“Broken Sword Hero” e o productie thailandeza din 2017 ce incearca sa readuca filmul thailandez pe scena internationala apeland la gustata reteta a actiunii plasate pe un fundal istoric. In ultimii ani, filmul de actiune thailandez a intrat intr-un regres evident, iar acesta se datoreaza in principal socului disparitiei fulgeratoare, la doar 53 de ani, in 2014, a lui Panna Rittikrai. Celebru actor, scenarist, regizor si mai ales cascador, acesta a fost cel care l-a descoperit pe Tony Jaa si l-a transformat in starul care a ajuns in ziua de azi. Toate marile succese internationale ale filmului thailandez din ultimii 15-20 de ani il au in umbra pe Panna Rittikrai, fie ca a aparut in ele ca actor, ca le-a regizat sau scris, sau ca s-a ocupat de coregrafia scenelor de actiune. Cine nu a auzit de un “Ong Bak” (si continuarile sale), de “Chocolate”, de “The Protector” sau “Born to Fight” ? Odata cu stingerea acestei legende, Tony Jaa s-a reorientat spre Hollywood si productii internationale, iar filmul thailandez de actiune a cunoscut un recul. Se pare ca a sosit vremea reconstructiei in cinematografia thailandeza, iar modcelul pare a fi acelasi. Bin Bunluerit, unul din protagonistii succesului “Bang Rajan” (2000), regizeaza, la 55 de ani, primul sau film, “Broken Sword Hero”, ce spune povestea reala a unui cunoscut luptator “muay thai” din secolul XVIII, Thongdee, ce a ajuns, prin determinare, curaj, loialitate si o imensa indemanare in stapanirea artelor martiale thailandeze un soldat de incredere al regelui Taksin cel Mare, unicul rege al regatului Thonburi, ce a avut o istorie de doar 14 ani dupa caderea celebrei Ayutthaya in fata imvadatorului birmanez. Thongdee a devenit ulterior o legenda a poporului thailandez. Rolul acestuia e interpretat in film de nimeni altul decat Buakaw Banchamek, un cunoscut luptator muay thai si apoi de K1 din Thailanda (inca in activitate, la cei 35 de ani ai sai), aflat la primul sau rol principal din cariera si la al doilea dintr-un film de lungmetraj, dupa debutul in 2010 in “Yamada, The Samurai of Ayothaya”. Productia a avut un buget de 1,5 milioane dolari, ceea ce pentru un film thailandez e o suma considerabila. Miza lui nu a fost box-office-ul intern, unde a obtinut doar 200.000 de dolari (un box-office dominat 100% de productiile hollywoodiene, cu doar 2 productii thailandeze in primele 30 de filme ale lui 2017, si cu un lider de box-office hollywoodian ce a atins incasari de 9,3 milioane dolari), ci iesirea pe piata internationala, unde cunoscutul distribuitor local Sahamongkol Film International are un cuvant greu de spus, aducand importante venituri producatorilor din vanzarea filmului in intreaga lume.

In perioada de final a Regatului Ayutthaya, in a doua jumatate a secolului XVIII, Joi e un pusti provenind dintr-o familie in care tatal e luptator de box thailandez. Desigur ca si pustiul a fost fascinat din copilarie de artele martiale, dar tatal sau nu a dorit ca acesta sa-i calce pe urme, motiv pentru care a depus eforturi pentru a-si da fiul pe mana unui erudit calugar de la un templu. Joi, ca orice copil neastamparat, era mai putin preocupat de scoala si mai mult de joaca, hoinarind toata ziua si fugind de la templu pentru a da tarcoale taberei unde adultii se antrenau box thailandez. Invata de mic sa lupte, dar nefiind acceptat in vreun grup de copii, e mereu tinta lui Cherd, fiul arogant al guvernatorului provinciei. Intre cei doi se naste un conflict, prelungit artificial de arogantul Cherd, care mereu se simtea umilit de Joi. Odata cu trecerea anilor, acest conflict se acutizeaza, iar adolescentul Joi e nevoit sa fuga de acasa dupa ce, provocat fiind de Cherd, il ataca violent pe acesta doar pentru a se apara. Pentru Joi, care isi ia numele Thongdee, incepe o calatorie initiatica in lungul si latul tarii, cunoscand o multime de maestri care il invata si il ajuta sa-si perfectioneze stilul de lupta. Insa pe urmele lui se afla tot timpul razbunatorul Cherd, ce apeleaza la autoritatea tatalui sau pentru a-l captura si pedepsi pe Thongdee…

Ca si in alte productii thailandeze de gen, scenariul lui “Broken Sword Hero” nu este unul sofisticat. Povestea are o evolutie liniara, previzibila in linii mari, si fiind vorba de o calatorie initiatica, eroul nostru trece printr-o multime de intamplari care evident ii pun in lumina calitatile atat ca luptator cat si cele umane. Calatoria prin regatul devastat de atacurile birmanezilor, in care pericolele pandesc la tot pasul, fie ca e vorba de inamicul extern sau de tradatori ori iscoade interne, il caleste moral pe naivul Thongdee. Provenind din popor, acesta are in el o bunatate specifica omului simplu, pe care nu o regasesti la conducatorii vremii, dominati de ingamfare si sete de sange. Poate tocmai din aceasta cauza reuseste sa stranga in jurul sau oameni care ii acorda increderea, care sesizeaza potentialul sau si care decid sa il urmeze neconditionat in calatoria sa si sa-i fie alaturi in toate incercarile vietii. Cu toate ca luptatorul de K1, convertit in actor, Buakaw Banchamek, e departe de carisma unui Tony Jaa, iar infatisarea nu e tocmai punctul lui forte, acesta reuseste sa impresioneze prin fizicul sau si prin naturaletea interpretarii. Scenariul are momente in care povestea da impresia ca sta in loc, dupa care imediat regizorul introduce o scena de actiune care creste interesul spectatorilor, iar aceasta regula e valabila pe toata durata celor 2 ore ale productiei. Altfel spus, actiunea e introdusa exact atunci cand e necesar, prin aceasta metoda filmul departandu-se de un “Ong Bak” de exemplu, ce mereu a fost dinamic. Efectele speciale lipsesc cu desavarsire, insa punctul forte al scenelor de lupta sunt slow-motion-urile, de care regizorul abuzeaza dar care se potrivesc de minune in cadrul general al productiei, pastrand realismul ei. Titlul e total neinspirat, tinand cont ca face referire la o intamplare din timpul unei batalii, cand sabia protagonistului se rupe, iar legenda spune ca acesta a infruntat inamicul cu mainile goale, pe campul de lupta. Momentul apare mentionat in cateva cadre abia la final, fara a fi integrat povestii decat ca o simpla mentiune a legendei. In realitate, sabiile nu apar ca arme de lupta decat in cateva cadre, stiut fiind faptul ca artele martiale thailandeze pun accentul pe lupta corp la corp. Probabil producatorul a optat pentru acest titlu din motive comerciale, tot ce are in denumire cuvantul “sabie” si provine din Asia presupunandu-se ca atrage audienta. Una peste alta, un film agreabil, care, desi in mod intentionat apeleaza la unele clisee (de exemplu tema maestrului de arte martiale mereu beat, ce stapaneste insa la perfectie stilul de lupta), reuseste sa evite previzibilul spre final, cand scenaristul incearca o rasturnare de situatie. Avand scene de lupta bine filmate si puse in valoare de coregraful de actiune, “Broken Sword Hero” poate reprezenta un nou inceput pentru filmul de actiune thailandez, ce poate supravietui si in conditiile unor bugete care la nivel international pot parea derizorii.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil