Nascut din pasiunea pentru analiza instinctiva si profunda a relatiilor interumane prin intermediul imaginilor si sunetului a regizorului si scenaristului coreean Lee Yoon-ki, “A Man and a Woman” se inscrie in tipicul filmelor anterioare ale acestuia, “Come Rain, Come Shine”, “My Dear Enemy” si “This Charming Girl”. Castigator al premiului pentru Cel mai bun regizor la Baeksang Arts Awards cu “My Dear Enemy”, Lee Yoon-ki a ales-o din nou pe Jeon Do-yeon protagonista (ca in “My Dear Enemy”), actrita de 43 de ani avand din nou o prestatie la inaltimea renumelui sau, amintindu-ne de Jeon Do-yeon din “Secret Sunshine”, ce i-a adus premiul pentru Cea mai buna actrita la Cannes. Pentru ca distributia sa fie completa si filmul mai atragator, in rolul principal masculin a fost distribuit Gong Yoo, aflat la primul sau rol intr-o drama cu nunate artistice. Desi e un actor croit pentru roluri romantic-comice, acesta a incercat in ultimii ani si altfel de roluri, in filme precum Silenced, The Suspect, si, in acest an, Train to Busan, un mult asteptat blockbuster comercial. Dezavantajat in mod evident de infatisarea blanda ce nu-l recomanda pentru toluri de actiune sau dramatice, Gong Yoo se achita doar pe jumatate de rolul din acest film, mai exact de latura romantica a personajului sau, pentru cea dramatica nefiind prea convingator. Ca de obicei, Lee Yoon-ki a reusit cu un buget deloc ridicat sa puna pe picioare o drama intima despre oameni obisnuiti si problemele lor de comunicare si intelegere in interiorul si in exteriorul relatiei de cuplu. Obtinand 1,4 milioane de dolari incaari la box-office, o suma mai mult decat decenta pentru un film de festival, “A Man and a Woman”, filmat partial in Estonia, parafrazeaza deloc intamplator titlul unui celebru film al lui Claude Lelouch, “Un homme et une femme”, ce a scris istorie pentru cinematografia franceza, europeana si mondiala in 1966. Cu toate ca preia doar ideea relatiei extraconjugale, fara a avea vreo legatura cu filmul clasic, putem spune ca realizarea lui Lee Yoon-ki aduce ceva din atmosfera clasicului francez, cu toate ca regizorul, ce-l considera pe Hou Hsiao-hsien mentorul sau, a recunoscut ca e puternic influentat in stilul sau de regizori americani de filme independente din anii ’70-’80, precum Robert Altman, Woody Allen sau fratii Coen.

Sang-min (Jeon Do-yeon) si fiul ei Jong-hwa se afla departe de casa, tocmai in glaciala Finlanda, unde Jong-hwa urmeaza o terapie pentru deficientele mintale grave de care sufera. Pana si plecarea fiului ei intr-o tabara la Tampere o ingrijoreaza pe Sang-min, care ar fi dorit sa-si insoteasca fiul. La locul de plecare in tabara, sub impulsul stresului despartirii temporare de Jong-hwa, Sang-mi cere involuntar un foc pentru a-si aprinde tigara, unui barbat, Ki-hong (Gong Yoo). Din vorba in vorba, cei doi coreeni, straini in tara lui Mos Craciun, decid sa plece cu masina la locul unde se afla tabara copiilor lor, pentru a se convinge, in sufletul lor, ca totul e in regula. Din vorba in vorba, cei doi se imprietenesc si, tot involuntar, apare atractia. Fara a ezita, cei doi traiesc clipa, profitand de o ninsoare care ii blocheaza inr-o padure. Peste 8 luni, cei doi se reintalnesc mai mult sau mai putin accidental in Coreea. Amintirea clipelor din Finlanda e inca proaspata in mintile lor, iar tentatia adulterului reapare… Doar ca de aceasta data lucrurile sunt mai complicate, familia fiecaruia si greutatile din viata de zi cu zi schimband datele problemei.

“A Man and a Woman” e o poveste romantic-dramatica despre doi oameni cu probleme similare pe care destinul ii aduce impreuna intr-un loc indepartat. Sa fie o coincidenta, sau chiar mana destinului ? Amandoi sunt coreeni, si se intalnesc in indepartata Tara a celor o mie de lacuri. Mai mult decat atat, problemele lor sunt similare: Sang-min e mama unui baiat cu retard mintal, pe care-l aduce la o terapie speciala in Helsinki, in timp ce Ki-hong e tatal unei fetite ce sufera de depresie, aflata si ea la terapie de luni bune in capitala finlandeza. Insa pentru regizor conteaza prea putin daca intalnirea celor doi e urmare a destinului sau a unei coincidente. Personajele sale vad in aceasta intalnire o oportunitate de a evada din grijile cotidiene, si implicit aventura lor devine ceva tamaduitor, facandu-i sa uite de insingurarea pe care o traiesc in sanul propriilor lor familii: sotia lui sufera la randu-i de depresie, in timp ce sotul ei e mai tot timpul ocupat cu serviciul. Regasim in filmul lui Lee Yoon-ki aceeasi atentie speciala in analizarea lumii femeilor, zugravite din perspectiva acestora, insa de aceasta data vedem lucrurile si din perspectiva barbatului, ce se confrunta cu aceleasi probleme in familie. Lucrul inedit e faptul ca se mimeaza o relatie de cuplu, pe baza acestor fapte, cu doi protagonisti din doua casnicii diferite, ce reusesc sa gaseasca elemente in comun, altele decat suferintele ce ii apropie in mod firesc. Apropierea celor doi amanti porneste de la lucruri marunte, ce le remarca fiecare despre celalalt: ea e mereu obsedata, in momentele de neliniste, sa stie cat e ceasul, adica simte nevoia unui reper fix care s-o pastreze ancorata in normalitatea ce nu se regaseste in viata ei cotidiana. Eventual o tigara aprinsa are puterea de a o linisti, chiar daca nu simte neaparat nevoia de ea. El are prostul obicei, pe care ea i-l reproseaza, de a da raspunsuri vagi, fie cu da, fie cu nu, fapt ce tradeaza nehotarare, o stare de confuzie, lipsa de perspective. Fundalul sonor instrumental, excelent dozat si cu o incarcatura emotionala consistenta, da cel mai bine glas trairilor interioare ale celor doi, ce oscileaza intre nehotarare si descatusare, pe un crescendo ce duce emotiile lor la cote inalte. Imaginile superbe cu peisaje glaciale din Finlanda (de fapt Estonia, unde s-a filmat) contribuie la frumusetea artistica a acstei productii, aducand o stare de liniste necesara inaintea furtunii. “A Man and a Woman” e un film simplu si frumos deopotriva, in care simti vibratia dragostei dar si a suferintei, iluzia implinirii si amaraciunea vietii cotidiene atunci cand familia e un surogat al fericirii. Un film ce merita vazut si pentru interpretarea lui Jeon Do-yeon, una din actritele de top ale momentului in Coreea, care din nou incanta.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil