Park Hoon-joong, regizorul lui “The Tiger: An Old Hunter’s Tale”, e unul din cei mai talentati cineasti ai tinerei generatii din Coreea. Anterioarele sale doua filme, “The Showdown” (un low-budget de epoca bine realizat sub aspect vizual) si “New World” (un film cu gangsteri cu actori de top si mare succes la box-office) nu fac decat sa completeze succesul scenariilor pe care acesta le-a scris la “The Unjust” (premiat la Blue Dragon ca Cel mai bun scenariu) si “I Saw the Devil”. Cu o asemenea carte de vizita, era de asteptat ca noul sau film, “The Tiger”, sa fie un succes fara nici o discutie. Iar acest lucru a fost confirmat de cele 11,1 milioane dolari incasari. In rolul principal revine unul din actorii preferati ai regizorului, inegalabilul Choi Min-sik, cu care a colaborat si la “New Wold” si “I Saw the Devil”. De aceasta data Min-sik va interpreta un batran vanator in Joseonul anului 1925, ce are o confruntare pe viata si pe moarte cu un tigru urias. In rolurile secundare, ca de obicei in filmele de top regasim actori de calitate, precum Jeong Man-sik, Ra Mi-ran, Kim Sang-ho sau Jung Suk-won (pe care il stim chiar din IRIS 2 sau din recentul Mr. Baek, 2 seriale coreene de succes). Veteranul japonez Ren Osugi (cu peste 70 de filme la activ) a fost distribuit si el mai mult pentru atmosfera, interpretand rolul unui guvernator japonez al Joseonului aflat sub ocupatie pasionat de vanatoarea de tigri.

Muntele Jirisan, Joseon, 1925, in plina Ocupatie Japoneza. Chun Man-duk (Choi Min-sik) e un batran vanator ce-si duce viata departe de zbuciumul lumii pe muntele Jirisan, crescandu-si singur fiul de 16 ani. Cu un deceniu in urma era cel mai mare vanator al Joseonului, dar acum vrea sa uite tot trecutul, inecandu-si amarul in bautura si singuratate. Cum o spun si ceilalti vanatori, daca nu ar fi fost Seok, fiul sau, de mult Man-duk n-ar mai fi fost pe aceasta lume. Si asta pentru ca in urma cu 10 ani, un incident a dus la disparitia sotiei sale, el considerandu-se principalul vinovat pentru tragicul eveniment. Dar acum, un excentric guvernator, japonezul Maejono (Ren Osugi), pasionat de vanatoarea de tigri, ordona maiorului Ryu sa se ocupe de capturarea unui tigru urias, de peste 300 de kg, ce traieste in varful muntelui Jirisan. Cu ajutorul unui grup de vanatori coreeni primiti in armata japoneza, acesta porneste misiunea de capturare prin orice mijloace a tigrului. Misiunea este insa una complicata, deoarece tigrul e unul cu o inteligenta iesita din comun, dejucand toate cursele intinse de vanatori. In fata propriei neputinte, maiorul realizeaza ca singurul ce poate da de urma tigrului e Man-duk…

