Cu „Spirits’ Homecoming” (ar trebui sa) ne gasim in fata unui film de reconstituire istorica a unei perioade nu prea cunoscute din al doilea razboi mondial, cand japonezii, in calitate de ocupant al Coreei, sunt atat de grijulii cu propriii militari incat, pentru a le reduce din stresul si paranoia luptei, instituie serviciul femeilor de reconfortare, in cadrul caruia adolescente de la 14 ani in sus sunt rechizitionate fara rusine de la familiile lor, pentru a fi folosite ca simple obiecte sexuale, la totala discretie a militarilor. Conditia fetelor este redusa la cea de sclavie, neindeplinirea intocmai a fanteziilor sexuale a opresorilor punandu-le in pericolul de a fi agresate cu barbarie sau chiar omorate. In acest climat obscur si tensionat urmarim destinul lui Jung-min si al lui Yeong-hee, doua fete ce s-au cunoscut, dupa ce-au fost luate de-acasa, in timpul transportului spre noua lor „viata”, ce curand li se va dezvalui ca „iadul pe pamant”. Dintre ele, spiritul activ, cea care asigura progresul actiunii, e Jung-min, care are un atu fata de celelalte, si anume credinta nestramutata, sadita de mama ei, ca ea va trece biruitoare peste toate greutatile, prin intermediul unei amulete cu nume lung si complicat. Increderea aceasta o transmite si lui Yeong-hee, ceea ce-i permite sa treaca peste toate grozaviile traite.
Dar filmul e mai mult decat o reconstituire istorica. E si una care transcende hotarul vietii si al mortii, pentru ca in lumea reala exista o adolescenta, Eun-kyung, sortita de la nastere a fi saman, care e puntea de legatura intre Yeong-hee, acum in varsta si bolnava de cancer, si Jung-min din timpul razboiului, si asistam la dialogul final, deslusitor si linistitor, intre cele doua. Titlul filmului se lamureste la sfarsit, cand Eun-kyung pregateste calea revenirii acasa a spiritelor, ceea ce-i prilejuieste si lui Jung-min reintanirea cu parintii.
“Spirits’ Homecoming”, o impresionanta drama de razboi ce pentru coreeni a avut o incarcatura emotionala aparte, a devenit la scurt timp de la premiera, un „hit” la box-office, reusind sa vanda mai mult de 1 milion de bilete in salile de cinema in primele 5 zile. Cu 23, 7 milioane dolari incasari, filmul a devenit a patra productie autohtona din prima jumatate a anului 2016 in privinta incasarilor, demonstrand interesul coreenilor pentru propria istorie si rana inca deschisa a ocupatiei japoneze, cu consecintele sale cele mai abjecte. In Coreea, filmul a fost un adevarat fenomen, lucru la care nici macar producatorii nu se asteptau. Dar acest lucru s-a datorat si unor evenimente ce tin de politica, deci practic e consecinta unui consens public manifestat pe doua fronturi. Sud-coreenii par a fi determinati atat in consolarea fostelor femei de reconfortare, ce au fost inca o data insultate de recentul acord intre Coreea de Sud si Japonia, ce nu include o cerere publica sincera de scuze din partea Japoniei, cat si in blocarea revizionismului istoriei din partea actualei administratii a Presedintei Park Geun-hye, ce a pus in aplicare un plan de a aduce autorii de carti de istorie coreeana sub controlul statului. Regizorul si scenaristul Cho Jung-rae a avut de intampinat o multime de dificultati pe durata productiei, care a fost oprita de mai multe ori din cauza problemelor financiare. Dar coreenii de rand s-au mobilizat, si cu ajutorul donatiilor facute de 75.200 de oameni filmul a putut fi finalizat. Numele tuturor donatorilor apare mentionat pe genericul de final al filmului. Apoi au aparut problemele privind distributia lui in cinematografe, premiera fiind de mai multe ori amanata din cauza lipsei de sali de cinema disponibile. Intr-un final, premiera a avut loc pe 1 martie, o data cu semnificatii aparte pentru istoria Coreei, cand se comemoreaza anual miscarea coreeana de rezistenta impotriva ocupatiei japoneze. Lumea a continuat sa sustina acest film, cumparand bilete in avans (9 zile la rand acest film a fost nr. 1 la rezervari de bilete de cinema in Coreea !) si semnand o petitie ca acest film sa poata rula in mai multe cinematografe. Daca va vine sa credeti, la acest film s-a lucrat timp de 14 ani, inainte ca productia sa fie finalizata, o importanta etapa fiind cea a documentarii. Dupa cum a spus un jurnalist ce a facut prezentarea filmului inaintea premierei sale, pentru coreeni, sa mearga sa vizioneze acest film nu a insemnat doar o modalitate de petrecere a timpului liber, ci mai degraba un fel de protest prin care filmul devine un mijloc prin care oamenii isi exprima nemultumirea fata de atitudinea politicului fata de acest subiect sensibil abordat. „E exemplul unui film ce coincide perfect cu evenimente de actualitate din societatea coreana, a carui receptie entuziasmanta peste hotare a afectat pozitiv si piata autohtona de film” (spre exemplu, celebrul New York Times a acordat o pagina prezentarii acestui film). In Coreea, la scurt timp de la lansare, filmul a devenit un fenomen social, multi profesori inchiriind sali intregi de cinema pentru a aduce grupuri de elevi la proiectii.
