Regizorul filosof Park Chan-wook (filosofia a fost specializarea pe care a absolvit-o la terminarea facultatii) revine in cinematografia coreeana cu un lungmetraj dupa o absenta de 7 ani. Ultimul sau film pentru marele ecran, “Thirst” (2009) a fost urmat 2 ani mai tarziu de un scurtmetraj, “Night Fishing” si de debutul la Hollywood cu Stoker (2014), produs de fratii Tony si Ridley Scott. Acum 2 ani a produs “Snowpiercer”, insa lumea era nerabdatoare sa-l vada din nou ca in zilele bune ale trilogiei razbunarii, la timona unei productii autohtone. Iata ca revenirea e una in forta, “The Handmaiden” fiind si cea mai provocatoare productie a lui de pana acum. Filmul nu se adreseaza persoanelor minore, in mai multe tari avand un rating +18. Dar sexul dintotdeauna a fost unul din ingredientele care, plasat gratuit sau nu in anumite productii, intr-o forma mai discreta sau, din contra mai directa, a asigurat succesul acestora. In cazul lui “The Handmaiden” e doar un ingredient dintr-o gama larga ce asigura succesul filmului. Scenariul e unul solid, fiind croit dupa nucleul romanului scriitoarei galeze Sarah Waters “Fingersmith”. E prima ecranizare pentru marele ecran a romanului publicat in 2002, a carui actiune e mutata din epoca victoriana in Coreea (pe atunci inca Joseon) aflata sub japonezi din anii ‘30. Productia a fost prezenta in acest an la Cannes, in competitia oficiala, si desi s-a lansat in cinematografe cu abia 2 luni in urma, a reusit sa stranga 31,7 milioane dolari la box-office, castigand un premiu (pentru imagine) si avand 3 nominalizari (la Cannes si la Festivalul de la Ierusalim). Distributia contine numai nume unul si unul, ce ne ofera un adevarat regal: Ha Jung-woo, Kim Min-hee, Cho Jin-woong, Moon So-ri sau Kim Hye-sook. Debutanta Kim Tae-ri a fost selectata din 1.500 de aspirante pentru rolul de servitoare pe care-l interpreteaza, si cu siguranta acest debut si succesul sau ii vor deschide calea spre o cariera fructuoasa.

In Joseonul aflat sub ocupatie japoneza al anilor ’30, “contele” Fujiwara (Ha Jung-woo) e un escroc ce pune la cale un plan diabolic pentru a scapa de saracie si a-si asigura un viitor luminos. Titlul de conte e, desigur, fals. Japoneza pe care o vorbeste la perfectie e rodul anilor de munca si pregatire in domeniul lingvistic. A invatat, ca un sarlatan adevarat, sa poarte costume scumpe si imita modul de viata al unu conte in cele mai mici amanunte cu o naturalete debordanta. In momentul in care afla de faptul ca o tanara aristocrata, Hideko (Kim Min-hee), nepoata unui unchi falsificator al carui principal tel e sa fie recunoscut ca japonez autentic in ciuda originii coreene ascunse umile, detine o mostenire uriasa, decide sa puna mana pe aceasta. Planul e simplu: urmeaza sa o seduca pe Hideko, sa fuga cu ea in Japonia, dupa care sa o interneze la un azil de nebuni si sa-si insuseasca averea ei. Principalul obstacol in calea acestui plan e unchiul fetei, ce planuieste sa se insoare cu aceasta pentru a-i lua averea, nefiind mostenitorul direct. Pentru a fi sigur ca Hideko va cadea in capcana farmcelor lui, Fujiwara apeleaza la o tanara orfana crescuta de mica si instruita in tainele furatului si escrocheriilor, Sook-hee (Kim Tae-ri), pe care o plaseaza ca servitoare in casa lui Hideko. Planul merge ce merge, pana la un anumit punct…

Despre “The Handmaiden” se poate spune ca e, de departe, cel mai indraznet film al lui Park Chan-wook. Nu doar datorita tematicii abordate, una tabu in cinematografia de clasa asiatica (desigur, au fost realizate sute de productii cu buget redus pe tematici tabu in Extremul Orient, insa filme de clasa in care unele lucruri sa fie spuse fara perdea si sa fie considerate opere de arta nu prea s-au facut), cat si datorita stilului artistic aparte in care e spusa povestea. La acest din urma capitol filmul e o adevarata delectare, imaginile si unghiurile din care e filmat totul, dar si perspectivele din care se relateaza evenimentele reprezentand elemente novatoare pe care doar marii regizori le pot controla cu atata precizie, ridicandu-si productiile la nivelul de opera de arta. In prima sa parte, “The Handmaiden” pare o poveste desprinsa din romanul lui Kazuo Ishiguro (ecranizat de James Ivory), “The Remains of the Day”, dar aceasta e doar introducerea. Ceea ce urmeaza va intrece orice imaginatie, povestea schimbandu-si parca autorul si devenind una tipica lui Ranpo Edogawa: halucinanta, provocatoare pana la limita extrema si fara tabu-uri. Fara indoiala aceasta latura a filmului nu-l recomanda publicului minor. Desi actiunea productiei se desfasoara in anii ’30, mai intai in Joseonul ocupat (tema predilecta a multor filme coreene recente) si mai apoi in Japonia, modul in care e privit sexul in acest film se incadreaza mai degraba in modul de gandire al omului secolului XXI. O detaliere a acestui aspect ar divulga unele lucruri care ar merita descoperite de spectator pe parcursul vizionarii, astfel ca e inutil a se insista asupra lor, insa e greu de crezut ca in anii ’30 lucrurile descrise in film ar fi avut parte de toleranta cu care astazi sunt privite sau cel putin se face apel sa fie privite, in societatile avansate. Park Chan-wook a extras din prezent un element de mentalitate si l-a suprapus peste reperele morale ale altor timpuri. Prin aceasta a reusit sa dea o nota de mister si erotism extrem, elemente pe placul audientei zilelor noastre, ce cauta povesti cat mai incitante si mai provocatoare. Astfel, “The Handmaiden” este atat un film de epoca cat si modern prin viziunea sa, depasind unle bariere de care cu greu regizorii coreeni reusesc sa treaca (poate doar indraznetul Min Kyu-dong cu “The Treacherous” a reusit oarecum s-o faca). Atmosfera anilor ’30 dintr-o resedinta izolata e redata la perfectiune pana in cele mai mici detalii cu talentul unui pictor impresionist de Park Chan-wook: decoruri rustice si interioare intunecate, costume dupa moda englezeasca a vremii (desi vorbim de Extremul Orient abia zaresti un kimono, ce in randul aristocratiei e privit ca o haina de relaxare, nicidecum de mers prin vizita), eticheta, reguli si organizare draconica. Coloana sonora e in consonanta perfecta cu tensiunea apasatoare ce se simte in atmosfera, dar stie si sa puncteze, ritmat, momentele putine de umor si destindere. Jocul actorilor e desavarsit. Ha Jung-woo e ca e obicei perfect in rolurile negative, de aceasta data contele escroc interpretat fiind atat sarmant cat si sarcastic, hotarat sa-si duca planul la indeplinire cu orice pret. In mod paradoxal, desi e personajul ce se considera cel mai inteligent dintre toti (altfel cum ar indrazni sa se dea dreptr conte sis a fure mostenirea unei adevarate aristocrate de sub nasul unchiului ei lacom ?), acesta joaca totul “la vedere”. Nu are un plan B, si pana si fuga, ce poate fi o improvizatie, e ceva nespecific lui. Hideko, victima pe care trebuie sa o seduca, interpretata de Kim Min-hee, e un personaj interesant si plin de surprize. De mica a trait sub constrangerile unchiului ei, fiind zilnic instruita in ale lecturii. Experienta ei in privinta relatiilor cu oamenii e redusa, iar despre experienta in relatia cu un iubit nici nu poate fi vorba, fiind ferita de ochii lumii de unchiul ei. Viata ei pare anosta, lipsita de orice orizont, pana apare siretul conte ce incearca sa o seduca. Asa cunoaste primele tentatii trupesti si intra in contact cu viata adevarata. Drama care o ascunde in suflet si suferinta la care a fost supusa ani de zile e doar o mica pare din surprizele pe care acest personaj le va oferi in aceasta poveste, deci merita urmarita cu interes. Debutanta Kim Tae-ri imprresioneaza in rolul servitoarei, da, cea din titlu. Ea e elementul cheie al povestii, ce depinde atat de calau (contele ce o trimite sa-I faca jocurile) cat si de victima (cu care trebuie sa relationeze convigator pentru a-si atinge obiectivul). Prinsa intre cei doi, la un moment dat constata ca nu mai are scapare. Insa nu va da bir cu fugitii si, in mod curajos, se va folosi de amandoi pentru a-si atinge obiectivul. Iar acesta va deveni din a se imbogati, unul modest: supravietuirea. Cho Jin-woong, intr-o forma de zile mari, interpreteaza fenomenal rolul unui unchi sadic si pervers, ce a trecut de mult de pragul nebuniei, ce e stapanul absolut al resedintei pline de femei, dar care ocazional noaptea se umple de barbati potenti financiar si cu influenta. Falsifica carti, organizeaza “serate” literare in care nepoata Hideko lectureaza in fata unei audiente formate din batrani cu ganduri necurate iar mai apoi vinde la licitatie aceleiasi audiente cartile in cauza. Si inca ceva: e un personaj mai malefic decat arata; ai spune ca e un batranel inofensiv, insa spre final se va dezlantui si, pe masura ce adevarul iese la suprafata, ii aflam adevarata fata. Cu o galerie atat de consistenta de personaje, ai zice ca te afli in fata unui roman balzacian pe care abia astepti sa-l descoperi. Cu toate ca “The Handmaiden” se intinde pe durata a aproape 2 ore si jumatate, daca excludem anumite scene mult prea directe, cu limbaj explicit, putem spune ca avem in fata o productie de exceptie. Totul, de la costume, poveste (si inca cu ce rasturnari de situatie !), decoruri, muzica, imagine, interpretare, e la superlativ. Unii probabil vor fi deranjati de anumite parti ale filmului, pe care le vor gasi depasind cu mult limitele decentei, insa privit in ansamblul sau, cu siguranta se poate spune ca “The Handmaiden” e cea mai provocatoare realizare de pana acum a lui Park Chan-wook, o adevarata opera de arta in imagini.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil