La un an distanta dupa memorabilul “The Throne”, ce reconstituia implacabilul destin al Printului Sado, Lee Joon-ik, regizorul lui “The King and the Clown”, ne propune o noua reconstituire biografica, de aceasta data viata unui poet coreean mai putin cunoscut publicului, Yun Dong-ju. Cu actiunea desfasurandu-se in timpul celui de-al doilea razboi mondial, intr-o vreme in care limba coreeana a ajuns sa fie interzisa de japonezi, iar coreenii au fost fortati sa adopte nume japoneze, “Dongju: The Portrait of a Poet” urmareste viata lui Yun Dong-ju si a varului sau, Song Mong-gyu, un activist politic fervent, pe fundalul perioadei zbuciumate a anilor ’30 si a sfarsitului razboiului. Filmat in intregime in alb-negru, filmul reda perfect nu doar atmosfera cenusie a acelei perioade, ci si a poemelor si versurilor scrise de Yun Dong-ju, ce nu a avut sansa sa si le vada publicate in timpul scurtei sale vieti. Pentru rolul poetului Yun Dong-ju, actorul Kang Ha-neul (pe care recent l-am vazut in “Like for Likes” sau “Twenty”) a trebuit sa slabeasca mai multe kilograme pentru a se apropia de infatisarea reala a poetului, insa efortul a meritat, mai ales ca prestatia lui plina de forta artistica creioneaza la perfectie nu doar personajul istoric Yun Dong-ju, ci si constrangerile mediului si epocii in care a activat asupra firii sale poetice. Insa surpriza placuta a filmului e actorul Park Jung-min (din “Bleak Night” si “Office”), ce-l interpreteaza ireprosabil pe prietenul si varul lui Yun Dong-ju, Song Mong-gyu. Acesta a si castigat premiul pentrul Cel mai bun actor novice la Baeksang Arts Awards, gala ce l-a recompensat pe Lee Joon-ik cu Marele Premiu pentru realizarea sa, altfel spus filmul sau a fost considerat cel mai bun film coreean al anului 2016. La box-office productia s-a deescurcat extrem de bine, obtinand incasari de peste 7,5 milioane de dolari, demonstrand o data in plus interesul publicului coreean pentru propria istorie (Spirits’ Homecoming, un alt film istoric acoperind o perioada similara de timp si realizat cu un buget infim, a umplut salile de cinema, in prima parte a acestui an, in Coreea).

Anii ’30. Yun Dong-ju (Kang Ha-neul) si Song Mong-gyu (Park Jung-min) sunt din copilarie cei mai buni prieteni. Amandoi s-au nascut in satul Myungdong din provincia Jilin, locatie aflata azi pe teritoriul Chinei, in imediata vecinatate a Coreei de Nord, fiind si veri pe linie materna. Amandoi impartasesc o pasiune comuna, dragostea pentru literatura, iar in momentul in care adolescentul Mong-gyu castiga un concurs de poezie organizat de un cotidian cunoscut coreean, intreaga familie il ridica in slavi. Acest lucru starneste o mica umbra de regret in sufletul lui Dong-ju, al carui talent e recunoscut de toata lumea dar care nu reuseste sa debuteze ca poet din cauza ca nu are posibilitatea sa-si publice poemele. Lucrurile devin si mai complicate in momentul in care autoritatile japoneze intentioneaza interzicerea folosirii limbii si scrierilor coreene, impunand inclusiv schimbarea numelor coreene in nume japoneze. Studiind si absolvind Colegiul Yonhi din Gyeongseong (Seulul de azi), cei doi decid sa plece la studii in Japonia, la Kyoto, la celebra Universitate Imperiala. In Japonia, drumurile celor doi se despart pentru un timp, Dong-ju ajungand sa-si cunoasca mentorul, poetul Jeong Ji-yong, o fata, Kumi, fiica unui profesor de literatura engleza, care il va ajuta in visul sau de a deveni scriitor si pe profesorul universitar Takamatsu, un anti-militarist convins, de o vasta cultura literar-lingvistica, care il va influenta si incuraja. Dar vremurile nu au timp pentru poezie, URSS declara razboi Japoniei, Japonia pierde teren pe front, iar asuprirea coreenilor ajunge insuportabila. In momentul in care prietenul sau Mong-gyu se implica in miscarea pentru independenta Coreei, consecintele pentru visul sincer al lui Dong-ju sunt ireversibile.

Desi pare simplu, filmul are o structura complexa. Prezentul ni-l infatiseaza pe Dong-ju in fata detectivului japonez care il interogreaza in 1944 in inchisoarea Fukuoka. Pe masura ce acesta formuleaza acuzatii la adresa lui, flashback-urile intervin si ne poarta inapoi in timp, pentru a oferi contextul acuzatiilor aduse in prezent. Aceasta tranzitie nu are neaparat ca scop crearea unei tensiuni dramatice, ci mai ales reconstituirea din imagini realiste si cenusii a vietii poetului coreean. E destul de neobisnuit sa vezi in ziua de azi ca se mai realizeaa filme alb-negru, iar la inceput acest lucru poate parea deranjant, insa pe masura ce povestea avanseaza si isi fac loc pe fundal versurile si poemele scriitorului, narate cu glasul lui Kang Ha-neul, ajungi sa intelegi rostul acestei gaselnite a regizorului. Scenariul lui Shin Youn-Shick (Rough Play, How to Steal a Dog ?), ce si produce filmul) e unul la inaltime, daca tinem cont de faptul ca acesta reuseste sa nu se departeze prea mult de figura istorica a scriitorului, dramatizarea potentand latura umana a acestuia in contextul anturajului de care se inconjoara atat in Coreea cat si in Japonia. Personajele cu care intra in contact, ca e vorba de tanara Lee Yeo-jin, fascinata de versurile lui, de japoneza Kumi ce-l indrageste, de profesorul Takamatsu, de diversii colegi sau prieteni de-ai lui sau de-ai varului sau, cu totii sunt niste trecatori ce asteapta parca pe peron sa vada cum trece trenul vietii lui Dong-ju. Cu totii sunt martori la talentul sau urias, il admira si il inteleg, dar se dovedesc neputinciosi in fata vartejului numit razboi si militarism. Dong-ju insusi e o persoana retrasa, introvertita (din acest punct de vedere personajul lui Kang Ha-neul seamana cu cel din “Like for Likes” al aceluiasi actor), ce refuza sa se implice in discutii cu tenta ideologica, politica sau sociala. E preocupat doar de lumea cuvintelor, de literatura, de transcrierea cartilor aduse pe furis de varul sau datorita relatiilor sale, altfel spus traieste intr-o alta lume, ignora constrangerile regimului de ocupatie japonez. Asta pana cand aceste constrangeri ajung sa-l afecteze direct: cand japonezii interzic folosirea limbii coreene si circulatia cartilor scrise in coreana, Dong-ju se vede nevoit sa scrie in japoneza. Automat din acel moment, visul de a publica primul sau volum de versuri si a deveni oficial un poet (desi toti ii spun “poet”, el nu se considera astfel tocmai pentru ca versurile sale nu au vazut lumina tiparului, deci nu a realizat nimic) devine unul tot mai indepartat. Trebuie sa traduca din coreeana in japoneza si, mai grav, sa gandeasca sis a transmita trairile lui interioare, ale sufletului si ale mintii, prin intermediul unei limbi care ii este straina. Mai apoi autoritatile ii impugn sa-si schimbe numele intr-unul japonez, si cu sau fara voia lui, devine din Yun Dong-ju “Hiranuma Doju”. Si ca si cum toate aceste injosiri nu ar fi fost suficiente, regimul de ocupatie da ordin ca din anul 1944, toti coreenii apti sa fie imediat inrolati in armata japoneza, urmand a fi trimisi in primele linii pe front pentru a lupta impotriva puterilor apusene ce inspaimanta Imperiul. Cum poate visul fragil si onest al unui simplu poet sa supravietuiasca in aceste conditii ? In aceasta situatie, radicalizarea varului sau, Mong-gyu, e perfect logica si justificabila: “Ce rost are literatura, daca nu poate schimba lumea ?” Ce cale va alege Dong-ju pentru a supravietui acestor provocari ? Yun Dong-ju a murit pe 16 februarie 1945, la doar 27 de ani, in inchisoarea Fukuoka, unde a fost inchis timp de 2 ani sub acuzatia de a fi fost implicat in miscarea pentru independenta Coreei. La doar 6 luni distanta, Japonia capitula si Coreea devenea independenta. Visul de o viata al lui Dong-ju s-a implinit in 1948, cand 3 colectii de manuscrise apartinand poetului au fost publicate postum sub numele… “Cerul, si Vantul, si Stelele si Poezia”, exact asa cum sugera poetul in film… O productie deosebita, sensibila si delicata ca un vers al unui poem genial, pe care iubitorii de literatura si istorie, intr-un cuvant de cultura, nu trebuie sa-l rateze.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil