Scris si regizat de stralucitul Ryoo Seung-wan, “Veteran” a fost un succes asteptat de box-office al anului 2015, anticipat de cartea de vizita a regizorului si de echipa solida de actori din distributie. “Crying Fist”, “The Unjust” sau “The Berlin File” spun totul despre omul de la timona lui “Veteran”, filmul ce detine recordul de vanzari de bilete in 2015 in Coreea, cu 92,8 milioane de dolari incasari, depasind inclusiv “Assassination”, ce a incasat cu 4 milioane mai putin. 3 saptamani consecutiv filmul s-a aflat pe prima pozitie in box-office, lucru favorizat de premiera in august a productiei, perioada de concedii si vacanta scolara, ce a permis unui numar de 13,4 milioane de spectatori sa-l vizioneze in salile de cinema. Dupa numarul de bilete vandute, “Veteran” urca pe a treia pozitie in topul all-time al vanzarilor de bilete al unui film in Coreea de Sud, fiind depasit in acest moment de Ode to My Father si The Admiral: Roaring Currents. La capitolul premii si nominalizari, filmul exceleaza din nou, castigand 12 premii si avand 22 de nominalizari. Daca va vine sa credeti, toate aceste performante au fost reusite cu un buget de numai… 5,1 milioane dolari ! Distributia e plina de nume mari, precum Hwang Jung-min (al carui nume a ajuns sa fie asociat deja cu orice succes de box-office, fiind unul din cei mai importanti actori ai Coreei zilelor noastre), Yu Hae-jin (exterm de ofertant in rolul mainii drepte a inamicului public numarul 1), Oh Dal-su (din nou responsabil cu buna dispozitie, in rol de politist sef luat de toti peste picior), Cheon Ho-jin, Jung Woong-in (pe care ni-l amintim din Empress Ki, unde juca cel mai detestat rol dupa cel al personajului El Temur), Jeong Man-sik si multi altii. Din randul actorilor tineri, cap de lista e Yoo Ah-in, ce are rolul vietii (cel putin in raport cu aparitiile sale de pana acum), Kim Shi-hoo sau Jang Yoon-ju. Filmarile au durat doar 3 luni de zile.

Seo Do Chul (Hwang Jung-min) e un politist veteran ce viseaza de o viata la promovare. Nu de alta dar casa in care sta inca nu e platita, baiatul lui are nevoie de meditatii pentru a putea razbi in nemiloasa societate cand va ajunge la facultate, peste ani, iar sotia lui doar tace si rabda o viata dictata de eterne limitari financiare. Do Chul tot asteapta pestisorul de aur care sa-i implineasca dorinta, adica un caz important in care sa se remarce, dar norocul pare a-l ocoli. Pana intr-o zi cand e invitat la o petrecere exclusivista, unde il cunoaste pe Jo Tae Oh (Yoo Ah-in), fiul rasfatat al detinatorului unei mari companii navale. Aroganta si comportamentul neadecvat al tinerei beizadele ar fi trecut neobservat daca drumurile celor doi nu s-ar mai fi intalnit o data. In momentul in care un sofer de tir ce lucra pentru compania navala decide sa-si ceara drepturile financiare in strada, vicepresedintele Tae Oh incearca sa rezolve problema prin metodele sale. Pe fir intra si Do Chul, care moral incearca sa fie alaturi de amicul sau sofer ce l-a ajutat intr-un caz anterior, si de care se simte atasat prin faptul ca e tatal onest al unui baiat de varsta fiului sau, ce se confrunta cu aceleasi probleme financiare ca el. In momentul in care compania incearca sa musamalizeze incidentul cu soferul, Do Chul intelege ca trebuie sa procedeze dupa propriile principii cu arogantul Tae Oh. Si incepe o confruntare de la distanta intre “Cel de Neatins” si “Cel Incoruptibil”.

“Veteran” ar putea fi foarte usor numit “The Unjust 2”. Realizat cu aceeasi mana de maestru si scris in acelasi stil, filmul abordeaza o tematica similara: coruptia dintr-o societate in care discrepanta dintre patura subtire a chaebolilor (detinatorii de conglomerate) si oamenii de rand e una flagranta. Cand tanara generatie de chaeboli isi face de cap, avand impresia ca banii cumpara totul, apare deja o chestiune psihologica abordata cu finite si speculata in stilul caracteristic de excelentul regizor Ryoo Seung-wan. Pana unde poate merge aroganta unui fiu de bogatas, ce ajunge sa calce totul in picioare doar de dragul unei placeri bolnave ? Ei bine, detectivul Seo Do Chul, interpretat la inaltime de Hwang Jung-min, are dificila sarcina de a ne da raspunsul la intrebarea care, in societatea reala, e una retorica. Unul din motivele succesului deosebit al productiei a fost tocmai ideea de dreptate sociala, care in final o infaptuieste un om simplu, un politist de rand ce intruchipeaza toate caracteristicile unei persoane modeste, ca toata lumea: are credite pentru a-si plati casa, munceste de dimineata pana seara pentru a duce un ban la sfarsit de luna acasa, are grija de unicul copil atat cat timpul ii permite, accepta cicalelile sotiei ce trebuie sa se obisnuiasca cu genti de imitatie chinezesti si cu un surogat de fericire la care viseaza orice femeie (si ma refer aici la garderoba, pantofi, shopping). Do Chul e politistul incoruptibil, cu suflet mare, usor naiv dar poate de aceea modelul lui de personaj e atat de iubit de coreeni (alta alegere mai potrivita pentru un asemenea erou nu putea fi decat Hwang Jung-min, e clar), exprimand setea de dreptate a unei societati marcate psihologic in mod evident de faptul ca o mica patura sociala le controleaza vietile zi de zi in companiile si corporatiile in care sunt nevoiti sa-si desfasoare activitatea dupa reguli stricte. La polul opus e Jo Tae Oh, interpretat de un Yoo Ah-in dezlantuit, cum nu a mai fost vazut, care uneori pur si simplu iti transmite prin privire ura si aroganta sa interioara. Tae Oh e cinic, violent, are samanta Raului sadita in el, zambetele si bunele maniere sunt de fatada, si daca pana acum beizadelele le vedeam arogante si curajoase in societate, dar mielusei ce se tarasc in genunchi in fata preaputernicilor tati, de aceasta data personajul Tae Oh are un altfel de teama fata de tatal sau. Ii recunoaste autoritatea, isi pleaca capul in fata lui cand greseste, dar niciodata nu s-ar tari in fata lui, etaland frica. Altfel spus, are o stapanire de sine care il face sa nu se umileasca in fata propriului parinte, care pentru a-si demonstra dragostea paterna, in momentul in care trebuie sa-l pedepseasca aplicandu-i o corectie fizica, foloseste un inlocuitor, ca in evul mediu, care primeste loviturile de nuia in locul odraslei sale.

Un film complex, ce se axeaza pe confruntarea de la distanta intre Intangibil si Incoruptibil, ce ajung de cateva ori fata in fata, scenele respective fiind memorabile. O realizare de exceptie ce imbina actiunea cu drama, umorul cu cinismul, transmitand un profund mesaj umanist (similar cu cel din serialul “Big Man”). Fara nici o discutie, “Veteran” isi merita pozitia de lider al box-office-ului coreean in 2015. Asteptam cu neradare sequel-ul ce a fost anuntat deja de producatori.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan, uruma si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil. Ca de obicei, timingul a fost lucrat manual, numarul mare de replici si rapiditatea vorbirii necesitand o refacere completa a timingului.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil