Cel mai mare regizor coreean al tuturor timpurilor, Im Kwon-taek, revine la 79 de ani in scaunul regizoral cu cel de-al 102-lea film al carierei, “Revivre”. Cu o cariera prodigioasa, cu o multime de premii castigate la festivaluri nationale si internationale de film (printre care, cele mai importante: castigator al Ursului de aur la Berlin, al premiului pentru Cel mai bun regizor la Cannes pentru celebrul “Chihwaseon” si de 5 ori premiat ca Cel mai bun regizor la Grand Bell Awards), cu multe filme care la vremea lor au fost succese de box-ofice, Im Kwon-taek a reusit sa atraga atentia la nivel international asupra filmului coreean. Desi e un regizor “de scoala veche”, ce oricand poate gasi un termen de comparatie in randul marilor cineasti japonezi ai secolului XX, Kwon-taek a reusit sa se adapteze perfect timpurilor moderne, filmele sale transmitand mai tot timpul mesaje de actualitate, pline de profunzime si naturalete. “Revivre” e o drama inspirata dintr-o nuvela scrisa de Kim Hoon, premiata in 2004 cu Premiul Literar Yi Sang (unul din cele mai prestigioase premii literare acordate in Coreea din 1977 pana in prezent), Titlul literar al nuvelei este “Cremation” (“Incinerare”), insa poate fi tradus din coreeana si ca “From Powder to Powder” (“Din pulbere in pulbere”), facand aluzie la doua elemente cheie ale povestii: locul de munca al sotului, in cadrul unei companii de produse cosmetice, si incinerarea sotiei decedate, pulberea fiind elementul liant al celor doua. Filmul lui Kwon-taek il are in rolul principal pe veteranul Ahn Sung-ki, unul din preferatii regizorului, pe care l-a distribuit in numeroase filme ale sale. Va vine sa credeti sau nu, in “Revivre”, poate cel mai mare actor coreean al tuturor timpurilor interpreteaza, la 62 de ani, cel de-al 128-lea rol al carierei. Kim Ho-jung si cunoscuta Kim Gyu-ri completeaza distributia restransa a filmului. “Revivre” a castigat 4 premii (cel mai important fiind “Cel mai bun film” la “Baeksang Arts Awards”) si a avut 6 nominalizari.

Oh Jeong-seok (Ahn Sung-ki) lucreaza ca director executiv la departamentul marketing al unei celebre companii producatoare de cosmetice din Coreea, “Adelaide”. Respectat de angajatii sai si privit mai mult ca um prieten decat ca un sef, acesta pare, la 60 de ani, sa aiba deschis drumul spre avansare la functia de vicepresedinte al companiei. Insa promovarea nu este un tel in sine, directorul Oh considerandu-se implinit in plan profesional. La fel si in viata personala, unde e casatorit si e tatal unei fete la randul ei implinite. Fericirea personala este, insa, umbrita de boala sotiei sale (interpretata de Kim Ho-jung), operata in mai multe randuri din cauza unei tumori la creier, ce reapare. Supusa unei noi interventii chirurgicale, aceasta ajunge captiva in spital timp de 4 saptamani. Directorul Oh ii va fi principalul sprijin in aceasta dificila perioada, impartindu-se intre activitatea incarcata de la companie si ingrijirea sotiei sale. Insa in viata sa involburata de suferinta chinurilor sotiei sale, intr-una din zile patrunde o tanara angajata la departamentul sau, Choo Eun-joo (Kim Gyu-ri), ce are un farmec aparte. In mod inexplicabil, se simte atras ca un magnet de aceasta, cu toate ca constiinta ii spune cu totul altceva. Macinat de dilema in care fara voia lui intra, directorul Oh se vede pus in fata unei alegeri dificile.

“Revivre” e o autentica meditatie asupra vietii, mortii si iubirii din perspectiva unui om ajuns la apusul existentei sale. Directorul Oh Jeong-seok, remarcabil interpretat de Ahn Sung-ki, e un sot devotat, ce niciodata nu si-ar neglija familia si mai ales sotia. E genul de om care in momentul in care a rostit juramantul in fata altarului, nu ar putea niciodata sa calce stramb si sa comita o infidelitate fata de cea pe care si-a ales-o ca partenera pana la moarte. E interesanta aceasta imagine transmisa de regizorul Im Kwon-taek, a omului devotat familiei, o imagine care in ziua de azi rar o poti vedea in societatea moderna, in care adulterul si in general relatiile dintre un barbat si o femeie au capatat alte valente. Personajul pe care ni-l propune Kwon-taek e un cap de familie responsabil, sau, daca ar fi sa concretizam si mai mult, un om cu constiinta. Desigur, directorul Oh nu este persoana pe care ne-am inchipui-o din aceasta caracterizare, mereu joviala si optimista. Trece si el prin crize interioare, fie ca e vorba de boala de prostata de care sufera, fie ca e vorba de problemele cotidiene de la serviciu sau de boala necrutatoare a sotiei sale. Toate acestea ii afecteaza stima de sine, dar are capacitatea de a inabusi totul in tacere, intr-o meditatie surda a mintii, ce se conecteaza cu sufletul, ce are capacitatea de a vindeca, de a transforma suferinta in speranta. In timpul acestui dificil proces interior de autoanaliza descopera si tentatia, in momentul in care la companie apare o tanara angajata, domnisoara Choo. In comparatie cu sotia lui, ofilita de suferinta bolii necrutatoare, domnisoara Choo e o floare minunata a tineretii de mult trecute. Ea e mirajul a ceea ce trecerea anilor a lasat in urma, ea e elixirul iluzoriu al fericirii vesnice pe care prospetimea tineretii o insufla sufletului uman. Tineretea e o stare efemera, pe care oricine si-o doreste vesnica. Insasi compania la care lucreaza, de produse cosmetice, e una ce face cercetari pentru gasirea unor leacuri pentru a opri timpul in loc si a face ca prin formule chimice, trasaturile firesti ale trecerii anilor sa fie cat mai mult estompate. Ca un adevarat alchimist, directorul Oh descopera in domnisoara Choo nu doar muza care-l poate ajuta sa depaseasca impasul din viata personala, ci si formula magica prin care sufletul lui ar putea renaste, impulsul de care are nevoie pentru ca viata, cu toate rotitele ei, sa se puna din nou in miscare. Ajunge sa faca din noua angajata o adevarata obsesie, sa ii interpreteze zambetele si stralucirea ca false semnale transmise sufletului sau impovarat, si astfel se naste un conflict firesc intre suflet si minte, intre dorinta si constiinta. Pe de alta parte, regizorul face o analiza retrospectiva plina de realism si sinceritate a ultimelor saptamani din viata de zi cu zi a directorului Oh, in care ne dezvaluie o imagine putin diferita de cea de care am fi tentati sa ne-o facem. Viata de cuplu a celor doi soti e marcata de cele mai multe ori de tacere, in momentele in care cei doi raman singuri, sau de criticile discrete ale sotiei la adresa lui, fara o tinta anume. Ai senzatia de multe ori ca cei doi imita, doar, o viata de cuplu fericit (au chiar un caine la care ea tine foarte mult, ce nu reprezinta nimic pentru el), iar aceasta incertitudine e pastrata de regizor pana la final, intretinand-o prin comportamentul total neasteptat de sot iubitor, grijuliu si devotat pe care directorul Oh o arata in spital sotiei sale muribunde. Din aceasta perspectiva, Im Kwon-taek pune in scena un joc de oglinzi genial, reconstituind franturi din relatia celor doi soti, cu bune si cu rele, din ultimele luni de viata ale sotiei. Aceste oglinzi parca se sparg intr-o metaforica scena de final, in care directorul Oh, cel imbatranit de trecerea anilor, cu fata plina de riduri, gaseste intamplator o poza a lui din tinerete, in locul unde se astepta cel mai putin. Aici se sparge oglinda propriilor sale iluzii, aici se sfarseste visul frumos dar si cosmarul pe care le-a trait in acelasi timp, realizandu-si conditia de simplu trecator pe scena acestei vieti scurte si anevoioase, acceptand-o, asumandu-si-o. Un film cu o regie de exceptie, analitic si sensibil deopotriva, o realizare artistica cum numai mana unui mare regizor o poate plamadi. Iubitorii de filme artistice nu vor fi dezamagiti de “Revivre”, “arta de a trai din nou”.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.