Intr-un final, Jang Woo se reintalneste cu Su Yeon, si nu se mai poate desparti de aceasta. Anterior aflase de la sora lui Su Yeon faptul ca tatal sau murise, insa durerea ii este stearsa de trairea din plin a clipei revederii lui Su Yeon. Cei doi uita de ei, in acele cateva ore cat sunt impreuna, insa despartirea lor este fortata de inrautatirea starii de sanatate a fratelui comunist al lui Su Yeon. Intarziind cateva ore, Jang Woo incalca regulamentul militar si are de suferit consecintele de rigoare. Rivalul sau Tae Ho nu il iarta, asa cum nu a facut-o niciodata, readucandu-l pe Jang Woo intr-o situatie dificila.
In acest episod apare o noua misiune pentru compania eroilor nostri: recucerirea unui deal pe care nord-coreenii isi creasera o veritabila fortareata din care se aude in continuu glasul asurzitor al unei mitraliere rusesti ce secera viata tuturor celor ce incearca sa se apropie de ea. Nici raidurile aeriene americane nu au reusit sa distruga buncarul unde se afla mitraliera, astfel ca acel punct crucial pare imposibil de cucerit. Dar solutia o va avea tot Jang Woo.
Credeati ca „Happy Together” sau succesul american „Brokeback Mountain” (regizat tot de un asiatic) au spus totul in materie de filme gay ? „No regret” vine puternic din urma si poate fi oricand pus alaturi de marile succese de gen de pretutindeni din lume. Desigur, nu este un film pe gustul oricui, nefiind recomandat minorilor datorita limbajului si scenelor explicite de sex, insa are cateva puncte forte care il recomanda iubitorilor de film in general. Regia, semnata de Leesong Hee-il, un debutant la acea vreme, este reusita, scenariul este consistent, solid, performanta actorilor este intense iar emotiile personajelor sunt credibile. In rolul principal apare Lee Young-hoon, un tanar actor debutant, care insa nu a reusit sa paseasca pe calea succesului asa cum a facut-o partenerul sau din acest film, nimeni altul decat Kim Nam-Gil.
Dincolo de tema abordata si realizarea de calitate, „No Regret” ramane unul din filmele care a rezistat de-a lungul anilor in randul productiilor independente reusite facute in Asia si datorita originalitatii scenariului. Iar daca mai adaugam prestatia excelenta a protagonistilor care au reusit sa intre perfect in pielea personajelor implicate in lumea tabu a prostitutiei masculine, ajungem sa avem in fata una din cele mai bune productii de gen realizate vreodata in Asia. Lasand la o parte prejudecatile, „No Regret” se dovedeste o analiza intrinseca plina de forta si dramatism a unei lumi marginalizate de societate, iar cei care se vor dori critici de seama la adresa subiectului acestui film ar fi bine sa tina minte ca un Wong Kar-wai a abordat fara probleme o tematica similara, ramanand un regizor respectat si cautat inclusive la Hollywood. In definitiv si acest gen de filme pot transmite un mesaj prin intermediul celei de-a saptea arte, pe care cinefilii au datoria de a-l percepe asa cum realizatorii si-au dorit-o. Arta cinematografica inseamna in primul rand libertate de exprimare a unor ganduri, trairi, si de transmitere a acestora spre publicul larg. Luati ca atare aceasta pelicula, un „must see” pentru fanii filmelor independente, o realizare deosebita a cinematografiei coreene a zilelor noastre.
Yoo-jin nu are destul curaj pentru o intrevedere cu Min-hyung. Sau Jun-sang ? E un puzzle foarte complicat, caci, nu-i asa, fiecare piesa poate fi o amintire. „Prima data”… o melodie vine ca un arc peste timp si, insotita de un bilet, reinvie trecutul. Sa fie oare indubitabil cheia adevarului, o taina care potriveste ce a fost cu ce este, care rupe valurile de negura ? O strafulgerare, o amintire, apoi alta; minuscule piese din puzzle-ul unei vieti. Clinchetul sunetelor prelinse demult pe clapele pianului deschid larg poarta amintirilor, amintiri la fel de proaspete ca-n clipa cand s-au nascut.
Ajunsa la locul petrecerii, Doamna Chun vede ca toti cei care sunt de partea ei, inclusiv Chun Soo si comandantul Suh, sunt de fata. Nimeni nu lipseste, in afara simpaticului erudit, care insa prin rangul sau nici nu are voie sa participe. Si atunci intr-o strafulgerare, ea intelege ca se pune la cale sustragerea Arhivei Datelor din resedinta sa. Insa e prea tarziu: tocmai cand voia sa plece, regina o opreste cu un ordin si Dong Yi sta ca pe ghimpe pana la finalul petrecerii. Nimeni nu poate parasi locul, si astfel nici insotitoarele ei nu pot sa faca nimic.
Si soseste momentul mult asteptat de catre doamna Shin al inaugurarii galeriei Didin – in varianta fara masca (de sticla). Toata lumea buna din Seul e prezenta la eveniment, diplomati straini, afaceristi, iubitori de arta cu bani, angajati ai Haeshin Group. Desigur, este prezenta intreaga familie Hong, nelipsind pana nici procurorul Park, sotul balbait al lui Tae Ra. Lui Hong Tae Seong ii vine o idee: fiind vorba de o petrecere cu masti, hotareste sa schimbe hainele si masca lui cu cea a lui Gun Wook. Vor iesi o multime de incurcaturi si de intamplari mai mult sau mai putin neprevazute. Un lucrur este cert: autoritara doamna Shin va tremura serios ca petrecerea sa nu-i fie stricata de fiul buclucas.
Din cuvintele spuse de rege, conandantul Suh intelege ca cea pe care o cauta de atatia ani e chiar concubina Chun. Merge la ea sa o intrebe direct, si aceasta nu se mai poate eschiva: recunoaste ca ea e copila cautata.
„Detectivul” (Private Eye) este primul film al regizorului sud-coreean Park Dae Min si a avut premiera in data de 2 aprilie 2009. A fost regele box-office-ului pentru o saptamana si a surclasat filme de calibru, gen Fast & Furious 4 (Vin Diesel) sau Slumdog Millionaire (pelicula premiata cu celebrul Oscar). Distributia e fabuloasa si a influentat in mare masura succesul povestii primului detectiv din perioada tumultoasa a inceputului secolului al XX-lea: Hwang Jeong Min (detectivul Hong Jin Ho), Ryoo Deok Hwan (studentul si viitorul medic Jang Kwang Su), Oh Dal Soo (politistul Oh Yeong Dal), Eom Ji Won (cercetatoarea Soon Deok) si Yoon Je Moon (in rolul gemenilor Eok Kwan si Eung Kwan).
Iubitorii de filme politiste vor avea ocazia sa guste inca o data un produs original al cinematografiei sud-coreene, o mostra de inteligenta colectiva si un exemplu concret al unui scenariu bine gandit. Din pacate, timpul a fost dusmanul cel mai mare pentru acest film, pentru ca multe din ideile sau obiectele sau personajele ce apar pe pelicula, apar dintr-o data, fara suportul pe care celebrul Sherlock Holmes sau stimatul Hercule Poirot l-au avut in miile de pagini scrise de Arthur Conan Doyle si Agatha Christie. De aceea, un occidental va cauta si se va agata de orice, pentru a-si motiva incapacitatea de absorbtie a unei valori diferite. Unii au mers atat de departe incat au spus ca Hong Jin Ho e echivalentul lui Holmes, iar Jang Kwang Su al prietenului John Watson.
Incercand sa salveze de la o recrutare fortata un biet om, Lee Jang Woo este surprins de rivalul sau Shin Tae Ho, care, asa cum a mai facut-o o data, il denunta superiorilor sai. Jang Woo este pus sa aleaga intre carcera si pierderea oricaror drepturi banesti pentru perioada cat a fost in armata, sau tabara de instructie din Busan. In cele din urma alege sa se duca in Busan, unde in cateva luni se pregateste pentru a deveni locotenent si a conduce plutoane pe front. Practic, se pregatea pentru a deveni superiorul unor oameni trimisi la moarte sigura in prima linie. Intre timp, Shin Tae Ho ramane pe linia de aparare a raului Nakdong, de care armata sud-coreeana trage cu dintii pentru a evita ocuparea intregii tari de catre nordisti. Intr-un final, capitanul il va trimite pe Tae Ho in Busan, pentru a-i aduce pe nou-instruiti, data fiind lipsa de cadre superioare pe front. Iar primul lucru pe care il face cand ajunge in Busan e sa verifice lista cu numele noilor militari pregatiti, lista pe care apare si numele rivalului sau Jang Woo.
O ipoteza nebuneasca, „Sunteti sigur ca e mort ?” si totul se rastoarna ca intr-un caleidoscop demential. Min-hyung e sau nu Jun-sang ? Daca e, de ce-i sunt toti straini ? Dar poate se joaca doar. Argumentele pro si contra se invalmasesc. Sang-hyuk triseaza, minte, loveste pentru a o pastra pe Yoo-jin, cerand dovezi de iubire ce frizeaza absurdul. Otravita, indoiala se strecoara in inimile tuturor. Parinti, prieteni, adversari, totul este amestecat…
“Zoom Hunting” este una din productiile taiwaneze ale acestui an ce se dorea a fi indrazneata prin ceea ce si-a propus, dar care nu a reusit decat in parte sa-si atinga obiectivul. Nu e nimic pierdut, insa, pentru producatorul transformat peste noapte in regizor Cho Li, aflat la filmul de debut. Inceputul peliculei parea promitator, Li reusind sa redea o atmosfera dramatico-misterioasa desprinsa parca din filmele lui Brian de Palma si Alfred Hitchcock. Camerele mobile, viziunea regizorala, coloana sonora specifica filmelor de mister si ideea voyeurismului ridicata la rangul de arta de Hitchcock in “Rear Window” si reluata in acest film pareau a reda cinematografiei taiwaneze un gen care de multa vreme disparuse din nomenclatorul ei. Treptat, insa, pe masura ce ne afundam in subiect, constatam ca micile defecte tind sa deturneze intentiile initiale ale realizatorilor. Scenariul scade in consistenta, lucrurile par a deveni confuze, iar tensiunea nu este deloc exploatata. Ning Chang, ce a mai jucat in “Silk” sau “Holiday Dreaming” pare a se integra mai bine in rol decat personajul principal, Chu Chih-ying, a carei prestatie e lipsita de culoare, in conditiile in care importanta rolului ei sporeste pe masura ce ne apropiem de deznodamant.
O productie taiwaneza low-budget destul de buna, dar care nu exceleaza decat partial. La o durata de doar 86 de minute, lucrurile par a se desfasura mult prea rapid dupa o introducere lunga si lenta, iar lamuririle necesare sosesc prea tarziu, de multe ori existand riscul de a nu intelege ce se petrece mai exact in film. Ambiguitatea in care cade la un moment dat scenariul si lipsa exploatarii tensiunii acestuia, care ar trebui sa fie gradual redata, demonstreaza lipsa de experienta a regizorului. Per ansamblu, un film acceptabil, dar de la care nu trebuie, ca spectator, sa ai prea mari asteptari, pentru a nu fi ulterior (putin) dezamagit.
Cei doi detectivi de la politia din Seul isi continua ancheta legata de moartea lui Seon Young. Pas cu pas, acestia ajung la concluzia ca exista inca un Tae Seong, fiul adoptat de familia Hong si mai apoi renegat, despre care nimeni nu mai stia nimic. Insusi Gun Wook este insarcinat de Tae Seong sa afle mai multe despre acest misterios personaj, care ar putea dezlega misterul mortii prietenei sale. Fara sa-si dea seama (sau poate intentionat) Gun Wook incepe sa se dea de gol. El aminteste despre modul in care a fost abandonat, vorbeste limbajul semnelor (pe care il invatase de la tatal lui mut(, o infrunta pe doamna Shin intr-o alta scena memorabila… stabilita de destin.
Suspiciunile lui Sang-hyuk frizeaza absurdul in contextul unei relatii in care neincrederea si minciuna castiga tot mai mult teren. Devine din ce in ce mai gelos, impune restrictii absurde si incearca sa cotroleze total existenta lui Yoo-jin. Si e tare greu de suportat cand dragostea devine tiranie si durere; iar uneori chiar si scuzele se dovedesc a fi superflue.
100 Love Scenes (100 scene no koi) e un proiect japonez interesant de 60 de minute compus din 3 segmente: 3 filmulete ce descriu 3 ipostaze ale iubirii. In rolul principal apare actorul Hiro Mizushima, o vedeta cunoscuta in lumea serialelor japoneze (Tokyo Dogs, Mr Brain etc). Mizushima interpreteaza rolul principal in fiecare din cele 3 povesti, fara ca acestea sa aiba vreo legatura unele cu altele. Cele 3 scurt-metraje adunate sub numele „100 Love Scenes” incearca sa arate ca exista lucruri marunte pe care le putem face pentru cei din jurul nostru, care pot fi enorme pentru ei si care pot solicita un effort minim: o vorba, un zambet, un sarut… O realizare reusita, ce surprinde atat prin simplitatea scenariului (te poti intreba la un moment dat daca poti transmite ceva in 15-20 de minute, iar realizatorii ne demonstreaza ca filmul este pana la urma arta redarii celor mai profunde trairi umane) cat si prin fondul sonor, care e extrem de melodios si romantic.
Santajul sentimental e si el o forma de iubire. Oribila. Iar nefericirea unuia e bucuria altuia, c-asa e in viata. Min-hyung si Yoo-jin se despart, desi dragostea le vibreaza in inimi. Pe moment Sang-hyuk reuseste s-o retina pe Yoo-jin si chiar devine usor arogant, luand decizii de unul singur.
Sosirea in capitala a soliei din Qing trezeste mirare, deoarece vizita ei anuala nu are de obicei loc la acea data. Apoi insa totul se lamureste: solia a venit sa aduca recunoasterea oficiala a prinþului mostenitor, atat de dorita de regina Jang si de factiunea sudica. Adversarii lui Dong Yi sunt in culmea bucuriei si intampina cu bucurie si incredere solia, in timp ce Dong Yi e disperata. Ca ultima resursa, ea vrea sa predea Arhiva Datelor regelui si abia in ultima clipa e impiedicata s-o faca, de catre comandantul Suh. Regina detronata a renuntat si ea la ultimele sperante, desi nobilii din factiunea apuseana incearca sa-i ridice moralul. Totul pare fara nicio perspectiva.
Toata lumea revine inapoi in Coreea dupa aventura in Japonia. Gun Wook ramane asistentul personal al lui Tae Seong si il insoteste pretutindeni. Inevitabil, se va intalni si cu tatal lui Tae Seong care, formal, il invita la un ceai. Gun Wook paseste din nou pe aleea casei unde a copilarit scurt timp, iar intrarea pe poarta resedintei ii trezeste amintiri dureroase. In conversatia de doar cateva minute pe care apuca sa o aiba cu presedintele Haeshin Group, acesta din urma ii cere o solutie pentru a-l face pe Tae Seong sa prinda radacini sis a ramana in Coreea. Iar un Wook vine cu o solutie ideala, care e bine primita de presedinte.
Gun Wook isi continua planul, incet si sigur, reusind mai mereu sa fie prin preajma persoanelor vizate: mai intai a fost prin preajma lui Mo Ne, a surorii acestuia Tae Ra, apoi a tatalui sau adoptiv, care l-a abandonat, iar acum reuseste sa fie prin preajma lui Hong Tae Seong. Trimis in Japonia de tatal acestuia, Gun Wook devine un fel de servitor personal al lui Tae Seong, incercand prin aceasta sa se joace cu el, asemeni unei pisici cu victima sa. Lucrurile devin mult mai complicate datorita prezentei intamplatoare (sau nu) a lui Moon Jae In, in Japonia (unde se afla si cei doi), venita dupa o masca de sticla pentru inaugurarea galeriei doamnei Shin. Deseori ai impresia ca cei 3 sunt asemeni unor cautatori de comori; fiecare isi urmareste propriul interes si incearca pe cat posibil sa-l ascunda de celalalt. Cu totii vor masca de sticla: Moon Jae In pentru a o duce doamnei Shin si a castiga recunostinta acesteia, Hong Tae Seong pentru a-i da o lectie mamei sale vitrege, iar Gun Wook pentru… a se juca cu toata lumea. Dar masca de sticla isi dezvaluie misterul, iar Ryu san, detinatorul ei, o va inmana cuiva si va surprinde pe toata lumea. Ramane sa descoperiti despre cine e vorba.
In urma atacarii civililor ce se retrageau din sat, tatal lui Lee Jang Woo este grav ranit. Su Yeon il ingrijeste si ii alina suferinta, in timp ce sora ei mai mica e tot timpul alaturi de Abum, cum ii spunea ea. Insa rana se infecteaza, iar tatal lui Lee Jang Woo moare, fara ca acesta sa afle. Su Yeon se simte vinovata pentru ca nu a reusit sa salveze viata tatalui iubitului ei, insa incearca sa depaseasca cu curaj momentul.
Shanghai, 1941. Paul Soames (John Cusack) soseste in Shangahi, singurul oras important al Chinei care nu cazuse sub ocupatie japoneza. Gaseste un oras divizat in mai multe sectoare, in functie de administratia din zona si de tratatele internationale. Paul este, de fapt, un spion pentru Serviciul Naval de Informatii american, si are identitatea falsa a unui ziarist. Prin interventia consulatului american este angajat la „Shanghai Herald”, cel mai important ziar din Shanghai, unde scrie un articol anti-american, starnind furia sefului sau din cadrul redactiei. In scurt timp se dovedeste ca nimic nu a fost intamplator, cid oar ca e mana unui profesionist. Prin acest act, Paul incearca sa se strecoare in cercurile interlope si in cele ale japonezilor, in vederea elucidarii unui caz: moartea prietenului sau, si el spion, survenita cu putin timp inainte sa se intalneasca cu acesta in zona japoneza a orasului. Mergand pe acest fir, ajunge in cercul de prieteni al sefului Triadei din Shanghai, Anthony Lan-Ting (Chow Yun Fat), cunoscand-o pe fermecatoarea lui sotie, Anna (Gong Li), ce ascunde multe secrete, dar si pe taciturnul capitan Tanaka (Ken Watanabe), seful serviciului de informatii japonez din Shanghai. Iar tensiunea incepe sa creasca in momentul in care abilul Paul resuseste sa dea peste niste poze facute de prietenul sau decedat, in care apare si capitanul Tanaka, in compania unor ofiteri importanti de pe un portavion.
Doamna Chun merge la reginã ca sa ii ceara sa elibereze insotitoarele arestate. Ea cere reginei timp, trei zile, pentru a afla adevarul despre imbolnavirea misterioasa a fetelor. Regina accepta , dar nu se poate opri de la remarci dure si dusmanoase. Doamna Chun cere apoi ajutorul Biroului de Investigatie, unde doamna Yu o primeste cu lipsa de respect, dar mai ales cere ajutorul celor patru prietene ale ei.
