Ahn Sang-hoon, regizorul cunoscutului thriller “Blind”, debuteaza cu un film de epoca greoi despre anii tulburi ce au urmat fondarii regatului Joseon. Subiectul a fost abordat in multe filme si seriale (“Deep Rooted Tree” e de departe cel mai celebru si mai de succes dintre toate), insa de aceasta data povestea se axeaza nu pe momentul propriu-zis al fondarii, ci pe lupta pentru succesiune la tron, pe fondul continuei amenintari a Maretului Ming invecinat. Regele Taejo, ajuns spre sfarsitul vietii, Jung Do-jeon si familia sa ne sunt prezentati intr-un mod realist, aflati in opozitie cu Printul dezmostenit Lee Bang-won, care nu renunta nici o clipa la lupta pentru ceea ce considera ca ii apartine de drept. Filmul impresioneaza prin distributia de exceptie, Shin Ha-kyun, Kang Ha-neul sau Jang Hyuk fiind promisiunea unei prestatii de calitate din partea echipei de actori. Din pacate, in comparatie cu alte filme de gen, lipsa de experienta a regizorului in materie de filme de epoca nu poate trece neobservata, scenariul incoerent in prima sa parte si lipsa detaliilor suficiente ce indica o evidenta lacuna in munca de editare si montaj umbresc putin din calitatea deosebita a interpretarii protagonistilor. In plus, distribuirea necunoscutei actrite Kang Ha-na in principalul rol feminin s-a dovedit total neinspirata, aceasta fiind o figura prea comuna pentru a iesi in evidenta cu ceva, fatorita acestor trasaturi fizice comune fiind usor confundata cu o alta actrita, Kim Sa-hee. Probabil, insa, alegerea s-a datorat faptului ca nu e usor sa gasesti o actrita de prima mana dispusa sa joace si scene necenzurate din dorinta de a asigura succesul filmului cu oice pret. Dar si la acest capitol filmul e cam stangaci, fiind departe de “The Treacherous”, cealalta productie indrazneata de epoca a anului 2015. Cunoscut initial sub titlul “The Age of Innocence”, “Empire of Lust” a fost o dezamagire la box-office, castigand doar 3 milioane de dolari, in conditiile in care bugetul total al productiei a fost de 4,5 milioane dolari.

La 7 ani de la fondarea dinastiei Joseon, in 1398, tara condusa de Regele Taejo cade in haos. Maretul Ming invecinat statea cu ochii pe tanarul si slabul regat din Peninsula, speculand orice divergenta interna in scopul evident al anexarii. In momentul in care incepe lupta pentru ungerea Printului Mostenitor, lupta la Curte se ascute. Jung Do-jeon e sustinatorul unei reforme militare, care sa duca la crearea unei armate unice si la disparitia armatelor private ale nobililor, fiind combatut de Vice Prim Ministru Jo Joon, care sustine ca antrenarea unei ostiri nationale ar ingrijoa Ming-ul si ar putea periclita noul regat. Totusi, Jung Do-jeon are un mare sustinator in persoana insusi a Regelui Taejo, care e impresionat de actele de vitejie ale fiului acestuia, Kim Min-jae (Shin Ha-kyun), recent intors victorios dintr-o campanie de cucerire in salbaticul Nord. Afinitatea Regelui pentru Kim Min-jae e dublata si de faptul ca fiul acestuia, Kim Jin (Kang Ha-neul) e sotul fiicei sale, Printesa Kyung-soon. In conditiile unei aliante atat de solide cu Regele, Jung Do-jeon nu are decat sa-si indeplineasca maretul plan… Dar lucrurile nu sunt atat de simple precum par, deoarece mai exista Printul Jung-an, Lee Bang-won (Jang Hyuk), fiul Regelui din prima casatorie, ce e ocolit de la succesiune, si care in ciuda aparentei indiferente, nu a renuntat la tron. Lucrurile se complica cand in scena apare o curtezana, Gahee (Kang Ha-na), care reuseste sa cucereasca inima Comandantului victorios din Nord, Kim Min-jae, complicand planurile Lordului Jung Do-jeon in cel mai neasteptat mod cu putinta, distragand atentia fiului sau de la treburile militare.

La prima vedere, “Empire of Lust” pare un film solid, din trailer, ce te incita sa-l vizionezi si aproape te convinge ca e un film de mare succes ce nu trebuie ratat. In realitate, scenele de actiune sunt rarefiate (desigur ca acestea, putine, au fost bine lucrate si incluse imediat in trailer, din motive de promovare), scenariul e dezechilibrat, cu multe sincope si prea multe fire epice, ingreunate si de numarul relativ mare de personaje ce se contureaza cu dificultate, abia dupa jumatatea filmului incepand sa se formeze taberele ce se infrunta. O bila alba pentru costume – cu siguranta va vor atrage privirea cercerii din urechi purtati de Jang Hyuk si Kang Ha-neul, ce nu prea i-am vazut in serialele despre aceasta perioada – si pentru designul somptuos. Povestea pare rupta in doua. In prima parte ne trezim cu o avalansa de personaje, distingand destul de greu taberele, iar acenariul nu ne ajuta aproape cu nimic, evolutia lucrurilor fiind lenta si neinteresanta. In partea a doua avem parca o alta poveste, rupta de prima parte, cu evenimente din trecut despre care nu stim nimic, dar care sunt aduse in prim plan brusc, fara prea multe explicatii, neramanand decat sa ni le asumam si sa le integram in tabloul neclar de ansamblu. Interactiunea personajelor e foarte proasta; exista cadre in care apar consecutiv aceleasi personaje, dupa care un alt grup de personaje intra in joc, si tot asa. Spre exemplu, mai bine de jumatate de film nu avem un cadru tata/fiu cu Shin Ha-kyun si Kang Ha-neul, insa regizorul a stiut sa insiste cu prezentarea fiecaruia din cei doi in cercul propriu, fara a-i aduce fata in fata. Vorbim, totusi, de o relatie tata/fiu, care spre sfarsit e exploatata, dar cam tarziu pentru a starni vreo emotie, impresia pe care ti-o transmite aceasta situatie stranie fiind ca intre tata si fiu exista o relatie placida. Actrita din rolul principal, Kang Ha-na, nu are nici o charisma, si nici vreo chimie cu vreunul din personajele din film. Chipul ei e comun si estompat, nu iese cu nimic in evidenta, iar prestatia ei nu e deloc convingatoare, mai mult aratandu-si nurii decat talentul actoricesc. Jang Hyuk in rolul Lee Bang-won, e mai mult un element de decor in prima parte, dupa care brusc isi joaca cu maturitate cartea. Shin Ha-kyun tace prea mult in acest film, iar patratelele si fizicul sau nu sunt suficiente argumente pentru a ne convinge ca face fata intr-un rol de film istoric, in care fiecare personaj trebuie sa aiba o oarecare greutate. Si, cum el e protagonistul povestii, ne arata mult prea putine pentru ceea ce lumea ar astepta de la un protagonist. Kang Ha-neul, in schimb, demonstreaza ca rolurile negative ii vin ca o manusa, fiind un actor ce are ceva din sobrietatea si privirea bizara a unui Gang Dong-won, fiind mai mult decat convingator in rolul unui personaj ceisi arata atat slabiciunile cat si rautatea. In mod ciudat, motorul filmului nu e intriga politica, desi primele cadre ne introduc in toiul unei aprinse discutii politice intre Jung Do-jeon si Jo Joon. Toata povestea se construieste in jurul personajul Gahee, o curtezana, ce ajunge sa influenteze cele mai importante decizii ale protagonistilor. Practic intrigile politice sunt eclipsate de o poveste de viata privata, cu toate picanteriile ei, politica fiind doar pretextul pentru a duce povestea mai departe. Una peste alta, un film bun, dar cu un scenariu ce nu valorizeaza suficient distributia solida, un scenariu ce se pierde prea repede in detalii inutile, uitand sa-si contureze personajele si sa le integreze intr-o poveste coerenta, usor de urmarit. Un film ce putea obtine mai multe decat a obtinut.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil