme precum „Crouching Tiger, Hidden Dragon”, „Fearless”, „Kung Fu”, „House of Fury” sau „Kill Bill volume 2”, Yuen realizeaza, de la pupitrul regizoral, o demonstratie de virtuozitate atat in redarea povestii cat si in spectaculosul acestui film – scenele de lupta. In rolurile principale apar figure cunoscute din lumea filmului chinez. Man Cheuk Chiu, un obisnuit al serialelor de arte martiale chinezesti, interpreteaza rolul principal, al unui general indemanatic care ajunge cersetor. Michelle Yeoh, starul feminin din „Children of Huang Shi”, cu roluri secundare in mari succese hollywoodiene precum „Memoirs of a Geisha”, „Crouching Tiger, Hidden Dragon” sau „Babylon A.D.”, interpreteaza rolul principal feminine. Figuri cunoscute au aparitii episodice in aceasta productie: Andy On (din „Bad Blood”), Jay Chiou (cunoscutul interpret si actor din „Treasure Hunter”), Jiang Lu-xia (din „Coweb” si „Bad Blood”, distribuita pentru calitatile extraordinare in artele martiale, noua Jeeja Yanin a Asiei). Acestora li se adauga 2 aparitii surpriza: Feng Xiaogang (da, stralucitul regizor al lui „Assembly” sau „A world without thieves”) si David Carradine, la unul din ultimele sale roluri.
„True Legend” este primul film chinez de arte martiale realizat in tehnologie 3 D. Costurile de productie au fost uriase pentru un film chinezesc. In Hong Kong a avut incasari de peste 1,2 milioane de dolari (ceea ce e mult pentru un film autohton), insa grosul incasarilor au venit din China. Filmul a fost foarte bine vandut peste hotare, in special ca este vorba de regizorul cunoscutelor filme de inceput ale lui Jackie Chan, „The Drunken Master” (1978) si „Eagle’s Shadow” (1978). In 1993, regizorul a realizat „Beggar So”, un film cu un subiect similar, in care Donnie Yen apare ca adversar al cersetorului So. La succesul peste hotare al productiei a contribuit din plin combinatia dintre povestea romantica din „Crouching Tiger…” si cele mai entuziasmante scene de lupta din istoria de aur a filmelor de arte martiale din Hong Kong.
Un film in care patriotismul specific filmelor chinezesti este lasat la o parte in detrimentul sentimentelor si a umanismului. Fiecare scena de lupta este dublata de romantism si momente de tandrete, care au facut filmul nu doar mare, ci si emotionant. „True Legend” este o productie reprezentativa pentru perioada de glorie a filmelor de arte martiale chinezesti. Efectele vizuale socante au avut un mare impact pe piata internationala, multi considerand filmul „o surpriza de nedescris”. Prin aceasta, dar si prin miscari din filmele de actiune contemporane, filmul reuseste sa nu fie nici macar un remake dupa productia din 1993, ci o cu totul alta realizare, distincta, cu personalitate. Fanii a tot ce inseamna frumusetea filmelor de arte martiale chinezesti nu trebuie sa rateze aceasta poveste plina de sensibilitate si spectaculozitate. Nu vor avea motive de regret.
Vestea mortii lui Ah-shin ii umple lui Jin-ha sufletul de durere si de furie. Primul sau gand e sa cucereasca orasul Kang Ju si sa se razbune astfel pe Sajun si pe Jin Wuriang. Dar faptul ca Sullie il asteapta in satul Dor de Casa e mai important decat orice si astfel, primul drum, va fi catre femeia iubita. Ajuns in sat, Jin-ha e intampinat de privelistea dezolanta pe care o lasase in urma razbunarea lui Namgung Junkwang si trebuie sa infrunte din nou durerea pierderii celor dragi.
Dulha Mil Gaya” („I Found a Groom”) este o comedie romantica regizata de Aziz Mudassar, aflat la debut. Pana acum, Mudassar a scris scenarii de film la productii care nu au rupt gura targului, iar la filmul sau de debut in cariera regizorala a avut parte de un scenariu propriu bun si de o aparitie a lui Shah Rukh Khan care ar fi trebuit sa asigure succesul de casa al filmului. Lansat in India pe 8 ianuarie 2010, odata cu „Pyaar Impossible” (in aceeasi zi), filmul a avut un start prost la box-office, insa ulterior a devenit un „hit”, lucru care nu se poate spune de Pyaar Impossible, care a fost un lamentabil esec de box-office. Se vede treaba ca 2 filme de aceeasi factura, lansate in aceeasi zi, nu conving decat daca apare un nume mare in distibutie. Shah Rukh Khan apare aproximativ o ora in film, insa „Dulha Mil Gaya” nu poate fi considerat un film in care el e protagonist. Prezenta lui in distributie a contat in masura in care a dinamizat incasarile la box-office. Rolul principal revine actritei Sushmita Sen, ce a aparut in recentul „Do Knot Disturb”.
Dulha Mil Gaya” este un film dspre relatiile din interiorul unui cuplu si, in general, despre relatiile interumane, si despre schimarile care intervin in momentul in care oamenii se (re)indragostesc. A fost primul film indian filmat in Trinidad/Tobago (aproximativ jumatate din el), in anul 2007, insa finalizarea filmarilor s-a facut abia in 2009, deoarece Shah Rukh Khan nu a avut timp pentru rolul din acest proiect, dar si unei accidentari la umar a megastarului in timpul unei scene de actiune. Peisaje exotice, atmosfera de vacanta, romantism, comedie si putin dramatism intr-un film agreabil care ii va delecta pe fanii filmului indian.
Dorinta nestapanita de razbunare a lui Namgung Junkwang lasa in urma numai pustiu si moarte in satul Dor de Casa. Desi era constient ca daca nu si-ar fi tradat prietenul si nu i-ar fi furat iubita, Jin-ha nu s-ar fi gandit niciodata sa distruga prietenia dintre ei sau sa-i faca vreun rau, Namgung nu ezita sa continuie spirala nesfarsita a razbunarii.
Kang Cheol-woo debuteaza in cariera de regizor cu comedia romantica „Romantic Island”. Nu este insa debutul unui novice, ci al unei personae care a lucrat ca asistent de regie si asistent de productie, iar regia filmului este una foarte reusita si moderna. Ai spune ca acesta a regizat deja o duzina de filme. Dincolo de regie, care are o bila alba, un alt capitol la care filmul exceleaza este scenariul. Scenaristul Lee Jeong-sub (cel care a adaptat anterior scenariile pentru „Rainbow Eyes”(2007) si „Lost in Love” (2006)) reuseste sa aduca un prim plan o poveste interesant spusa, pe 3 planuri paralele care nu s eintrepatrund deloc. Si nu, nu este genul de film impartit in 3 parti, tratand fiecare poveste in parte, ci toate 3 povestile merg in paralel inainte, intr-o armonie aproape perfecta pentru spectator. Nu in ultimul rand, distributia este un mare atu al acestui film. Lee Seon-gyoon (fanii lui Coffee Prince in mod sigur si-l vor aminti pe inaltul si atragatorul Seon-gyoon, cu vocea lui putin mai ciudata), Lee Min-ki (din Haeundae si Dal Ja’s Spring), Lee Moon-shik (Fly, Daddy, Fly, Queen Seon-deok, Damo), Lee Soo-kyeong (din Rainbow Eyes) si Lee Il-hwa (ce a interpretat-o pe mama lui Geom in serialul Iljimae). Filmul a avut premiera in Ajunul Craciunului din 2008, in Coreea, si a fost un succes neasteptat de box-office.
O calatorie minunata alaturi de niste personaje captivante intr-o lume mirifica, greu de uitat. Insula romantica este, de fapt, acel colt de lume unde toate ranile se vindeca, in special ranile sufletesti. O invitatie cu zambetul pe buze la visare, relaxare si uitarea grijilor cotidiene alaturi de niste personaje complexe, care dincolo de drama lor ascund un suflet mare, mereu tanar si aplecat spre bucuria trairii clipei. Un film deconectant, de-a dreptul fermecator, o frumoasa amintire care va ramane un timp in sufletele tuturor asiacinefililor.