Filmul in sine spune, pe durata a 2 ore si aproape 20 de minute, povestea reala a ultimului tigru al Joseonului. Desigur, doar disparitia acestuia e un lucru real, restul e dramatizare. In mod paradoxal, disparitia lui in timpul ocupatiei japoneze echivaleaza cu sfarsitul unitatii coreene, stiut fiind ca a urmat razboiul fratricid ce a divizat natiunea. In ziua de azi, tigrul ce traia pe vremuri in Peninsula e cunoscut sub un alt nume: tigrul Siberian sau tigrul Amur. Astazi, aceasta subspecie de tigru a reusit sa supravietuiasca in Rusia, pe o suprafata ce se intinde pana la granita cu China si Coreea de Nord, fiind estimat un numar de 529 de exemplare. Coreea este singura tara din lume in care tigrul se afla in centrul culturii sale. Oamenii s-au simtit foarte apropiati de tigru si l-au personificat, de-a lungul istoriei. Mitul national al creatiei, in Coreea, are in centrul sau un urs si un tigru. Legenda spune ca acestia ar fi cerut fiului conducatorului Cerului sa-i faca oameni. Acesta ar fi fost de acord, cu conditia sa indure 100 de zile intr-o pestera fara a manca decat usturoi si pelin negru. Ursul a indurat si a devenit o femeie frumoasa ce a dat nastere lui Tangun, legendarul tata al Coreei, in 2333 i.e.n. Tigrul, in schimb, a devenit nerabdator si flamand, a parasit pestera incapabil sa faca foamea si sa astepte, si se spune ca de atunci… rataceste in muntii coreeni. Asadar, pentru coreeni tigrul e un simbol important al identitatii nationale. In cultura populara, povestile despre tigri si oameni prezinta in general tigru ca pe un animal feroce, ce provoaca spaima oamenilor. Totusi, la un moment dat a aparut o poveste in care se spune ca in momentul in care un padurar ingrozit e prins in cursa de un tigru feroce, padurarul in mod inteligent se inclina adanc in fata animalului si il considera ca pe un frate de mult pierdut. Aceasta poveste din folclorul coreean a fost de altfel reflectata si de regizorul Park Hoon-joong in filmul sau, existand o scena memorabila ce vorbeste despre acest respect al omului fata de tigru.

Revenind la filmul in sine, acesta este grandios. In prima jumatate actiunea e mai lenta si acomodarea cu atmosfera unui Joseon aflat sub ocupatie japoneza e putin greoaie. Din fericire, insa, filmul nu se axeaza pe lupta pentru libertate a coreenilor, iar nationalismul nu e instrumentat ca arma ascutita indreptata inspre ocupantul japonez. Desigur, acest lucru nu il impidica pe realizator sa delecteze publicul cu un veritabil macel in randul maretei Armate Imperiale japoneze, astfel ca mesajul mandriei nationale e unul transmis foarte subtil. De ce ? Pentru ca oponentul japonezilor nu sunt coreenii – din contra, acestia sunt folositi ca masa de manevra pentru capturarea tigrului – ci inusi… tigrul. Tigrul urias din film personifica Joseonul insusi, o natiune puternica care se va prabusi tocmai datorita disensiunilor interne. Ultima imagine a filmului, in care zapada acopera totul si face sa dispara fara urme simbolul unei natiuni e o geniala metafora inventata de regizor. La fel ca acest tigru si oamenii care l-au vanat, in marea lor majoritate coreeni, a disparut o natiune. Si nu e doar atat. Personajul lui Choi Min-sik este unul aparent neputincios, batran, cazut in patima alcoolului, ce traieste pe munte ca o fantoma doar pentru a-si creste fiul de 16 ani. Alt tel in viata nu mai are. A renuntat pana si la razbunare pe tigrul ce i-a distrus familia, incercand sa se ierte pe sine. Cand insa ocupantul japonez face presiuni ca cel ce a fost odata cel mai bun vanator al Joseonului sa ii ajute in capturarea tigrului, intregul sau trecut dureros e rascolit si dezgropat. Personajul ajunge sa fie prins intre trecut si prezent doar dintr-un capriciu al guvernatorului japonez (imaginea perfecta a mandriei si militarismului celei mai puternice armate din Asia Orientala din acele timpuri), iar evenimentele care iau o turnura dramatica pentru vanator ii scot la suprafata cele mai nebanuite trasaturi. Modul in care va actiona e de-a dreptul surprinzator, inaltator pentru ceea ce vrea sa simbolizeze sub aspect moral, intrinsesc, personajul. Un film rafinat, inteligent si superb realizat, emotionant pana la lacrimi in unele momente ale sale, ce descriu perfect maretia interioara a unei natiuni ce stie sa-si pretuiasca valorile trecutului. Chiar si atunci cand acestea se regasesc in lucrurile si oamenii simpli, in perioadele cele mai grele ale istoriei. Un film de top, una din cele mai reusite productii coreene ale anului 2015, ce nu trebuie ratat.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil