Compania eorilor nostri primeste misiunea istorica de a fi prima care trece raul Nakdong, granite simbolica dintre Coreea de Nord si Coreea de Sud inainte de izbucnirea razboiului. Planurile sunt marete, toata lumea fiind insufletita de cucerirea Dealului 674 si visand la ocuparea capitalei inamice Pyeongyang. Dar misiunea traversarii raului nu este floare la ureche. Raul este repede, curentii sunt destul de puternici si, in plus, in orice moment inamicul poate avea atintita asupra ta o mitraliera. La acestea se adauga rivalitatea din interiorul companiei, fiecare sef de pluton dorindu-si sa fie primul care va scrie istoria. Aceasta dorinta pare mult mai ardenta la Tae Ho, care decide sa treaca raul intr-un alt loc decat pe unde va trece plutonul 2 al lui Lee Jang Woo. Si cum era de asteptat, unul din cele doua plutoane va fi prins in ambuscada…
Un episod emotionant, poate epoisodul cu cea mai mare incarcatura emotionala de pana acum, care ne invata regulile nescrise ale razboiului, dar si faptul ca uneori nu e suficient doar sa visezi pentru a regasi persoana iubita, cand totul arde in jurul tau.
Prezentare realizata de cris999 – www.asiacinefil.com
Cand e vorba de Sam-soon nimic nu te mai mira. Fata asta vorbeste singura dar nu fara sens si viseaza cu ochii deschisi.Daca mai si sufera si isi ineaca amarul intr-o sticla de soju, atunci poate ajunge sa-l vada chiar pe tatal ei si sa vorbeasca cu el desi acesta e mort de mult timp. Sa fie acesta un semn ca nu e chiar in toate mintile ? Evident ca nu pentru ca ea e… Sam-soon iar tatal acesta cu care vorbeste e mai mult o voce interioara, o voce a propriei constiinte care iese la iveala atunci cand trece prin momente dificile. Dar ce e de facut daca iubeste fara prea multe sperante un barbat ca Jin-hun ? Sa-l smulga din sufletul ei si sa-si impietreasca inima ca sa nu se mai indragosteasca niciodata ?
De-gil si Te-ha isi incruciseaza drumurile, alergand s-o salveze pe On-yon. In timp ce femeia e dusa la biroul gardienilor pentru a fi cercetata, cei doi incearca sa-si finalizeze disputa definitiv, si lupta lor se reia din nou, desi timpul preseaza. In toiul luptei, De-gil ii pune lui Te-ha o intrebare bine tintita, care il doare pe acesta, ca o rana: „Hei, sclavule ! Pe cine ai de gand sa salvezi ? Pe nepotul regelui ? Sau pe On-yon ?”. Raspunsul vine ca un ecou, dar acum mai sovaitor: „Nu ti-am spus ? Nu cunosc nicio femeie cu acest nume.” Insa dincolo de disputa lor, grija pentru femeia in primejdie ii face pe cei doi rivali si dusmani sa isi uneasca fortele si sa o salveaza pe acesta in momentul in care On-yon e pe cale sa fie retinuta.
Happiness (2007) e un film pe care trebuie sa-l urmaresti cu trupul si cu sufletul. Mintea sau ratiunea nu are ce cauta langa tine timp de doua ore. E necesar sa le alungi, sa le trimiti departe, altfel vei ajunge sa judeci lucruri marunte si fara relevanta pentru fiinta umana. Daca in viata aceasta, pentru unii e important sa dobandesca Duhul Sfant, pentru altii e necesar sa-si inteleaga menirea sau sa se trezeasca in suflet cu un gust dulce, parca nepieritor si vesnic proaspat. Pana la urma ce e acest fior? Un sentiment sau o stare a creierului nostru? E ceva care poate fi schitat? Il poti surprinde in rime, dar in note? E aproape imposibil de raspuns, dar daca vrem… si suntem atenti il putem cuprinde in brate.
Frumoasa si carismatica actrita Im Soo Jeong e firava Eun-hee, o pacienta mai veche a spitalului. Ea devine miracolul vietii lui Young-su! De fapt, pentru Young-su fericirea a luat infatisarea frumoasei Eun-hee… punct. Un nou film semnat de reputatul Hur Jin-ho (A Good Rain Knows, April Snow, Christmas in August), laureat cu „Dragonul Albatsru” pentru realizare, in care Hwang Jeong-min realizeaza inca un rol de exceptie dupa recentele aparitii in filme traduse de Asia Team Romania, precum „Blades of Blood”, „Private Eye”, „You Are my Sunshine” sau „This Charming Girl”. O pelicula memorabila care nu poate fi ratata de cinefilii iubitori ai cinematografiei coreene contemporane.
Disparitia lui Jin-hun ingrijoreaza pe toata lumea si, mai ales, pe Sam-soon. Acele cuvinte pe care le rostise pe insula Jeju lamurisera sentimentele pe care le avea fata de el dar complicase relatia dintre ei. Desi ar fi trebuit sa fie suparata pe Jin-hun caci o lasase singura si plecase la Hee-jin, Sam-soon e aproape bolnava de ingrijorare. La restaurat barfa e in floare caci e prima data cand Hyun Jin-hun lipseste de la serviciu timp de trei zile. Cum Sam-soon pare trista si nu stie nici ea nimic, concluzia colegelor invidioase e evidenta: ratusca cea urata nu se va transforma niciodata intr-o lebada… caci a fost parasita.
Afland ca regina a fost in cursul noptii sa o viziteze pe concubina Heebin, Dong Yi incepe sa se nelinisteasca si merge s-o intrebe pe regina ce s-a intamplat. Insa nu reuseste nimic – regina zace deja inconsienta din cauza emotiilor din timpul noptii, cu inima abia batand. Regele e bulversat de vestea bolii reginei si cere medicilor sa faca totul pentru ea, dar sperantele ca aceasta sa isi revina sunt minime. Numai concubina Heebin se bucura de evolutia lucrurilor deoarece in acest fel nu trebuie sa isi manjeasca ea mainile cu o crima, iar secretul bolii mostenitorului va ramane nedezvaluit. Ea nu stie de prietenia ce se infiripa pe nesimtite intre cei doi printisori si e multumita de faptul ca Yeon Ing nu va urma cursurile biroului studiilor regale, alaturi de fiul ei.
“Fara tine, Bin Laden” (“Tere Bin Laden”)… lumea ar fi fost altfel. Realizatorii indieni au dat lovitura in acest an cu o satira spumoasa la adresa teroristului numarul 1 al lumii, Osama Bin Laden, si a relatiilor antagonice dintre lumea araba si cea occidentala americana. Aflat la filmul sau de debut in cariera regizorala, Abhisheck Sharma l-a distribuit in rolul principal pe cantaretul pop pakistanez Ali Zafar. Filmul ironizeaza razboiul Americii impotriva terorismului si satirizeaza realitatile post 9/11. Filmarile s-au facut in Pakistan, iar costumele au fost cumparate de acolo, pentru ca filmul sa para cat mai real. Actorul care interpreteaza sosia lui Bin Laden a primit inainte sa intre in pielea personajului o inregistrare de-a teroristului, sit imp de 8 luni de zile a invatat araba.pentru a avea dictie in film. Lansarea filmului in Statele Unite a fost intentionat intarziata pentru a se vedea reactia publicului la proiectia filmului in Marea Britanie, Emiratele Arabe Unite sau Australia, dat fiind subiectul sensibil al lui. Criticii au primit bine pelicula, pe care o califica drept “un film care are atat un scenariu inteligent cat si o interpretare pe masura”. In India filmul a avut incasari de 1,5 milioane de dolari, insa pretutindeni unde a fost distribuit in lume a fost bine primit.
O comedie indiana extrem de amuzanta care trebuie privita ca atare. Ca un fapt divers, compania producatoare Walkwater Media, a primit scrisori de amenintare care o acuzau de faptul ca l-ar sustine pe Osama Bin Laden si terorismul, realizand o comedie. De altfel, in Pakistan, filmul a fost interzis pe motiv ca extremistii ar fi putut gasi in el un pretext pentru declansarea unor atacuri teroriste. Dincolo de aceste reactii neasteptate pe care le-a nascut, “Tere Bin Laden” ramane o fictiune ce porneste de la personaje reale, care reuseste sa starneasca hohote de ras si sa aduca buna dispozitie tuturor celor care vor fi curiosi sa-l vizioneze.
Regina e tot mai bolnava. Necazurile si saracia au macinat-o, iar boala de inima de care sufera e tot mai grava. Dar asta nu o impiedica sa isi faca datoria de mama a tarii si sa se asigure ca lucrurile in familia regala merg conform legii si cutumelor. De aceea, cand afla ca fiul concubinei Heebin nu ar putea asigura descendenta la tron, in cazul ca ar deveni rege, decide sa o ajute pe Dong Yi ca fiul ei sa devina mostenitor. Asta e insa ceva periculos si e o decizie care o indurereaza pe regina si mai mult, deoarece in lupta pentru mostenirea tronului, cel care pierde e inlaturat fara mila, pentru a nu periclita mai departe pozitia celui ce castiga, pe langa faptul ca a submina mostenitorul numit oficial e considerat un gest de inalta tradare, deoarece pune in pericol linia de descendenta decisa de regele de pe tron. Regina o previne pe Dong Yi asupra acestei posibilitati si o pune in situatia de a afla ca fiul ei va fi implicat in politica tarii si ca isi poate pierde capul. Dong Yi e extrem de ingrijorata, dar e decisa sa lupte pentru viata fiului ei cu toate puterile, insa nu stie motivul care a facut-o pe regina sa ia o hotarare atat de grava.
La picioarele spanzuratorii, De-gil se poarta tot atat de salbatic si nestapanit ca de obicei, dar executia continua. In lat, trupul lui atarna deja inconstient, iar ultimele ganduri strafulgerate ii zboara spre cea pe care o iubise o viata, cand Chon Ji-ho, decis sa isi razbune oamenii, intervine salvator, concomitent cu un numai mare de arcasi si luptatori necunoscuti dar bine instruiti, care il salveaza pe generalul Song Te-ha. In drumul spre libertate insa Te-ha are de platit un tribut greu: credinciosul lui tovaras de lupta, care i-a fost credicios toti acesti ani, isi da viata, salvandu-l, si el ajunge cu sufletul indurerat la cel care a organizat salvarea lui.
Datorita faptului ca inaugurarea hotelului de pe insula Jeju e un eveniment la care participa intreaga familie, Sam-soon e nevoita sa-l insoteasca acolo pe Jin-hun.Dar lucrurile nu decurg atat de linistit pe cat si-ar fi dorit ei caci Min Hyun-woo e si el acolo impreuna cu Chae-ri. Fara sa tina cont de faptul ca logodnica lui e prin preajma si nici ca ar putea fi vazut de presupusul iubit al lui Sam-soon, Hyun-woo ii ofera acesteia o bijuterie pe care o adusese din Spania special pentru ea. Gestul sau nu trece neobservat de Jin-hun care reactioneaza violent asa cum il avertizase cu ceva timp in urma. Incaierarea dintre cei doi declanseaza un lant de evenimente care vor complica si mai mult situatia.
Micul Geum adoarme cu frumoasele hainute de print langa patul lui de copil si cu gandul ca in sfarsit isi va cunoaste a doua zi tatal, si Dong Yi e tulburata vazandu-l. Ea e plina de ingrijorare: daca se va reintoarce la palat, primejdii numeroase il vor ameninta pe micut, fiindca ea si fiul ei nu vor putea sta departe de jocurile politice murdare. Insa mica noastra Poongsan e decisa sa isi apere copilul cu orice pret si porneste cu pasi fermi spre palat. Numerosi privitori se aduna ca sa vada intoarcerea concubinei Chun si printre ei se intampla sa fie chiar si concubina Heebin. Ea isi da seama, vazandu-l pe micul Geum, ca a facut o mare greseala cand a lasat-o in viata pe Dong Yi in acesti sase ani si ca lupta pentru pastrarea puterii abia incepe. Insa Dong Yi nu o vede si merge impreuna cu fiul el la palatul reginei, pentru a-si prezenta omagiile dupa atatia ani. Revederea cu regina e calda si emotionanta, iar micul Geum aduce incantare si satisfactie tuturor prin inteligenta si politetea de care da dovada cu aceasta ocazie. Dong Yi afla cu uimire ca va fi curand promovata ca si concubina de rangul 2, Sukui, iar printul va fi primi oficial numele de Yeon Ing. Insa nu toata lumea se bucura de aceste vesti si curtea e tot mai impartita.
Ajuns in inchisoare alaturi de cel pe care l-a prins si predat, De-gil nu intelege nimic. El incearca sa ajunca la intelegere cu Hwang Chol-wung, dar nu reuseste. Chol-wung e decis sa scoata de la ei adevarul legat de ascunzatoarea succesorului regal, si in acest scop nu pregeta sa il tortureze personal pe De-gil, pana ce asta lesina, si apoi pe Te-ha. Spre marea sa suparare insa, nu-si poate termina treaba, deoarece omul de incredere al socrului sau il scoate fortat din sala de interogatoriu. Ramasi singuri pentru scurt timp, Te-ha si erudul sef al rebelilor schimba informatii despre succesorul regal, convinsi fiind ca De-gil e lesinat si nu ii aude.
In 2010, „Guvernanta” se intoarce pe marile ecrane in viziunea moderna a regizorului Im Sang-soo. O cu totul alta realizare, ce pastreaza doar ideea din filmul clasic, dand frau liber imaginatiei reputatului Im Sang-soo. Premiat sau nominalizat pe plan international pentru aproape fiecare film anterior al sau, Sang-soo a avut sansa de a ii distribui in rolurile principale pe renumita Jeon Do-yeon, castigatoarea premiului pentru Cea mai buna actrita la Cannes (Secret Sunshine), cunoscuta publicului de la noi din „My Dear Enemy” sau „You Are My Sunshine”, si pe Lee Jung-jae din „Over the Rainbow” sau serialul „Air City”. Filmul a avut premiera mondiala la Cannes, in aceasta primavara, si desi nu a castigat nimic, a fost nominalizat la Palme D’Or si a fost bine primit de criticii de film ai festivalului.
Dupa ce l-a vazut prima oara, regele nu rezista tentatiei de a-si mai vedea fiul si il asteapta in fata scolii. Reuseste sa se imprieteneasca cu el si sa il convinga sa chiuleasca de la scoala, numai ca sa fie impreuna. Ore minunate petrece regele alaturi de copil, facand lucruri ce nu isi imaginase ca va face vreodata, asa cum si pe vremuri facuse lucruri neobisnuite alaturi de mama copilului. Sufletul lui de parinte e miscat de sinceritatea iubirii acelui copil care nu si-a vazut niciodata tatal, dar si de iubirea femeii ce e departe de el de sase ani.
Desi foarte rar se intampla ca lucrurile sa fie ceea ce par, Jin-hun nu reuseste sa vada dincolo de scena care desfasoara in fata ochilor lui. Hee-jin e consolata de un barbat care pare sa-i fie foarte apropiat iar Jin-hun, luat pe neasteptate, primeste lovitura din plin. Oare ce legatura e intre acest barbat si sederea lui Hee-jin in SUA ?
In 1960, acelasi an in care Hitchkock raspandea groaza in cinematografele americane cu noul sau film “Psycho”, Kim Ki-young, un regizor coreean in plina ascensiune, aducea publicului din tara sa “Guvernanta”, o terifianta melodrama psiho-sexuala despre relatia cu consecinte nefaste dintre capul unei familii si fata din casa, o femeie fatala. Daca in “Psycho” simbolul central este casa, ca reprezentare a psihicului uman asa cum l-a etajat Freud (idul – beciul, eul – parterul si supraeul – etajul, unde “traieste” mama lui Norman Bates), in “Guvernanta” sa Kim Ki-young alege scara. O scara a lui Iacob intr-un spatiu claustrofob, urcata de personaje spre paradisul care se transforma in infern, intr-un halucinant joc al seductiei si nebuniei pe fondul unor reguli sociale foarte stricte. “Psycho” si “Guvernanta” merita urmarite in paralel si pentru un mic studiu comparativ a doua culturi – coreeana si americana, sau chiar asiatica si occidentala intr-un sens mai larg – la un moment dat. Preocupat de psihologia personajelor sale si abil cunoscator al tehnicilor de film de propaganda, Kim Ki-young isi rasplatea audienta acelor timpuri cu emotii intense, dramele sud-coreene ale anilor ’60 avand un public preponderent alcatuit din femei maritate de varsta mijlocie. Criticul de film Kim So-young subliniaza faptul ca genul melodramatic era la vremea respectiva o supapa pentru han – un complex de emotii reprimate datorita regulilor sociale patriarhale neo-confucianiste. La sfarsit, “Guvernanta” sparge conventia celui de-al patrulea perete (personajul isi iese din rol adresandu-se direct spectatorului) si, pe langa morala, aduce chatarsis-ul asteptat.
Publicul actual va remarca cu siguranta anumite stangacii in realizarea “Guvernantei” si va fi, poate, deranjat de o sumedenie de exagerari si ciudatenii. Productia trebuie urmarita insa prin prisma acelor vremuri, cand inca nu trecusera 10 ani de la divizarea Coreei dupa sangerosul razboi fratricid. Astfel se poate intelege de ce “Guvernanta” este considerata drept unul dintre cele mai bune filme coreene din toate timpurile.
Kim Ki-young (1 octombrie 1922 – 5 februarie 1998) a fost un regizor sud-coreean de film, nascut la Seul in timpul ocupatiei japoneze si crescut la Pyongyang (sau Phenian, astazi capitala Coreei de Nord). Kim Ki-young a petrecut o perioada in Japonia, unde s-a aratat interesat de teatru si cinema. Reintors in Coreea dupa cel de-al II-lea Razboi Mondial, a studiat stomatologia si s-a implicat in teatru. In timpul Razboiului Corean a facut filme de propaganda pentru Serviciul de Informatii al Statelor Unite. In 1955 a realizat primele sale doua filme, utilizand echipament american invechit. In urma succesului celor doua productii, Kim Ki-young infiinteaza propria sa companie de productie, realizand melodrame populare pentru tot restul deceniului. Prima dovada de maturitate a stilului sau este “Guvernanta”, film de referinta pentru asa numita “varsta de aur” a cinematografiei sud-coreene. In anii ’80, Kim ki-young a intrat intr-un con de umbra pana la inceputul anilor ’90, cand isi castiga statutul de figura legendara, multumita utilizatorilor siturilor sud-coreene de film, care ii redescoperisera opera. La Festivalul International de Film de la Pusan (editia 1997) productiile sale sunt imbratisate cu entuziasm de cinefili din Japonia, Satele Unite, Germania, Franta etc.
Kim Ki-young a influentat o serie intreaga de cineasti sud-coreeni proeminenti precum Im Sang-soo, Kim Ki-duk, Bong Joon-ho si Park Chan-wook. Impresionat de “Guvernanta”, Park Chan-wook (regizorul lui “Old Boy”), spune despre Kim Ki-young ca are capacitatea “de a gasi si exprima frumusetea – in distrugere si umorul – in violenta si teroare.”
Dorinta lui Kim Hyeongdo de a descoperi adevarul din spatele evenimentului descris de guvernatorul provinciei Gangneung, Lee Hyeongwoo, este cu atat mai mare cu cat zidul tacerii si acuzatiile de tradare incep sa ameninte viata celor doi. Astfel, eroul nostru paseste intr-o lume diferita de cea a oamenilor simpli, unde intrigile, dorinta de manipulare si exploatarea punctelor slabe sunt tabieturi obisnuite si extrem de frecvente. Bunul simt si respectul sunt masti ale unor oameni ingrozitori si lipsiti de scrupule. Pana si legatura dintre mentor, guvernatorul Lee Hyeongwoo si discipolul sau, ofiterul Kim Hyeongdo e folosita in scopuri mizerabile. Cu toate piedicile intalnite in drum, incapatanatul ofiter de investigatii isi continua planul prin care vrea sa dovedeasca nevinovatia unui barbat si sa dezlege itele presupusului complot impotriva regelui Joseonului.
In sfarsit sunt fata in fata, intr-un triunghi de pasiune si ura De-gil, Te-ha si On-yon. Replici dure si taioase ca niste sabii sunt schimbate rapid, apoi incepe confruntarea. Barbatii o dau la o parte pe tanara femeie pentru a se lupta, dar ea intra mereu intre sabii, ca intr-un dans al iubirii, aparandu-l cand pe unul cand pe altul dintre barbatii iubiti de arma celuilalt. Lupta trebuie sa se intrerupta pentru scurt timp, pentru ca cei doi sa o poata relua altundeva, in absenta femeii iubite de amandoi. La despartire, plecand sa se lupte cu De-gil, Te-ha ii promite lui On-yon ca nu il va ucide pe acesta si o lasa pe tanara cu rugamintea sa aiba grija de succesorul regal. Niciunul din ei nu stie ca succesorul regal a fost deja scos pe usa din dos de catre seful gruparii de rebeli, eruditul Kang Ming-yu. Abi mai tarziu vede On-Yon lipsa copilului si fuge disperata in sat, reusind sa-l prinda din urma pe erudit. Insa stradania ei de a-l face sa se intoarca in casa conspirativa nu are niciun rezultat, copilul nu ii este inapoiat definitiv, ci doar incredintat pana la iesirea din piata, pentru ca un barbat nobil purtand in brate in public un copil ar fi o imginea prea iesita din comun si ar atrage atentia tuturor. Acest rastimp este insa suficient femeii ca sa se faca disparuta cu copilul, si face asta exact la timp pentru a preveni caderea lui in mainile lui Chol-wung, care pune pe neasteptate sabia la gatul eruditului. Din fericire, Kang nu spune unde e copilul si On-Yon se poate intoarce cu micutul la casa conspirativa.
Ce faci cand barbatul cu care ai o relatie falsa si destul de incordata e prea beat pentru a mai ajunge singur acasa ? Sam-soon alege sa-l duca ea pana acasa dar generozitatea ei o arunca in bratele unui Jin-hun inconstient dar totusi capabil sa zapaceasca si sa tortureze o femeie vulnerabila. Dimineata insa, situatia se schimba iar Sam-soon nu ezita sa-si ia revansa pentru acea noapte tulbure si sa-l chinuie putin pe Sam-shik care se simte jenat si nesigur. Dar lucrurile se complica brusc in momentul in care soneria pare sa anunte, din nou, o vizita neasteptata a mamei lui Jin-hun.
Grupul de copii doritori sa vada alaiul solilor chinezi se urca pe un acoperis, dar nu reuseste sa se bucure de priveliste decat putin timp. Copiii cad de pe acoperis chiar in apropierea unui erudit care ii cearta si ii loveste cu cruzime, iar micutul Geum intervine in apararea celor loviti. Asta insa atrage asupra sa furia eruditului, creindu-se o disputa ce tinde sa degenereze. Din fericire interventia lui Dong Yi limpezeste situatia si astfel micutul Geum scapa nevatamat, dar intamplarea scoate in evidenta inteligenta si curajul micutului. Dong Yi e insa o mama severa: pentru faptul ca Geum a fugit de acasa fara sa spuna nimic, semn ca aschia nu sare departe de trunchi, este pedepsit cu severitate. Insa sufletul de mama a lui Dong Yi nu poate ramane suparat multa vreme si dupa ce pedeapsa e indeplinita, tanara femeie il duce pe micut sa vada panorama orasului si-i povesteste acestuia cu drag despre ilustrul lui parinte. Acolo o scena induiosatoare dezvaluie ce ascund cei doi in suflet, dupa atatia ani, departe de tot ce inseamna Curte, intriga, dar si departe de omul drag…
