“Baby Alone” e o comedie coreeana cu destula actiune incat sa reuseasca sa starneasca hohote de ras pe toata durata sa sis a iti induca o stare de buna dispozitie evidenta. Daca ar fi sa-l incadram intr-un current, atunci acela ar fi cel al comediilor de actiune cu gangsteri, care au facut istorie intre 2000-2005 in Coreea. “Baby and Me” (2008) este, cu siguranta, una din cele mai celebre comedii coreene in care protagonist este un bebelus, insa si la inceputul anilor 2000 se faceau astfel de filme, unul din cele mai cunoscute fiind “Saving My Hubby” lansat, ca o coincidenta sau nu, cu nici o luna inainte de “Baby Alone”, in 2002. In general aceste comedii de actiune nu sunt prea pretentioase cand vine vorba de buget, putand fi realizate cu bani putini, cheia fiind un scenariu cat mai amuzant. Si, desigur, niste actori cu carisma, care sa stie sa smulga zambetele spctatorilor. De aceasta data avem o tripleta stralucita de actori cunoscuti: Park Sang-myeon (cunoscut din k-drama “Shoot for the Stars” si din multe alte filme si seriale in special de pana in 2005), Lee Won-jung (unul din cei mai curtati actori coreeni pentru roluri secundare in seriale istorice) si Ahn Jae-mo (pe care ni-l amintim din King Geunchogo sau Jeong Dojeon), care intretin o atmosfera de zile mari, centrata in jurul unei simpatice bebeluse cu un zambet cuceritor. Scenariul e scris de o echipa formata din regizor si inca 2 scenaristi, unul fiind autorul scenariului thriller-ului “Truck”, in timp ce Shin Dong-yeob e autorul scenariilor unor filme celebre, precum “100 Days with Mr. Arrogant”, “Ditto” sau al succesului “Untouchable Lawmen” din acest an.

Man-su, Jae-seob si Pung-ho sunt trei prieteni nedespartiti inca din copilarie, ce s-au cunoscut la orfelinat. Fiecare a incercat sa-si urmeze visul, la maturitate, dar la 25 de ani distanta ii regasim cu moralul la pamant, infranti de greutatile vietii. Man-su nu are o ocupatie anume, singura lui preocupare e sa manance, la fel ca in copilarie. Pe cat posibil pe cheltuiala altuia. Fiind tot timpul interesat doar de mancare, cei doi prieteni ai lui mereu il conditioneaza cu mancarea de realizarea unor comisioane sau lucruri marunte, dar si a unor numere de circ periculoase, de pe urma carora sa stranga banii de chirie. Jae-seob a visat sa devina luptator in ring, dar si-a ratat visul, cazand in patima jocurilor de noroc si acumuland o serioasa datorie la camatari. Cel mai aproape de reusita a fost Pung-ho, ce a devenit ce si-a dorit, poltist. Insa intr- misiune de urmarire a unui criminal, lucrurile ies prost, iar misiunea se soldeaza cu pierderea vietii ostaticei. Marcat de remuscari, Pung-ho renunta la a mai fi politist. Si astfel, cei trei prieteni se reunesc, punand la cale deschiderea unui dojo in cartierul marginas unde locuiesc impreuna, pentru a-si castiga existenta. Intr-o seara ploaioasa, exploatat ca de obicei, Man-su e trimis sa lipeasca afise pe peretii strazilor inguste din cartier. Insa nimereste in mijlocul unei misiuni de urmarire a unor gangsteri, ce incearca sa ia viata sefului lor ce tocmai se retrasese de la conducerea unei prospere companii dubioase pentru a-si creste fetita nou-nascuta, pe Eun-ji. Din senin, Man-su se trezeste cu Eun-ji in brate si, in plus, e martor la uciderea tatalui acesteia. Urmeaza o adevarata aventura pentru cei trei prieteni, ce se vad nevoiti sa invete sa creasca un bebelus si, in paralel, sa evite a da ochii cu fiorosii gangster ice pornesc pe urmele lor…

Productia se incadreaza perfect in genul sau, alternand momentele de umor cu cele de actiune si chiar dramatice, fara insa a se indeparta prea mult de stilul comic. Cei trei protagonisti intruchipeaza trei personaje ce au esuat in viata din motive diferite. Pung-ho e un fost politist retras in urma unui incident nefericit de care se considera vinovat. Remuscarile sunt cele ce l-au facut sa renunte, convins fiind ca daca n-ar fi tras asupra criminalului ce tinea ostatica, lucrurile nu s-ar fi terminat la fel de tragic, cu moartea ostaticei. E un personaj framantat, ce nu se poate ierta pe sine, astfel ca renuntarea la insigna si regasirea prietenilor orfani din copilarie reprezinta o oportunitate de a depasi momentul si de a o lua de la zero deschizand un dojo unde sa invete artele martiale pe cei dornici. La fel de nefericit e mai tanarul lui prieten de la orfelinat Jae-seob. Cu o infatisare de playboy, acesta si-a incercat norocul in lumea luptelor, dar constatand ca e exclus din cercul restrans al invingatorilor, isi pune manusile in cui si rataceste prin saloanele de jocuri mecanice, inglodandu-se in datorii. Nu ezita chiar sa-si ofere serviciile cluburilor unde doamne ofilite sau sotii prea singure cauta un partener pentru distractii de o noapte. Dar poate cel mai amuzant dintre toti e Man-su. Supraponderal si mereu flamand, acesta e dispus sa faca orice compromis pentru o cina delicioasa. E folosit de ceilalti doi prieteni in numerele lor de circ pe care le prezinta ca si colaboratori ocazionali la circul din oras, si mereu are cele mai ingrate misiuni: fie trebuie sa isi tina rasuflarea sub apa, legat in lanturi, fie trebuie sa reziste cat mai mult intr-o casa in flacari, fie e pe post de tinta vie la aruncarile cu cutitul ale alcoolicului cu mana tremuranda Pung-ho. Riscul e meseria lui, iar infatisarea nu-l ajuta deloc in a obtine respectul celor din jurul sau, acestia luandu-l mereu peste picior. Ei bine, acesti trei crai, mai mult sau mai putin aratosi, se vor trezi dintr-odata tati de ocazie, trebuind sa se descurce cu schimbarea scutecelor, alaptatul bebelusei ajunsa in grija lor, cu joaca cu aceasta. O misiune destul de dificila, tinand cont ca toti sunt niste burlaci convinsi, unii trecuti chiar de prima tinerete. Si ca si cum nu ar fi fost de ajuns, fara sa-si dea seama, ajung tinta Mafiei, ce trebuie sa recupereze cu orice pret copila. Mai trebuie spus ca gangsterii se dovedesc niste natarai notorii, aflati chiar sub nivelul celor trei cavaleri neinfricati ? Reteta pentru o comedie savuroasa e asigurata, iar fanii genului vor avea suficiente motive sa se amuze urmarind aceasta productie coreeana simpatica de la inceputul anilor 2000, cum azi nu se mai realizeaza (idolii din ziua de azi tin atat de mult la imaginea lor incat aparitia intr-un rol de prostanac probabil e considerata o umilinta).

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil