Desigur ca oamenii au mai multe feluri de a iubi pe cineva. Iar Joo Won nu se dezminte neputandu-se bucura de fericirea lui Shin Jeon, desi nu conteneste a spune cat de mare i-a fost sentimentul. Si cat de multe a sacrificat pentru el. Face parte dintre acei oameni care iubesc pentru a primi inapoi iubire, masurata cu aceeasi moneda cu care o dau, nici un gram mai mult si niciunul mai putin. Nu se simte bine daca nu scoate ochii cum se spune, pentru toata perioada cat a fost chipurile alaturi de persoana iubita. In realitate s-a iubit numai pe sine si in raport cu celalalt de la care nu a primit atentia cuvenita, socoteste ca poarta o mare suferinta si-l face responsabil pe cel caruia i-a atribuit o seama de calitati pentru care s-a situat in penumbra. Daca Joo Won il va fi iubit pe Shin Jeon, nu a fost pentru el insusi, nici pentru ceea ce ar fi putut insemna el ca fiinta umana. In jocul atragator al afacerilor, sufletului rece al acesteia i-a placut omul de succes, cel care in lumina reflectoarelor dadea bine ca fiind un castigator. I-a placut stralucirea, poleiala, si, mai putin ori chiar deloc, omul Shin Jeon, cel care s-a maturizat prin suferinta si iubirea profunda pentru Eun Sol. Ea l-a vrut pentru sine mizand doar pe obisnuinta, pe prietenia de 10 ani dintre ei, beneficiind si de ajutorul lui Mi Sook. De aceea il paraseste aplicandu-i o lovitura sub centura, nedemna de o femeie indragostita. De asemenea, o lasa si pe Mi Sook sa mediteze daca cea careia i-a facut jocul nu cumva s-a folosit de ea ca sa-si atinga scopul meschin.
Prezentarea: Corina – asiacinefil