Hyun-chae (Bae Doo-Na) e o tanara fara prea mult noroc in dragoste. Desi se visa stewardesa, lucreaza la un hipermarket, iar perspectiva intalnirii unui Fat Frumos e indepartata… Tatal ei e singura ei familie, fiind un scriitor de mana a treia, cum il califica chiar ea. Din dorinta de a cunoaste mai multe despre arta, care ii poate furniza informatii pretioase pentru povestirile sale, acesta o roaga pe Hyun-chae sa imprumute niste carti despre pictura de la o biblioteca. In momentul in care fara descopera niste notite misterioase sub anumite poze cu picturi scrise de un anume Vincent, care isi marturiseste iubirea “pentru ea” facand trimiteri la noi si noi carti de pictura, tanara e cucerita imediat de gandurile romantice ale acestuia si imprumuta cartile recomandate de Vincent. Astfel, in naivitatea sa, se indragosteste de acesta, dorindu-si sa-l intalneasca. Astfel ca incepe sa cerceteze cine ar putea fi misteriosul romantic la ale carui ganduri rezoneaza. Tot acum il reintalneste si pe Dong-ha (Kim Nam-jin), prietenul ei impiedicat din perioada scolii, ce lucreaza ca operator de tren la metrou si care a venit din Busan in Seul special pentru a-si reintalni prima iubire: pe Hyun-chae. Si astfel, daca pana mai ieri nu-si gasea Fat Frumosul, iata ca Hyun-chae e pusa in situatia de a alege intre… doi Feti Frumosi…
“Spring Bears Love” (cunoscut si ca “Do You Like Spring Bear ?”) e o comedie romantica coreeana din perioada inceputului Valului Coreean realizata in spiritul filmelor de gen ale vremii. Regizorul si scenaristul Yong Yi, care nu a mai regizat sau scris nimic din 2003, avand doar cateva aparitii sporadice in filme precum “Oldboy”, “Sunday Seoul” sau “Dasepo Naughty Girls”, nu a dat lovitura cu filmul sau de debut, in ciuda faptului ca e o comedie romantica simpatica, in care are un mic rol de cateva secunde (un jucator de baseball din anii de liceu ai lui Hyun-chae de care aceasta se indragosteste). Talentul regizoral al lui Yong Yi e scos la lumina de anumite exagerari si scene de teatru ce parodiaza unele momente din viata lui Hyun-chae, insa desi scenariul a avut cele mai bune intentii, structurarea lui sub forma unui mini-roman cu 13 capitole s-a dovedit mai putin inspirata. Lipseste coeziunea intre aceste capitole, pe alocuri povestea parand putin fortata. In plus, ideea – romantica – a unui admirator din umbra ale carui cateva replici scrise sub niste poze de picturi au puterea de a cuceri pana intr-atat incat sa simti… iubire, e putin exagerata. Ideea a fost mult mai bine exploatata in filme ulterioare, ce reiau tema bibliotecii ca loc de legatura al sufletelor (Heartbreak Library), insa retinem intentia si folosirea, cu mai mult sau mai putin succes, a unui element evident de simbolistica romantica.
Filmul, in ansamblul sau, este agreabil, Bae Doo-na (23 de ani pe atunci), protagonista feminina, si Kim Nam-jin, un tanar aratos la 26 de ani ce tocmai debutase in “Lover’s Concerto”, formand, – oricat de ciudat ar parea – un cuplu ce are o chimie aparte. Amandoua personajele nu au noroc in dragoste, sunt niste impiedicati ce inca viseaza cu ochii deschisi cu toate ca viata le aminteste in fiecare moment care le e conditia, si, lucrul cel mai important, au o fire asemanatoare, fapt ce vrand-nevrand ii atrage ca un magnet pe unul spre celalalt. Cei doi nu sunt un cuplu obisnuit, nu sunt nici macar un cuplu, reintalnirea lor presupunand reluarea unei legaturi colegiale, mai mult de amicitie, intrerupta odata cu terminarea studiilor liceale. Cu mult umor, scenaristul ii apropie si ii departeaza dupa bunul lui plac, jucandu-se cu trairile si imaginatia fiecaruia, rezultatul fiind multa buna dispozitie transmisa privitorului. Dincolo de simplitatea povestii – oare cate cupluri nu se regasesc in aceasta poveste banala de iubire ? – filmul mai oscileaza in jurul unei interesante provocari. Hyun-chae se lasa vrajita de cuvintele gasite in carti si isi creeaza o imagine idealista despre misteriosul ei Vincent, de care se indragosteste in secret. Desigur, in viata reala nici o persoana cu un psihic normal – nici macar una predispusa a se indragosti usor – (tinand cont ca e un gen usor, trecem cu vederea naivittea ideii) nu cade pe spate dupa cateva cuvinte romantice care nici macar nu stii daca iti sunt adresate. Mai degraba o asemenea provocare e una specifica varstei adolescentei, nicidecum celeia a maturitatii, astfel ca directia scenariului in raport cu varsta personajelor e destul de bizara. Dar explicatia o furnizeaza chiar scenaristul, pe parcursul filmului, in momentul in care prietena lui Hyun-chae, Mi-ran. ii face acesteia o marturisire de o sinceritate dezarmanta: “A fi obiectul afectiunii cuiva creeaza dependenta”. In special cand o femeie se simte apreciata, iar cineva ii arata afectiune, chiar si sub aceasta forma ciudata a unui dialog surd de la distanta, curiozitatea si mai ales dorinta ca aceste aprecieri sa continue dau nastere la nivel de subconstient la o veritabila dependenta. O dependenta de afectiune la care orice femeie tanjeste, dar care da nastere si unei nevoi firesti de reevaluare a propriilor trairi, pentru a nu cadea in capcana departarii de realitate, ca personajul principal din “Pisces”, ce face o pasiune nebuna pentru un alt strain misterios.
Un film placut si relaxant, ce aduce cu el parfumul unic al comediilor romantice coreene de dinaintea schimbarii la fata a filmului coreean, cu multe melodii superbe pe fundal si cu cateva prezente surpriza in distributie ce nu pot trece neobservate (Yoon Ji-hye, prietena Mi-ran, pe care am vazut-o si in “Pisces”; Oh Gwang-rok in rolul tatalui lui Hyun-chae, cu blandeatea unica din glas; Uhm Tae-woong – in rolul unui fost iubit al lui Hyun-chae, un actor necunoscut pe atunci, azi un star de prima mana). Un film ce ne aduce primavara in suflete, prin optimisul si buna sa dispozitie ce o degaja.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in pemiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
0 Comments