La 45 de ani, Brillante Mendoza a regizat primul sau film. A fost vorba, de fapt, de un film lansat direct pe video. A inceput cu pasi mici, cu multa rabdare si dorinta de a persevera. A avut tot timpul din lume pentru a cerceta viata personajelor sale si a o prezenta cat mai realist cu putinta in filmul sau de debut. Pe atunci, insa, Mendoza nu stia ca „Masahista”, primul lui film, va castiga Leopardul de Aur la sectiunea video a celei de-a 58-a editii a festivalului international de film de la Locarno. Cu tot acest premiu, filmul nu a fost un succes deplin. Pentru unii critici, povestea lui Masahista e prea simpla: Iliac, un maseur de 20 de ani, e obligat sa se intoarca in provincie pentru a ajuta la riturile funerale ale tatalui sau. Acesta se resemneza, pana la urma, in a isi indeplini aceasta datorie, amintindu-si de imaginea tatalui care si-a abandonat familia si a cazut in patima alcoolului. Fara a avea un punct culminant, unii critici au numit povestea „plana”. Mendoza, insa, s-a contrazis cu acestia, sustinand ca a realizat „o oglinda a realitatii”. Acesta a spus ca daca o poveste care se petrece in viata reala este „plana”, cum zic criticii, atunci asa trebuie sa fi reiesit din acest film. „Cand te bazezi pe fapte, pe adevar, filmul nu mai este doar pura imaginatie. E ceva nesfarsit. Exista multe lucruri care se petrec in viata reala sip e care nu ni le putem imagina vreodata„, a spus acesta.

Mendoza s-a nascut in San Fernando, Pampanga, in Filipine, si si-a facut studiile la Universitatea din Santo Tomas. Cu un orizont diferit in educatie, acesta admitea ca era un autodidact cand s-a apropiat de lumea filmului. „Am invatat doar observand diferiti regizori„, a spus acesta. „Desigur, experienta in Arte Frumoase m-a ajutat, intr-un fel. M-a ajutat sa manevrez culoarea„. Brillante a inceput sa lucreze in industria filmului ca designer. Si asa, insa, a avut parte de norocul incepatorului. La primele doua filme la care a lucrat a castigat premii; este vorba de „Private Show” (regizat de Chito Roño) si „Takaw Tukso” (regizat de William Pascual). In timp, si-a facut un nume ca „production designer” pentru reclame si videoclipuri. Pe atunci, numele lui era… Dante Mendoza, astfel aparea in credite. Astazi, Brillante zambeste cand isi aminteste de acele vremuri, si incearca sa faca o comparatie intre Dante, „production designer”-ul si Brillante, regizorul care cauta adevarul, in filmele sale: „Ce contrastant ! In reclame, tinzi sa faci lucrururile mult mai stralucitoare, pentru a le vinde !” (e vorba de un joc de cuvinte, Dante fiind un nume mult mai potrivit pentru un regizor care cauta adevarul, dar pe care l-a abandonat, in timp ce Brillante ar fi fost un nume mult mai potrivit pentru designerul care incerca sa faca totul sa… straluceasca). Cu toate acestea, Mendoza recunoaste ca nu intentioneaza sa renunte la design, chiar si acum, dup ace a cunoscut succesul ca regizor de film. „Nu pot renunta la reclamele pentru televiziune pentru ca din ele imi castig existenta. Insa sufletul meu e in filme„.

Multe din scenele din filmele sale sunt preluate din intamplari reale pentrecute in viata de zi cu zi. Conform lui, conceptele filmelor sale s-au schimbat in functie de lucrurile invatate dupa o cercetare prealabila. Mendoza crede ca un concept bine gandit este esential pentru un cineast. „Cel mai mult ma preocupa conceptul. E foarte important, deoarece el este esenta fiecaru film pe care il fac„. In privinta filmelor independente, Mendoza e de parere ca prezenta lor in peisajul cinematografic din Filipine arata o expansiune evidenta a lor. CineManila e principalul studio creditat de regizor pentru aceasta dezvoltare a filmului independent. Cu toate acestea, expansiunea filmului independent contrasteaza cu declinul cinematografiei din Filipine: „Exista multi cineasti talentati in lumea filmului independent. In general, industria nationala de film nu e moarta. E doar neexplorata„. Acesta conchidea ca unul din motivele din spatele declinului e faptul ca „cei mai multi cineasti incearca sa fie Hollywood, ceea ce nu suntem si nu vom fi vreodata„. De asemenea, moda introducerii fanteziei in productiile de televiziune, a supranaturalului, „e rea si nu duce niciunde„, asta deoarece tehnologia si efectele speciale, considera el, distrug filmele.

Banii sunt si ei un aspect care nu poate fi neglijat. Filmele de genul celor realizate de Mendoza, au bugete extrem de mici. „Unele filme, desi castiga premii la festivaluri internationale, nu se prea vand”. Totusi, el sustine ca succesul unui film nu sta in bani sau in premiile castigate. Succesul, pentru el, este atunci cand vede spectatorul implicat in filmul sau: „E un sentiment placut cand cineva iti spune ca a fost miscat de filmul tau. As vrea ca filmele mele sa ajunga la toate categoriile sociale. Asta inseamna succes, pentru mine„.

VA URMA

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com