„Spirits’ Homecoming” are la baza povestea reala a lui Kang Il-chul (foto, 2001), o tanara coreeanca ce a fost fortata sa devina sclava sexuala pentru armata imperiala japoneza in anii ‚40. Nascuta in 1928, aceasta a fost dusa cu forta la asa-numitele „centre de reconfortare” ale armatei japoneze in 1943, cand avea doar 16 ani. Practic filmul portretizeaza lupta unei adolescente deposedate brutal de drepturile sale ca om si de demnitatea sa, in numele razboiului si militarismului. Spre deosebire de Germania, Japonia zilelor noastre n-a facut rectificari cand vine vorba de pozitia fata de crimle de razboi comise in trecut. Curentul de dreapta, nationalist, chiar considera inacceptabile argumentele Coreei sau Chinei, de exemplu, negand vehement conscriptia fortata a femeilor de reconfortare. Filmul nu cauta pur si simplu sa critice guvernul japonez sau sa ofera o consolare in memoria victimelor. In schimb, tinteste sa arate devastarea si tragedia cauzata de armata japoneza, si sa transmita un mesaj sensibil ca astfel de lucruri nu se mai pot repeta vreodata. Din aceasta perspectiva, „Spirits’ Homecoming” nu este o poveste despre „trecut”, cat mai ales despre „viitor”, un film ce are menire de a vindeca ranile trecutului. Iar cum in ziua de azi doar un numar mic din aceste victime mai traiesc, consemnarea si prezentarea povestilor lor lumii devine ceva imperativ.
Revenind la persoana ce a stat la baza povestii acestui film, Kang Il-chul, la 16 ani a fost „recurtata” fortat de un ofiter japonez, fiind dusa la un centru de reconfortare in Mundanjiang, China, fiind obligata sa lucreze ca sclava sexuala pntru soldatii japonezi. Spre sfarsitul razboiului, dupa ani de chinuri groaznice si abuzuri, a fost diagnosticata cu febra tifoida. Atunci, a fost transferata in afara taberei militare, impreuna cu alte fete considerate „inutile”, pentru a fi arsa. Chiar inainte de a fi aruncata in foc, a reusit o evadare dramatica, profitand de un atac surpriza al Armatei Coreene de Independenta. A ratacit prin China, unde s-a stabilit, tanjind sa revina inapoi in Coreea natala. Lucrul s-a petrecut abia in 1998, cand a decis sa revina in Coreea si sa stea intr-o locatie, „Casa Impartasirii”, alaturi de alte victime. In 2001, in timpul unei sedinte de psihoterapie prin desen a desenat „Fecioare Arzand”, in care descrie propria experienta. Vizita regizorului in acel loc, intalnirea cu aceasta si descrierea teribilelor sale experiente de viata l-au determinat sa scrie scenariul actualului film.
Asadar, avem in fata unul din cele mai tulburatoare filme coreene ale ultimilor ani, de un realism crud pe care istoria unora il neaga, iar a al altora incearca sa-l treaca cu vederea din cine stie ce interese politice meschine. O pagina de istorie ce nu trebuie uitata, pe care generatiile viitoare trebuie sa si-o insuseasca, pentru a nu se repeta. Un film-document cutremurator, sensibil si umanist, in definitiv despre istoria umanitatii, construit ca argument universal impotriva uitarii.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de lasedan si cris999 – asiacinefil
0 Comments